Efectele pozitive ale pandemiei

Ca orice parte a realității, pandemia actuală are diferite fațete, unele pe care le putem considera negative… altele pozitive. Dacă te uiți la pandemia asta, se văd mai ales efectele negative asupra civilizației umane, în sensul că până acum sunt peste 4 milioane de morți și multe domenii economice sunt de facto în ruină. Începem să ne obișnuim cu situația, cu noi și noi variante produse de evoluția biologică, unele mai imprevizibile decât altele, plus închiderile din variate zone, valul 4 și valul 40. La frontul uriaș pe care îl are la dispoziție acest virus, în sensul că are la cheremul ei o populație umană de 8 miliarde de persoane – mare parte fără nici o imunitate prin vaccinare, are toate șansele să producă noi și noi variante, dintre care unele sunt perfecționate încât pot să fie noi și noi surprize. Plus că omul le împrăștie lejer în mișcările globalizate care deși sunt dramatic reduse, totuși sunt fix destul pentru a răspândi lejer contaminările. Partea bună e că avem la dispoziție câteva vaccinuri destul de eficiente sau foarte eficiente, dar realitatea este că evoluția biologică a virusului este și ea rapidă și protecția este sub semnul întrebării. Oricum, în mare parte aspecte dureroase. La care trebuie să ne adaptăm și să refacem sistemul la un nivel mai rezilient și mai decent decât cel de până acum.

Cu toate acestea mai dureroase, putem să vedem și partea frumoasă a pandemiei. Spre exemplu, e destul de clar că stilul ante-pandemic nu putea să persiste mult; toată creșterea exponențială a populației umane combinată cu creștere economică fără limite, frenezia hrăpăreață prin care se distrugea totul în jurul nostru, de facto ne subminează viitorul. Era nevoie de ceva frână, de ceva care să mai rupă ritmul unui proces de tip feedback pozitiv, runaway. E posibil ca ecosfera să aibă niște mecanisme de autoreglare, de menținere a homeostaziei planetare, prin care re-echilibrează niște elemente. Prin reducerea activității economice a mai scăzut poluarea din aer, din ape șamd; prin reducerea presiunii antropice animalele sălbatice au avut o perioadă de respiro, în care au avut ocazia să își mai refacă populațiile, să își mai diminueze din pierderi și declinuri dramatice. Nu mult, dar totuși ceva. Ecosfera per total poate să fie mai echilibrată. Și privite la scară macro, aceste presupuse mecanisme homeostatice de tipul celor din teoria Gaia, ne pot ajuta să nu ieșim în decor distrugând totul – inclusiv viitorul nostru uman. E ca și cum înainte de a intra în prăpastie te lovești de ceva desișuri prin care mai frânezi deplasarea ciudată pe care o aveai. Omul ca individ și ca civilizație a mai primit o șansă de introspecție, de a vedea ce este realmente important, sustenabilitatea, sănătatea, știința, cunoașterea, moralitatea… aspecte pe care le călca în picioare fără nici un fel de reținere. Doar că din când în când sosește și nota de plată. Era o idee esențială… că nu e important doar ceea ce ți se întâmplă dinspre exterior ci și cum reacționezi la cele care se întâmplă cu tine. Aici este esența problemei.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s