Cariera de piatră Laleaua Albă – Munții Gutâi

La una dintre curbele șoselei cu serpentine care trece peste Gutâi, DN care leagă Baia Mare de Sighet, pe versantul dinspre Baia Mare există o carieră de piatră, părăsită. Dacă nu ai auzi că a fost carieră, nici nu ai avea prea ușor de unde să îți dai seama, putea să fie un versant natural cu grohotiș și bolovani uriași desprinși din munte. Peisagistic este destul de interesant locul. Naturalistul ar remarca probabil că pe stâncă este un cuid de corbi, unde la sfârșit de primăvară sunt deja pui mari, hrăniți și protejați de părinți; dacă un șorecar trece prin zbor, imediat este alungat de perechea de corbi care se avântă cu elan să elimine intrusul. Dacă oprești iarna pe aici, prin zăpezi de multe ori poți vedea urme de vulpe… care dispar pe sub bolovani; adică locurile acestea cu văgăuni protejate oferă condiții în care se poate adăposti la modul obișnuit un astfel de animal, ieșind când și când să vâneze mamifere mici (mai ales rozătoare) și păsări prin peisajul înghețat al muntelui. Corbii și vulpea, ca în ceva fabulă fără bază reală.

În general o carieră de piatră nu e prea impresionant loc pentru cei care se ocupă de natură. De multe ori un asemenea loc este privit ca o rană a peisajului, o agresiune umană. Cu toate acestea, cei care au preocupări din domeniul geologiei, văd un asemenea loc ca o șansă de a studia elementele structurale ale muntelului, aspecte morfologice, întrepătruderea diferitelor roci, posibilitatea de a vedea în secțiune recentă tot felul de detalii, cristale șamd care de altfel nu ar putea să fie observate.

Denumirea asta ciudată, Laleaua Albă, povine de la aspectul din peretele major al carierei, unde roci de nuanțe diferite dau o imagine schematizată a unei plante, mai concret a unei flori cu trei petale privite din laterală. Petalele astea de stâncă aveau inițial o culoare mai albicioasă – o nuanță mai deschisă, contrastând mai semnificativ cu restul mai mai cenușiu al rocii. Cu trecerea timpului de la momentul exploziilor prin care se exploata piatra asta vulcanică, contactul fațetei respective cu realitățile mediului terestru, cu intemperiile (ploaie, soare, înghețuri, vânt, eroziune de toate felurile) și cu vegetația (licheni spre exemplu), sau cu acizi humici proveniți prin scurgere din solurile de la altitudine mai mare… toate aflate în combinații greu de deslușit… au dus la o diminuare/ pierdere a contrastelor, apârând pe zonele mai albiciase fâșii mai întunecate, chiar negricioase când sunt umede. Se vede și acum o oarecare lalea albă, dar dacă nu ai cunoaște că ea este acolo – nu neapărat ai vedea că e ceva.

Un alt aspect interesant este că dacă te-ai duce pe aici, pe la cariera asta (sau la altele), nu tare ușor ai detecta tot felul de detalii – pentru a căror admirare e nevoie de prezența unui geolog pasionat care poate da interpretare, sens… celor văzute. Dacă te uiți la bolovani, vezi niște stânci căzute după detonații… și ce e cu asta. Altfel se văd ele când înțelegi ce e interesant la ele, ce anume înseamnă un aspect sau altul, cum se poate percepe ceva din trecutul geologic al acelor perioade când Gutâiul era vucan activ cu lave fierbinți care curgeau, explozii care detonau cratere, cenușă care se așeza cu încetul peste peisaj.

Pentru a proteja aspectele de interes geologic observabile în această carieră, există o inițiativă de a pune locul sub protecție legală, de a desemna o arie protejată.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s