Piatra Vlaicului sau Biserica lui Vlaicu sau Creasta lui Vlaicu – Munții Gutâi

Prin peisajele Munților Gutâi, inclusiv prin marile zone împădurite, există diferite stâncării, abrupturi, aflorimente vulcanice de variate feluri. Dintre acestea, cele ușor accesibile de pe serpentine sunt Biserica lui Vlaicu și Laleaua Albă.

Munții Gutâi au o șosea în serpentine, care leagă Baia Mare de Sighet. De pe această șosea o potecă duce spre una dintre zonele stâncoase din pădure; e la distanță mică, o plimbare de 5-10 minute. Aflorimentul de roci vulcanice se numește Piatra Vlaicului/ Biserica lui Vlaicu/ Creasta lui Vlaicu. Formațiunea este la o distanță mică de o altă formațiune interesantă, Laleaua Albă, o fostă carieră de piatră, acum un perete stâncos cu grohotiș aflat imediat lângă serpentine, la o curbă dintre zecile și sutele de pe traseul șoselei. Cele două formațiuni pot să fie tratate atât împreună cât separat – pentru o prezentare pe blog. Voi alege să le prezint separat.  

În primăvara anului 2021 am vizitat aceste zone, cu scopul de a face câteva imagini fotografice. Am fost cu colegul și prietenul Marinel Kovacs, doctor în geologie, fost președinte al Consilului Județean Maramureș. A povestit despre multe aspecte geologice interesante – parcă nici nu îți vine a crede câte detalii cu semnificație poate vedea ochiul expertului specializat în “bolovanii” vulcanici. Vede cu exactitate cum au curs lavele, cum s-au răcit, procese derulate în urmă cu milioane de ani, intruziuni, perne de lavă, cristale șamd… la orice plimbare prin aliniamentul vulcanic la vestul Carpaților Orientali, de la Oaș-Igniș-Gutâi-Țibleș până la Călimani-Gurghiu-Harghita. Are chef să urce pe pietre, să se uite la tot felul de fisuri și limite dintre roci cu origine cvasi-identică, pentru specialist diferite total. Se vede că îl interesează pe bune, la un nivel de profesionalism care dispare din ce în ce mai mult din societatea noastră sictirită și aberantă.

Deși “bolovanul” nu are o secțiune riguroasă, pe un plan unitar și liniar, ci are o suprafață neregulată – modelată de eroziune, tot e o ocazie excelentă pentru a îți face o impresie despre rocile care au edificat muntele. În locurile unde rocile vulcanice aflorează, adică se văd la suprafață, ai ocazia să observi detalii morfologice, structurale, eventual să îți dai seama cam cum s-au format ele; asta desigur presupune o pregătire științifică geologică, o pasiune devenită profesie, situație din ce în ce mai rară în țările de pe la periferia civilizației.

Te poți uita la “bolovanii” aceștia din punct de vedere științific – interesul geologic; o altă viziune este cea a fotografului naturalist, în căutarea esteticii în orice forme, culori, texturi, lumini și întunericuri. Interesantă poate să fie și combinarea interesului științific cu cel artistic – eventual rezultând ceva interesant (sau nu). Oricum, bolovanii au potențial de atractivitate pentru fotografiere naturalistică, dar asta evident ar însemna cunoașterea lor mai bună, vizitarea lor în perioade mai spectaculoase, de toamnă, iarnă, în lumini interesante, cețuri șamd. Dacă îți permite timpul.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s