Fluturele auriu – Euphydryas aurinia

În cadrul unui proiect am nevoie de o serie de imagini cu tot felul de specii, habitate, peisaje șamd. Printre speciile necesare există și o serie de nevertebrate, mai ales fluturi, dintre care o parte le am – o altă parte trebuie să ajung să le am în imagini. În acest context am discutat cu Ardeleanu Adrian, un prieten din Baia Mare, să vedem dacă știe populații ale unora care să fie prin zonă. El a detectat acum câțiva ani, recent, o populație de fluture auriu – Euphydryas aurinia, prima semnalare a speciei în Maramureș; este o mică populație pe un deal la capătul vestic al Cheilor Lăpușului. Acolo ne-am dus la 9 iunie 2021, pentru a face niște imagini. Fluturii aceștia zboară la sfârșit de mai, dar cum anul acesta este mult mai rece decât alții, este totul mai întârziat; acum existau și exemplare proaspete, intacte, altele cu aripile mai răpciugoase, mai zburate, care deja sunt spre finalul existenței vieții de adult. La specia asta durata vieții adulte este de câteva săptămâni. În scut timp, nu o să mai vezi pe acolo nici unul – deci dacă nu mergi la timp… degeaba îi cauți. Totodată, dacă nu exista localizarea exactă, cunoașterea în detaliu a punctelor unde poți să îi vezi, erau absolut zero șanse să găsești specia și să faci pozele necesare. Am ajuns acolo dupămasa, fluturii zburau când era soare, dacă se înora erau mai apatici, stăteau pe flori și pe ierburi, când cu aripile strânse, când cu aripile deschise; dacă e soare stau mai ales cu aripile deschise; am observat chiar comportament nupțial de curtare, un fluture calm și altul dând din aripi în apropierea lui pe o floare. Habitatul în cauză este un versant al unui deal, unde fluturii stau prin fânațe, în peisajul diversificat cu niște pâraie, tufărișuri și margini de pădure. Deși a existat o adiere de vânt… care să balanseze ierburile, uneori era mai calmă atmosfera, așa că sper să rezulte materialul fotografic decent: câteva imagini care să fie brici… pe cât se poate. Despre adierea de vânt… la fotografiere macro diferența de câțiva milimetri este fix distabnța dintre perfecțiune și mierie totală. Distanța dintre o fotografie perfectă și una care să nu fie utilizabilă la nimic. Așa că rafale de bracketing, până e plin cardul, să ai din ce alege măcar câteva care să fie în zona acceptabilă.     

Pe Ardeleanu Adrian (aka Bubi) îl cunosc de câțiva ani, în contextul că este foarte preocupat de fluturi; face ieșiri pe teren prin Maramureș, stă la fluturi de noapte cu capcane luminoase, cutreieră dealuri și păduri, găsind noi și noi specii care nu au fost semnalate până acum prin zona asta. De altfel, este medic neurolog la Spitalul Județean de Urgență din Baia Mare; după circurile zilnice ale vieții cotidiene, omul iese pe teren, dar nu doar să se relaxeze pasiv ci cu o activitate lejeră și interesantă. O specie de future care a fost semnalată doar din câteva (2?) puncte din România a fost găsită de Bubi la Iezerul Mare, unde a mers după ce a văzut imaginile mele de pe blog – în care se vedeau habitate cu potențial interesant. Și tatăl lui este tot medic, acum pensionar, care este la fel de pasionat de fluturi, de studierea acestora, făcând tot felul de ture atât în zonă cât în alte regiuni din țara asta. Prin existența unor asemenea persoane știința are de câștigat mult – deoarece dedicarea, investirea de energie intelectuală și de timp în studierea pe mulți ani și poate decenii a câte unui subiect nu se poate compensa prin nimic altceva. Spre exemplu, dacă că ar exista un proiect de câteva milioane de euro care să aducă specialiști lepidopterologi care să facă niște vizite prin zonă, dar care apoi pleacă și gata, tot nu se compară cu sute și sute de ieșiri la ordinea zilei, prin care sunt analizate săptămână de săptămână văi și dealuri din zona Baia Mare, Cheile Lăpușului, Platoul Vulcanic Igniș șamd. Îți poți imagina cam ce cunoaștere se poate acumula, dacă persoanele respective au statutul intelectual care să permită analize fine (medici), plus dedicația față de subiect încât să investească energia și timpul necesar pe termen lung.

***

În zilele de după ieșirea pe la Cheile Lăpușului unde erau fluturii aurii Euphydryas aurinia, am vizitat tot felul de alte locuri din Maramureș (cred că nu te surprinde). Am trecut prin variate peisaje pe valea Marei, pe Cosău, dealuri pe la marginea Munților Gutâi și Igniș, pe valea Vișeului, Ronișoara șamd. În trecere am văzut nenumărate peisaje similare celor în care erau fluturii respectivi, tot la fel cu versanți înierbați, fânațe, buruienișuri, pâraie, bălți, tufe, margini de pădure. Adică, în esență nu era cu nimic diferit locul în care erau prezenți evident, față de astea în care… nu se știe. Este clar din acest punct de vedere că ei ar putea exista în alte locuri, poate și zeci și sute de mici populații insulare ale speciei – poate niciuna; nu se știe. Pentru că așa de bine stăm cu cercetarea biodiversității încât până și în cazul unor specii mai emblematice, cele care au ceva nominalizare în acte oficiale ale Uniunii Europene – de fapt doar pe bază de hazard există date de răspândire, adică de prezență a speciei în anumite locuri. Cine să se uite la ei prin toate fânațele și buruienișurile astea, pe la margini de pădure? Din care resurse? Cercetare sistematică, făcută pe bune, cu aplicarea unor metodologii standardizate, de către persoane specializate care ar putea determina corect specia în condiții din teren… așa ceva nu a fost și nici nu o să fie în viitorul previzibil – la cât de jalnică este starea cercetării biodiversității în zonele astea ale periferiei civilizației. Mult mai repede o să dispară populațiile respective decât să se știe de existența lor.    

***

Dacă am avea un stat funcțional, care chiar să aibă ceva dorință și capacitate să conserve diversitatea biologică – mai ales în cazul speciilor de interes comunitar, aici ar trebui rapid instituite niște măsuri care să protejeze starea actuală; nimic mai mult, nu investiții de milioane de euro în studii și planuri de management care veci nu o să fie implementate, ci doar reglementarea utilizării terenului care să contiunue fix stilul actual – cel care a permis dăinuirea acestei populații. Nu tâmpeniile protecției pe hârtie, ci aici, în teren, unde mai este ceva de protejat. Pe fânațele astea la ora actuală pot să fie multe sute de exemplare, sau poate mii. Adică este o populație viabilă. Dar până când o să fie așa? Realitatea este că în câțiva ani lucrurile pot să fie totalmente diferite. Fără să fie ceva catastrofe ecologice observabile, fără circ în mass media, doar așa, banal, specia poate să dispară de aici – din cauza impactului antropic. O desecare sau o turmă de oi, o stână, este destul ca totul să fie exterminat.  

Am auzit că la un loc unde se știa de o altă populație de Euphydryas aurinia, în vecinătatea Clujului – sit Natura 2000 Valea Șardului, un loc unde erau în urmă cu câțiva ani la nivel de sute de exemplare; în urmă cu câteva zile, la început de iunie 2021,  a fost găsit doar un exemplar (de către Vizauer Csaba). Acest declin populațional, și până la urmă iminenta extincție din zonă a specie… care este doar o chestiune de timp – este efectul unor desecări care au făcut ca locurile să fie mult mai uscate, plus instalarea unei stâne, oile pășunând vegetația pănă la nivelul solului; am auzit că acum locul e plin de capre, vaci, bivoli și oi; adică, dispariția habitatului favorabil, distrugerea condițiilor de viață necesare speciei, sunt echivalentul eradicării ei, populație cu populație, până când ea rămâne doar în poze. Valul acesta de distrugere a biodiversității vine dinspre Europa de Vest și odată cu modernizarea, chimizarea, eficientizarea, subvențiile pentru oierit șamd; stilurile moderne ajung să facă ravagii și pe la noi. De nu rămâne nimic viu în urma lor. 

© dr. Peter Lengyel 

Acest articol a fost publicat în Fluturi, Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Fluturele auriu – Euphydryas aurinia

  1. Ardeleanu Adrian Bubi via FB zice:

    Mersi Peter ! Vom mai ieși curând, numai să ne permită programul.

    Apreciază

  2. Camelia Zamfir via FB zice:

    Ce sa spun Peter? Mi-au mers la inima cuvintele tale si ma gandesc in cate alte domenii se intampla asta. Multumesc ca ai darul asta de bun comunicator si mai aflam si noi „minuni” de pe alte meleaguri.

    Apreciază

  3. Nicoleta Iacob via FB zice:

    Cine aude? Dar cine face ceva?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s