Corbul – Corvus corax

Corbul era mult mai rar în urmă cu câteva decenii – mai ales din cauza că mulți au murit când lupii erau otrăviți cu hoituri cu strichnină; consumau și păsările astea din hoituri cu otravă și era gata de ele. Corbii au devenit o raritate – cel puțin în comparație cu abundența populațiilor lor naturale (dacă există așa-ceva) sau cu cele de acum. Spre exemplu în zonele cunoscute de noi pe vremea copilăriei, prin anii 1980, erau doar două cuiburi: unul pe o vale dintre Șugău și Valea Cufundoasă în apropiere de Sighet, și un cuib în Pădurea Crăiască din Ocna Șugatag. Atât. Apoi efectivele de corbi au crescut rapid, au ajuns să cuibărească și în interiorul Sighetului, spre exemplu în cimitirul reformat; de ani de zile este cuib și în parcul Grădina Morii, și în 2021 este folosit, au pui. La gropile de gunoi, la marginea Sighetului sau la Vișeu se pot vedea zeci de corbi adunați, uneori și 60-80, ceea ce în copilărie nici nu ne puteam imagina. De la două cuiburi în aria cunoscută de noi, probabil că acum pe același teritoriu sunt cam 20 de cuiburi de corbi. Pe orice vale îi auzi cu croncănitul lor metalic, îi poți vedea în zbor cu penajul strălucitor, iar dacă trec prin zbor aproape de tine se aude și fâșâitul aripilor care taie aerul. Au revenit păsările corvinilor. Se mai întâmplă și lucruri bune.

Corbii au relații de cuplu de foarte lungă durată, pasărea definind practic cu cine își va petrece toată viața. Dacă vezi un corb singur, probabil e un juvenil care încă nu are pereche. Odată un cuplu format, cele două păsări sunt veșnic una în preajma celeilalte. Nu doar pe vremea creșterii puilor ci și iarna. Spre exemplu în zona lacului Teplița de multe ori am văzut zeci și zeci de corbi, dar nu toate laolaltă ci pe cupluri. Adică, se vede clar la ele că atunci când se odihnesc pe ceva movile, păsările din cuplu stau la câțiva metri unul de celălalt, poate 1-2 metri, pe când cuplurile vecine au cam 10-15 metri una față de alta. Se întâmplă să fie toate împreună doar când e vreme de lipsă de hrană, iarna, și ele descoperă spre exemplu un hoit. Așa se adună multe la un loc, să se hrănească, dar imediat ce pleacă de acolo fiecare e cu perechea lui. Adică, e pe bune pentru toată viața.

4 mai 2021. Dupămasa spre seară, Valea Stejarului. O cioară grivă trece în zbor cu o creangă în cioc; își construiește cuib. Vine un corb și este imediat atacat de perechea de ciori; deși corbul este mult mai mare, este șicanat și alungat de ciorile care își apără teritoriul cu vigurozitate. În timpul hârjolelior aeriene, corbul se întoarce de câteva ori cu picioarele în sus, în încercarea de a se proteja de cioroii care se apropie tare de tot.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Pasari. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Corbul – Corvus corax

  1. Zavalic Vasile-Nicolae via FB zice:

    Așa că și berzele, când eram copil nu-mi amintesc să fi văzut atâtea în zona Sighet

    Apreciază

  2. Pocriser Irina via FB zice:

    Si la noi in Breb pe Copacis era o familie din 3 corbi, ii stiu de ani de zile…in urma cu un an a ramas dintre ei doar unul singuratic ce vad ca nu reuseste sa isi gaseasca pereche nici in ziua de azi! L-am botezat Cronchi 🙂
    …un anunt de matrimoniale corbi ceva ?!…

    Apreciază

  3. Pocriser Irina via FB zice:

    Si daca ramane unul singur ca-i moare perechea isi mai cauta înlicuitor sau nu?!

    Apreciază

  4. Peter Lengyel via FB zice:

    Cred ca da, mai ales dacă e in tinerețe.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s