Fotografierea de specii

În fotografierea de natură există foarte multe variante de abordare.

La fotografiere de peisaje sau aspecte eco mai generale, gen prezentare de arii protejate sau regiuni geografice/ masive muntoase, râuri șamd, speciile au un rol de exemplificare, de punere a unor detalii dar nu au rol primordial. În acest sens, nu e mare diferența dacă se știe exact ce specie este – sau nu e clară încadrarea sistematică, având în imagine doar o plantă care arată bine, o pasăre răpitoare, ceva ciupercă. Rolul imaginilor cu respectivele specii este să arate cam ce ființe se pot vedea în zonă, cu scop de exemplu mai mult sau mai puțin vag. În acest context, speciile au rol secundar, prioritar fiind sistemul, ecosistemul, adică entitatea de rang superior.

La fotografierea de specii – făcută ca atare, situația se schimbă total. Aici prim-planul este specia în sine. Devine deci fundamental important să se știe exact încadrararea sistematică, ce anume specie de pasăre, sau rozător sau ciupercă sau plantă este. Fără definirea sigură a apartenenței specifice, sau cu determinarea greșită a speciei, este subminat din start întregul edificiu. În acest context, al fotografierii speciei, nu contează atât de mult dacă fotografia este făcută în careva loc sau în altul, în Carpații Meridionali sau în Maramureș, sau alte aspecte de acest gen; ceea ce contează la modul esențial este ca specia să fie prezentată cât mai perfect în serii de imagini – fotografii în care să fie din ce în ce mai ridicată ștacheta, atât pe plan tehnic cât și artistic. Și relevante biologic/ ecologic.  

Până acum am pe blog câteva postări focalizate pe câte o anume specie, de la mierla neagră la fluturele mare al plopului… dar proporția unor astfel de postări este nesemnificativă în comparație cu cele care prezintă zone/ arii protejate (incluzând specii). Probabil că este necesară o echilibrare, încât speciile prezentate la modul pur să aibă o pondere mai decentă. Până acum există câteva mii bune de specii despre care am imagini acceptabile, bune sau excelente, unele postate pe blog, altele care nu au fost încă văzute de nimeni. Ele ar trebui puse pe categorii, în așa fel încât pozele cu huhurezul mare să fie toate la un loc, cele cu țestoasa de baltă la fel, și tot așa. Postări separate pe specii. Prin asta se ajunge și la o clarificare a situației, un fel de măsurare a situației de acum, să vezi care este nivelul la care ai ajuns. Și cum se poate ridica ștacheta în continuare.     

Prezentări cu specii pot să fie anoste sau pot să fie foarte interesante – depinde cum sunt făcute. Pe de o parte, calitatea tehnică și artistică a imaginilor poate să fie crescută oricât, nu ai nici un fel de bariere. Doar finalul existenței umane. La fel și textele de prezentare, fără de care imaginile sunt… ok sau proaste… dar oricum le lipsește încadrarea în context.

Dacă te-ai focaliza pe specii, ai tot felul de decizii de luat. Pe de o parte, fără o specializare scrict pe păsări răpitoare sau pe amfibii, sau doar pe cosași, e mai greu sau spre imposibil să faci ceva relevant. Bine, e greu și să îți aloci viața doar pentru fotografierea de greieri și nimic mai mult – dar așa se poate face performanță pe bune. Prin focalizare strictă, fără compromisuri, aproape maniacală, prin hiper-specializare. Nu de alta, dar viața e scurtă – și nu ai timp de toate. Dacă ai fotografia doar specii de orhidee, ai avea nevoie de ceva călătorii, chiar dacă te-ai rezuma la țara asta. Să nu zic dacă te-ai ocupa de specii de orhidee la nivel global. Dar dacă vrei să faci imagine macro cu orice specii, sau doar fotografiere de păsări, un deal precum Solovanul de lângă Sighet îți ajunge o viață întreagă – și tot nu termini. Când vezi diversitatea de specii, posibilitățile de a face imagine din ce în ce mai ridicată ca nivel tehnic și artistic, e clar că orice ai face, o viață umană este îndeajuns doar pentru a atinge subiectul la modul superficial.

Ca fotograf de natură, nu știu ce urme ai putea lăsa în lumea actuală. Nu prea multe. A trecut vremea coloșilor precum Ansel Adams, și până și despre el vasta majoritate a oamenilor nici măcar nu a auzit. Cu evoluția rapidă a tehnicii – și creșterea uriașă a pretențiilor, reușitele de azi pot părea niște mizerii în ziua de mâine. Plus cu chestia concurențială la nivel global, tare tare speciale trebuie să fie imaginile tale să aibă măcar o relevanță de moment, de nișă, mai mult decât locală. Să nu zic pe termen lung.

Un fel de concluzie este că oricum ai face, ești nevoit să faci niște compromisuri, dure, din cauza variatelor chestii limitative; tehnice, de timp șamd; ce se poate spera este să faci din plăcere, cu pasiune, niște imagini care să te aducă mai aproape de cunoșaterea naturii și eventual să îi ajute și pe alții să înțeleagă mai bine Lumea din care facem parte. Totodată, prin fotografiere, preocupări artistice și/ sau naturalistice se poate spera să ai un grad de fericire și o calitate a vieții mai OK decât ar putea să fie fără astea.    

© dr. Peter Lengyel  

Acest articol a fost publicat în Fotografiere. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s