Castelul Haller din Csákigorbó – Gârbou

Castelul Haller din Csákigorbó/ Gârbou, județul Sălaj. În Transilvania există o sumenie de castele care aparțineau familiei Haller, așa că la orice discuție despre careva dintre ele, trebuie menționată localitatea în care edificiul respectiv se află – nu e destul să zici numele castelului. Interesant este că în familia fostului vicepreședinte al SUA, Al Gore, există printre strămoși și o persoană din familia Haller, anume contele/ gróf Haller de Sânpaul.

Castelul Haller din Csákigorbó este cunoscut și sub denumirea Burgul. Castelul a fost ctitorit de către contele gróf János Haller V (al 5-lea… au mai fost și alții cu numele respectiv, generații după generații în familie, inclusiv unul care a fost Guvernator al Transilvaniei), parte din familia Haller de Hallerkő; castelul este (a fost…) o construcție în stil baroc, terminată în 1766; pe ruinele porții se mai vedea inscripția anului 1766. Sculptura în piatră a fost realizată de Anton Schuchbauer. Pe Lista Monumentelor Istorice are cod LMI SJ-II-a-B-05055. Istoricul maghiar Hodor Károly, în secolul 19 scria despre castelul Haller din Csákigorbó: „Rousseau ar putea să găsească aici a lui închipuită Ermenon ville, acel loc pe care îl caută ca scop în viață sufletul uman dornic să se reîntoarcă la naturalețe.”

Ca la orice situație de acest gen, datele sunt fragmentare, contradictorii uneori. Dar se poate contura cât de cât o imagine. De unde provine domeniul? Domeniul a fost multă vreme în proprietatea familiei Csáky – de aici și denumirea localității: Csákigorbó; au fost numeroase procese în justiție pentru variatele proprietăți, atât între membrii ai familiei cât și cu alte persoane. Există date conform cărora Csáky Imre a fost furat sistematic de către slujitorii/ slugile lui; după moartea lui, doar două lăzi de bani au fost aduse de la Szurdok la Gorbó/ Csákigorbó, apoi la Kolozsvár – Cluj, unde banii au fost împărțiți de fiicele lui, Katalin și Borbála. Prin căsătoria cu una dintre fiice, domeniul Gorbó a ajuns la familia Haller, mai concret la gróf Haller János.

Pe acest domeniu a fost ridicat castelul Haller din Csákigorbó. Complexul arhitectonic era compus din pavilion rezidențial, biserică romano-catolică sau capelă (1783), fântână (construită în 1760), poartă cu blazonul familiei și ziduri de apărare.

Legende locale combinate cu fapte istorice susțin că a existat un conflict concurențial politic, militar, pe bază de orgolii personale și aspecte sentimentale între contele Haller János V și vecinul lui, baronul Wesselényi Miklós III din Zsibó/ Jibou. Baronul Wesselény avea și el în construcție impunătorul castel din Jibou, ajuns cel mai mare castel baroc din Transilvania. Inițial a existat ceva conflict pornit din vânzarea unor cai. A fost o situație complicată și de iubirea aceeiași femei; din câte pare Wesselényi încă din copilărie o iubea pe frumoasa Nemes Zsuzsa care a ajuns soția lui Haller. Legendele zic că ea a dorit să se sinucidă, să se arunce de la balconul castelului.

Conflictul care mocnea de multă vremne a re-izbucnit pe baza unui subiect legat de câțiva iobagi. În octombrie 1781, îngrijitorul neamț al cailor lui Wesselényi, precum și aghiotantul îngrijitorului cailor, un țigan (din câte pare, nu au mai îndurat bătăile lui Wesselényi) au fugit pe domeniul lui Haller. Aici au fost reținuți/ arestați. Unul a fost trimis înapoi lui Wesselényi, iar pe celălalt Haller a decis să îl judece. Wesselényi a considerat gestul ca fiind o insultă. Oricum, la data de 16 octombrie 1781, Miklós Wesselényi numit și Zimbrul din Jibou a atacat castelul Haller din Csákigorbó – având la dispoziție o oaste formată din 540 (după alte surse circa 400) de dărăbani/ dorobanți/ soldați de infanterie, iobagi și vânători – oameni înarmați cu puști, cose, furci și buzdugane/ măciuci; în oasea asta erau incluși și 12 haiduci – adică era o adunătură destul de pestriță – mare parte formată din personalul lui Wesselényi. . Wesselényi îl ia prin surprindere pe Haller. După câteva zile de asediu, iobagii din oaste sparg poarta castelului, Wesselényi a ocupat castelul, iar cei din castel s-au predat; a avut loc un schimb de replici între baroni, o ceartă ca la ușa castelului incluzând injurii; au fost lansate invitații la duel, provocări atât către contele Haller, cât și către invitații acestuia care erau în vizită la castel. Wessélenyi îl ia ostatic pe un oaspete a lui Haller, și pleacă cu el.

Ca urmare a acestui circ/ scandal, Haller l-a dat în judecată pe Wesselényi, la curtea de la Viena, pentru 6 capete de acuzare: 1. blasfemie, 2. jurământ strâmb, 3. amenințare cu incendiere, 4. provocare la duel, 5. arestare de funcționari regali și 6. tulburarea securității publice. Procesul este soluționat după 3 ani, când Împăratul Iosif al II-lea de Habsburg (fiul împărătesei Maria Tereza) îl condamnă pe Wesselényi la 4 ani în temnița de la Kufstein. De altfel, Împăratul Iosif al II-lea a avut și el diferite neplăceri/ conflicte anterioare cu marele aristocrat din Jibou. Wesselényi nu s-a lăsat întemnițat, retras pe domniul de la Jibou. Împăratul a ordonat să fie capurat de o formație militară, viu sau mort; Wesselényi s-a refugiat pe domeniul unchiului său, unde a fost capturat la 12 februarie 1785 – la 5 luni după sentința împăratului. A fost eliberat în decembrie 1789, după care s-a întors pe domeniul de la Jibou – continuând construcția marelui său castel baroc.

După ce domeniul Castelului Haller din Csákigorbó a trecut în proprietatea baronului Jósika, familia a considerat că acest castel e neîncăpător; o parte din materialele de construcție ale castelului au fost reutilizate pentru ridicarea unui nou castel, nu departe pe domeniu; vechiul castel a fost transformat în locuințe de serviciu. Contele Jósika (I.) János a ridicat un castel în stil clasicist, care adăpostea valoroasa bibliotecă provenită de la familia Csáky, colecție de cărți obținută ca zestre de cununie.

În 1944 clădirile au fost în mare parte distruse iar materialele de construcții au fost furate de către localnici. Pe vremea comunismului clădirile încă existente au fost folosite ca sediu de CAP și depozite de cereale și fructe; abandonate după 1970, ele au continuat să se degradeze până la starea lor actuală. Azi se mai păstrează în stare ruinată atât biserica, cât poarta și fântâna. Biserica are în interior printre zidurile ei o vegetație ca de junglă… ceea ce nu te-ai aștepta să vezi în interiorul unei clădiri de acet gen. Doar turnul este cât de cât încă semeț, dar în scurt timp o să fie și el un morman de pietre.

Te poți întreba, cum de a rămas neruinat fix turnul bisericii? Impresia mea este că locuitorii satului, credincioși, probabil că nu au avut nici o reținere să spargă castelul și să care pietrele, dar când erau pe cale să se apuce să spargă și biserica, parcă aveau ceva intrat în fund.

5 aprilie 2021. Un bețivan arde miriștea în curtea castelului. Cu soția și copiii. Incendiază buruienișuri uscate. OK, e ușor să comentezi, cât a băut și de ce, dar dacă erai în locul lui, poate erai și mai distrus. Nu se știe. Zice că au locuit aici în trecut, între ruine, el cu mama lui. Ea l-a rugat să scoată ceva bârnă din tavanul bisericii castelului, să aibă cu ce să facă foc. Doar că lemnul a căzut peste ea – și a murit din cauza loviturii la cap. Un fost primar, mare mafiot local, a furat și clopotul. Dar bunul Dumnezeu nu a suportat asta și l-a distrus și pe el și pe cei din familia lui. Tot povestește despre beciurile care acum sunt niște hrube prăbușite acoperite de vegetație, despre picturile care erau pe pereți, despre un mic sicriu care nu avea nici 80 de centimetri. Despre sculpturile în piatră – cu splendide detalii – care acum sunt aruncate printre niște pruni. Sute și sute de detalii care se mai păstrează în mintea lui care dansează cu Bachus. Fântâna este atât de adânca încât ajunge la nivelul văii, deși aici suntem pe un mic deal de 15-20 m înălțime. Doar că acum fântâna e umplută cu toate mizeriile planetei. Se mai văd sculpturi cu lei pe poarta monumentală, Hercule, blazonul, instripții, simbolurile familiei – amintiri ale trecutului care nu mai există demult. Acum e ruină totul. Ce jeg infect e societatea asta, aproape că nu îți vine a crede. Nu doar prin rea-voință ci mai ales prin incapacitate intelectuală și imbecilitate de toate felurile. Omul transformă locurile după chipul și asemănarea lui. Îmi pot imagina ce ar zice contele Haller dacă ar vedea situația de acum. Sau ce ar zice contele Wesselényi, dacă ar vedea cum arată castelul lui baroc din Jibou. Cumva ei și-au făcut datoria la vremea lor, cu măreția și mizerabilitățile fiecăruia, iar apoi Dumnezeu cu mila. Ceea ce a urmat este mai trist.

La marginea unui sat uitat de lume, locul acesta cândva nobil – azi o ruină care în scurt timp nu o să mai fie, te face să îți pui mai acut și mai dureros acele întrebări pe care și de altfel le avem în suflet.

© dr. Peter Lengyel

PS. În zona satului Csákigorbó – Gârbou la sfârșit de secol 19 au fost descoperite urme ale unei fortificații romane/ castru, precum și băi romane, din secolul 1 e. n.; edificiul era situat la capătul de sud a localității actuale, pe niște dealuri – în zona actualului castel ruinat; este posibil ca elemente de piatră din aceste ziduri să fi fost utilizate la construcția castelului Haller.

Acest articol a fost publicat în Salaj, Splendori in Iubita Noastra Transilvania. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s