Șorecarul comun

Șorecarul comun (Buteo buteo) este cea mai banală pasăre răpitoare dintre cele existente pe la noi. În sensul că o vezi cam oriunde, pe dealuri, prin văi, nimic special. Dar dacă ai ocazia să o vezi prin binoclu sau lunetă, sau prin ceva telșeobiectiv adecvat, se poate constata că are o frumusețe sălbatică interesantă. Azi se rotea un exemplar deasupra noastră, nu foarte departe, apoi a mai venit unul. Chiar dacă e teleobiectiv de 600 mm cu aparat DX, tot nu ai cum să îi faci o poză decentă dacă e prea departe. Dar dacă se încumetă să nu zboare glonț cât mai departe de tine, poate-poate iese câte o imagine mai cât de cât. Interesant este că de fiecare dată pare altă pasăre, dacă își schimbă stilul de zbor, modul de a își ține aripile, sau dacă lumina bate din direcție diferită. Cu toate acestea, este aceeași, de departe banal, de aproape splendid… șorecar comun.

Cu o variabilitate mare a detaliilor penajului, când mai brun, când mai deschis; dar e pe acolo, rotindu-se peste pădure și poieni, stând pe arbori sau pe tufe prin văi și pe dealuri, prezent vara și iarna, toamna și primăvara, ca un fel de entitate care aici chiar că se simte acasă. Vânând rozătoare, cuibărind, crescând puii, rotindu-se pe cer.

August 2021, Câmpul Ștefan/ Tătaru, Munții Igniș. Un șorecar stă pe o piatră, înconjurat de peisajul înierbat. Se vede că trage cu ciocul de ceva, pe care îl ține cu ghearele; rupe în bucăți un micromamifer, probabil ceva rozător, ceva șoarece, hrana lui principală. Înghite cu nesaț carnea cu tot cu blană și oase, imediat a terminat cu procedura. E interesant să te uiți, poate de la 20 de metri. Păsările astea sunt foarte circumspecte, nu te lasă prea aproape de ele. Nu departe e un exemplar mai tâmp, se vede pe el că este un juvenil, o pasăre de anul acesta; are penajul de pe cap mai puțin dezvoltat, mai ales în zona ciocului, plus ochi de culoare mai deschisă. Interesant este și faptul că în primăvara asta era nimic, apoi era un ou, apoi a eclozat, a fost hrănit și îngrijit de adulți, iar acum e o pasăre răpitoare în toată splendoarea, apt să vâneze, să își poarte de grijă, independent de orice suport; e destul de mare viteza cu care de la ceva gameți microscopici a devenit o vietate sălbatică și puternică. Se ridică în zbor și se îndepărtează, alunecând lin prin aerul fierbinte de deasupra pășunilor și zonelor bolovănoase încinse de soare.

Deși este o pasăre comună, pe care o poți vedea zi de zi de zi dacă ieși în teren, să faci o poză cât de cât decentă cu șorecarul comun tot nu e o poveste ușoară. Nici în zbor, nici când stă așezat pe substrat. Cu atât mai improbabil să ai o poză impecabilă realizată în natură. Eventual dacă ai sta ascuns în ceva hide, să le pui mâncare și să vină se sa bată între ei în fața ta. Dar pentru orice poză care să fie OK e nevoie de o implicare extraordinară.

Aprilie 2022. Pe cerul albastru, deasupra pădurii înverzite, se învârt doi șorecari. Primăvara, prin aprilie, îi poți vedea frecvent în zborurile lor nupțiale. Perechile de șorecari se înalță sus de tot; dacă îi privești prin binoclu sau teleobiectiv… se vede cât de performante sunt zborurile astea – din punct de vedere tehnic. Zboruri acrobatice, cu mai multă implicare, mai multă finețe, mai multă dăruire, mai impresionante decât în alte perioade. Cu plonjări, viraje, nu simpla rotire pe care o vezi în alte perioade. Se simte cumva că e primăvară, soare, abundență și urmează un an nou și fericit.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Pasari. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s