Nișa unui canal youtube

Trăim în epoca ultra-supra-saturației cu informație. Pentru a avea ceva șanse de a comunica, trebuie definit foarte bine care este grupul țintă. Pare o chestie teoretică, dar dacă nu faci targetarea asta, riști ca ideile interesante să se piardă în zgomotul de fond. În diversitate random există niște subgrupuri, niște entități mai mult sau mai puțin difuze, dar reale, care au similarități esențiale. Interesul față de anumite subiecte, limba vorbită, categoria de vârstă, situație socială șamd. Bine că sunt eterogene grupurile astea, dar totuși au ceva consistență, un fel de „conturabilitate”. 

Dacă încerci să comunici cu toții, nu comunici cu nimeni. Trebuie deci să definești bine grupurile țintă și pe baza lor se conturează nișa pe care o ai pe youtube… spre exemplu. Problema apare dacă se conturează mai multe asemenea entități difuze. Spre exemplu, în contextul filmelor eco pe care încerc să le realizez, e clar că pe de o parte ai o audiență internațională vorbitoare de engleză, un public local care utilizează doar româna, un alt public care utilizează doar limba maghiară. Toate cele 3 sunt relevante pentru mine – și sunt mai mult sau mai puțin delimitate între ele. Există o oarecare suprapunere, dar marea masă a acestor grupuri este disjunctă. Dacă le amesteci, nu cred că poate să fie funcțional. Comunicarea targetată, pentru a avea șansă de a ajunge la persoanele în cauză – exclude din start o abordare standard, care să fie bună pentru toți. De aici rezultă că ar trebui 3 canale youtube, pentru a nu amestaca totul în ceva amalgam prea vag. E clar că efortul devine mai mare, decât dacă ai concentra energia pe un singur canal. Așa că logic e să le iei pe rând, probabil.

***

După experiența de 10 ani de blogging, cred că am câteva idei despre cum și ce trebuie făcut să nu îți dispară cheful… repede. Să nu ajungi burn-out. Din experiența de pe blog știu cât de important este să ai o nișă decent definită. Adică, la mine “nișa” e clar ceva cu natura, științe biologice, ieșiri pe teren, foto/ video, ecoturism, combinat cu aspecte filosofice, uneori sarcastice. Rar mai apar alte subiecte, politice, umane. Deci, cineva care cunoaște blogul, cam știe la ce să se aștepte. Și probabil revine cu regularitate să vadă ce mai e nou. Dacă postezi pe subiecte random, devine destul de vagă toată abordarea. Aș putea să îmi propun să scriu ceva despre tatuaje… dar e cam ca nuca în perete. Pot să o fac, doar că nu trebuie să fie frecventă… abaterea.

Cam la fel și cu canalul youtube. Trebuie clar o nișă. Poziționare. Conceptul. Clarificarea ideii. Esențial este să îți placă, altfel mai bine o lași naibii din start. Story telling, cu subiecte ca pe blog. Cum arată audiența potențială căreia te adresezi? În ce limbă te înțelege? Cât de mult e educațional și cât este entertainment, sau pe unde este la o zonă hybrid, edutainment? Este adresat mai mult tinerilor, adulților, bogătașilor, numai experților în moluște gasteropode?  

Pe youtube sunt de toate, de la prezentări pe obiecte utile lesbienelor până la sfaturi despre vopsirea unghiilor, filmulețe cu pisici cu săbii Jedi, dresaj de câini, imobiliare, mașini, cosmetice, de la yoga la stand-up-comedy și lista este interminabilă. Cam în acest mediu trebuie să îți conturezi un loc, care să se individualizeze și să te reprezinte. Există canale cu zeci de milioane de abonați, cu miliarde de vizualizări, canale care produc multe milioane de dolari sau euro pe an. Că nu ajungi aici, e clar.

Datele pe 2019 arată că au fost create peste 7 milioane de noi canale youtube. Marea lor majoritate devin repede abandonate, după ce omul își dă seama că vorbește singur… adică se zbate să creeze materiale video, dar pe nimeni nu interesează. Își dă seama că a fost doar frustrare și pierdere de vreme. Că mai bine iese să se plimbe în parc. O infinitezimală parte are șansa să devină mai cunoscuți, ceea ce înseamnă și influență, venituri posibile și un fel de fericire. Oricum, este foarte subțire gheața, și poți oricând să dai o trântă să nu te vezi.

Poți să externalizezi cam tot ce înseamnă post-procesare, editarea materialelor video/ audio, animație, spre exemplu pe Fiverr. Chiar poți angaja pe cineva care să îți facă scenarii de film, thumbnails-uri și până la urmă totul. Doar că asta înseamnă că nu tu faci filmele ci le cumperi. 

Cred că e bine de clarificat din start care sunt realitățile, care sunt așteptările, ce probabilități sunt… și de pornit în cunoștință de cauză. Adică, cel mai probabil este să fie un eșec, oricât te-ai zbate. Dacă nu o faci din plăcere, nu are nici un sens. Poate avea sens dacă o faci cu idea de a învăța crearea de filme video, fără prea mari așteptări. De facto, speranțe zero. Sau pe aproape. E mai mult un fel de portofoliu de lucrări, ceva pe care se pot uita cei cu care colaborezi, eventual se pot naște niște noi posibilități de proiecte șamd. Nu e exclus să fie și ceva mișcare, adică anumite filme sau tot canalul să prindă un curent care să îl ridice sus, dar a te baza pe asta, e cam mare naivitate. Cel mai probabil e să rămână în zona no name – iar din punct de vedere numeric subiectul eco-wild nu are nici o șansă față de manelisme, grase sau grași care pică în piscină, traineri care te vor face miliardar în dolari în 3 luni, fufe care îți arată ceva interesant. E uriaș marasmul, și pe asta trebuie să plutești. Cumva.

***

Să presupunem că faci totul bine spre foarte bine, îți conturezi ceva stil, îți dezvolți capacitatea tehnică, abordezi subiectele care sunt fresh și interesante… și totuși. Zero barat. Adică ceva bețiv ordinar care intră live și începe să consume alcool până adoarme și sforăie, și pică sub masă… o să facă mai multe vizualizări cu chestia respectivă decât poți tu spera cu muncă de 10 ani în care îți pui viața și sufletul. Înseamnă asta că acolo e valoarea? Sau mai mult arată ceva despre lumea în care trăim, nevoile oamenilor, mai ales ale marilor mase. Cumva nu trebuie să te intereseze numerele astea. Targetul tău nu sunt cei care îl privesc live pe respectivul. Sunt alții. Mult mai puțini. Să nu zic 12, sau 100 sau unul singur. Și până la urmă, chiar dacă ai rămâne la nici-unul, tot e mai decent decât cealaltă variantă. Cam asta e povestea cu nișa pe youtube și evaluarea performaței.   

Ca un fel de concluzie, eu nu vreau să zic că este absolut imposibil să fie ceva experiență interesantă pe youtube, în postura de creator de conținut. Doar că probabilitatea cea mai mare este cea a eșecului total sau cvasitotal. Șansa de a atinge un nivel OK din punctul de vedere al traficului, fără să cobori ștacheta sub fundul broaștei, fără a ajunge în zona bășcăliei ieftine… e undeva jos de tot. Poate că cel mai important element este să ai resursele de energie, pasiune, timp, creativitate șamd care să permită o investiție de măcar 2 ani fără a spera ceva. Realist este să nu speri nimic, doar să faci ceea ce crezi că ar trebui făcut, în ideea că nu e totalmente exclus ca odată și odată povestea să primească un sens mai mult decât intrinsec.  

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în YouTube. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Nișa unui canal youtube

  1. Florin zice:

    „bețiv ordinar care intră live …” – concluzia este una, trebe să ne apucam de băut până nu e prea târziu.

    Apreciază

  2. ciocanel nicusor zice:

    Corect!

    Apreciază

  3. Dana zice:

    🙂 Don’t give up!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s