Primul film pentru youtube

Crearea primului film de pus pe youtube a mers mai greoi decât presupuneam. Există mai multe motive. Dacă altă persoană face montajul (așa cum a fost la peste 100 de filme anterioare), nu există durerile astea; în sensul că are experiență tehnică, nu pierde vremea cu înțelegerea programului. Apoi, are tendința să nu se complice prea mult ci să facă acțiunea scurt pe doi – așa cum aș face probabil și eu dacă aș monta cadrele filmate de alții, mai ales pe un subiect care îmi este indiferent. Mai ales dacă aș lucra în paralel la oricâte proiecte.

Deși teoretic e necesară o specializare și profesionalizare, nu să faci tu de unul singur totul, totuși… comunicarea fluentă între cele două (sau mai multe) persoane, ritmurile diferite de lucru, prioritățile diferite, stiluri diferite fac ca realitățile să fie în general mai puțin funcționale. Trebuie să incluzi aici și aspectele financiare… de unde să îl plătești pe respectivul, pe termen mai lung?

În condițiile actuale ale freelancingului și societății civile de prin zonele astea, e mult mai realist să faci totul de unul singur decât să speri la echipe funcționale, coerente, chiar mici… care să producă serii de filme… să nu zic de ceva asemănător producțiilor cinematografice la care lucrează 100 sau 500 de persoane specializate… per film. Când ești singur cu partea asta de activitate, de la filmare la montaj, măcar e clar că nu te bazezi pe nimeni altcineva; că… doar să fie o mică problemă, să fie respectivul colaborator implicat în altceva, să fie bolnav, să nu aibă chef, să nu fie bani pentru el șamd… imediat totul este pe butuci. Ceea ce nu e prea funcțional.

De ce este grea munca în echipe? Chiar și în cele mici? Dacă ai lucra în același birou, și ar exista resurse serioase… poate poate. Dar… Spre exemplu dacă cineva face partea tehnică a montajului, și să zicem că nu ești în aceeași localitate cu persoana, până îi faci descrierea despre ce anume vrei să rezulte, unde să fie făcute tăieri, cum să urmeze cadrele șamd… un milion de detalii, mai bine te apuci să faci tu treaba. Oricum nu se poate nici previziona cum o să arate – până nu vezi draftul din premontaj în nenumărate variante consecutive, nici nu se poate descrie la nivelul de detalii care e necesar – cum anume dorești să arate, adică la aspecte de finețe nu ai cum. Așa că ori îl lași pe el să taie cum crede și vezi ce iese, ori faci tu totul, ori stai pe capul lui (ceea ce e dificil din n puncte de vedere, atât fizic cât și dacă trebuie transferate nenumărate variante intermediare). De aici rezultă că varianta asta să încerci tu – să îți asumi și partea asta… rămâne o soluție oarecum aberantă… dar până la urmă acceptabilă. 

A rămas deci varianta să mă ocup eu de toată povestea. Pentru început asta presupune cunoașterea cât de cât acceptabilă a programului de editare, Davinci Resolve 16 în cazul meu. Ceea ce e o problemă în sine. Apoi e nevoie de o cantitate serioasă de timp pentru editarea efectivă. Am luat o mapă cu filmări despre Cheile Turzii și am constatat că e foarte mult material brut. La fel cu Cheile Turenilor. Cu festivalul cu dracii de la Sighet, era nevoie de integrarea de imagini fotografice pe lângă cele filmate, care și asta e dificil dacă e să o faci dinamic și interesant (și presupune experimentarea cu programul de editare pe timp mai lung), așa că iar nu era bine. Și tot făcând excluderi, am ajuns să consider că niște filmări cu edificii medievale din Transilvania ar putea să fie îndeajuns de puține.. măcar aparent, din punct de vedere cantitativ… să nu reprezinte o problemă mult prea mare.

La editare apar nenumărate eșecuri tehnice, erori venite de nu se știe unde, când exporți fișierul pe care îl sperai funcțional. Dacă vezi despre ce cantitate de informație este vorba la filmările 4K cu 30 frame-uri pe secundă… clar că pot să apară probleme. Și ele apar. Așa că de mai multe ori trebuie să te întorci la variante anterioare, exportate pentru siguranță… și să continui de la ele. Nu e lipsit de frustrare. Dar așa înveți să faci față situației. O mică durere este când vezi ce cantitate de muncă trebuie să investești pentru a avea măcar un film de 5 minute. Pentru un canal youtube cât de cât decent cred că este necesar să ai nu 1 film sau două, ci pe la 100-200. Dacă e să le faci pe astea, ai tot timpul să își perfecționezi tehnica, să îți dozezi efortul la un mod sustenabil, să faci un fel de proces de lucru care să reducă cât mai mult cantitatea de frustrare, să poți să te focalizezi pe aspectele artistice, dacă mai ai energie și de asta. Iar fără partea artistică, te poți întreba pentru ce le mai faci.

Acumularea de experiență face ca lucrurile să devină mai simple, mai lejere. Să nu necesite atât de mult timp și energie. Ceea ce se definește ca fiind know how. Adică nu mai trebuie să tatonezi, să cauți să te dumirești cum anume funcționează o anumită chestie, ci aproape automatic poți executa procedura. Ai astfel capacitatea de a te focaliza pe aspecte non-tehnice, când cele tehnice merg de la sine. Cred că de la actualul efort de 100%, după câteva filme similare montate se poate ajunge la 80% iar după jumătate de an cam la 10% din efortul actual. Restul de energie și timp se poate desigur aloca permanent pentru creșterea calității și a sofisticării…

Și cu tot efortul depus, cu toată dedicarea, deloc nu e sigur că un film de acesta ajunge la un număr semnificativ de oameni. Am văzut filme eco realizate de echipe destul de dedicate din societatea civilă și academic/ universitară din țara asta, care după ani și ani adună 2.000 sau 5.000 de vizualizări. Adică, aproape zero. Și asta în cazurile destul de reușite, adică nu e vorba de ratări de alea speciale. Pe baza acestor date, dacă un film pe care îl faci singur ajunge în 6 ani la ceva asemănător ca număr de vizualizări, deja ar trebui să te simți bine. Doar că nu e așa, senzația. Pentru ca treaba asta să aibă sens, pe lângă unele filme care să fie la câteva sute sau eventual mii de vizualizări (un fel de semi-rateuri), este de dorit ca măcar 10% dintre ele, sau 5% să aibă șansa de sute de mii de vizualizări, eventual de milioane. E realistă dorința/ speranța asta? Și știu, nu doar numerele astea contează, decât să fie o grozăvie văzută de mulți, mai bine ceva de finețe văzut de puțini… dar… clar că nu e prea înălțător dacă faci un film și vezi că după câțiva ani el nu a avut nici un fel de efect. Ca și cum nici nu ar fi existat. Destul de complicată povestea asta. Financiar, ca investire de timp, ca efecte șamd.

Deci, am reușit să pun pe youtube primul film făcut de mine, de la un capăt la altul. Nu că era el gata terminat, doar că nu doream să trec cu el în luna februarie, că în ritmul acesta nu ai cum să faci ceva funcțional. Că sigur are probleme în el, unele știute de mine, altele neștiute, poate greșeli în text, habar nu am… dar nici nu mai contează. Rămâne senzația că ai dus până la capăt un proces, și că următorul film o să fie făcut mai eficient, mai puțin dubios, mai elegant, mai fluent, cu finețe mai mare. Cel puțin, asta ar trebui să fie direcția.   

Un beneficiu extraordinar cu acest prim film făcut de la un capăt la altul de mine este senzația de independență. De autonomie totală față de alții. Spre exemnplu dacă ies pe Ronișoara și filmez în iarbă sau în zăpadă un iepure sălbatic, pot să mă întorc acasă, să downloadez filmările de pe card, să montez secvențele respective și să le uploadez pe youtube în 4K, la calitate brici, totul încă în seara zilei respective; de fapt, în câteva ore de la filmare. E minunat să  simți libertatea asta de creație. E pentru prima dată când camerele de filmare, dronele, toate echipamentele astea au un sens imediat… și filmarea devine ceva de actualitate. Le crește valoarea, la modul subiectiv, uman. Plus că în acest fel devine și mai clar dacă era necesar, cât de important este ca toate setările să fie brici, să nu existe mișcări nedorite, vibrații, trepidații, de facto filmarea să fie impecabilă… că nici nu mai ai pe cine să dai vina. Când totul a depins doar de tine. Ai fost în stare să faci ceva, sau nu este cazul.

© dr. Peter Lengyel

PS. Din seria anterioară, un film a adunat 147.000 de vizualizări în 2 ani jumate, dar până și așa… mie mi se pare că e departe de potențial. Măcar speranța poate să existe, că poți să le aduci la un nivel cu câteva orine de mărime mai mari. Chiar dacă le faci de unul singur, fără 500 de oameni specializați și cu buget de 100 de milioane de dolari pe film.

PS2. Interesant e cât de mult a evoluat youtube și din punct de vedere tehnic. Când am uploadat acest video nou, am văzut că prima dată se procesează în SD, adică la o calitate ultra-penibilă; apoi deja apare în HD, ceea ce e în zona decentă, dar nu e ce trebuie; apoi la mai multe ore este deja în 4K, astfel încât pe un monitor mare tot de 4K imaginea să fie oglindă. În urmă cu câțiva ani nici nu ne puteam închipui nivelele astea de performanță.

Acest articol a fost publicat în YouTube. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Primul film pentru youtube

  1. Liana Deac zice:

    Merci. Interesant de stiu

    LMD

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s