Ecosistemele noastre – ce au fost și cum este cu ele

Dacă ar exista ecosistemele în starea lor naturală, parcurgând azi traseul dintre Sighet și București ai merge doar prin pădure, cu foarte puține excepții. Ar putea să mai fie niște zone cu mlaștini, stâncărie când și unde prin Transilvania și Carpați, prin Câmpia Dunării niște zone mai stepice… dar în esență o interminabilă pădure. Plus că nici Sighet și nici București nu ar exista. Și nici o localitate rurală sau urbană între ele. Nici un drum. Doar o mare sălbăticie cu arbori seculari și urși, zimbri și lupi fără număr. Nu urși gunoieri hrăniți cu bomboane expirate, nu lupi cărora le este frică să circule ziua, nu zimbri degenerați genetic ai căror strămoși trăiau prin ceva grădini zoologice, nu păduri de astea penibile în care silvicultura produce scândură și nimic altceva. Naturalul real în zona asta este ceva greu și de imaginat – cum era sălbăticia adevărată. Ceea ce se păstrează din naturalețea reală se restrânge azi pe ceva de genul 1 la 10.000 sau poate 1 la 1.000.0000. Adică o fracțiune infinitezimală, ceva vale montană minusculă unde încă nu au intrat cu drujbele. Dar de unde se aude bine de tot ce se întâmplă puțin mai jos. Faptul că de pe la noi nu au dispărut de tot urșii, lupii și râșii, că se mai păstrează în populații viabile – că mai există păduri care nu sunt totalmente artificializate… totuși face ca aceste peisaje să fie considerate mult mai naturale decât deșertul antropic al vestului european… unde naturalul a fost grosso modo eradicat din peisaj.

Delta Dunării, în comparație cu ce era… și ea este cam jalnică. Nu o poți lua strict delimitat și separat, că starea ei depinde de cea a fluviului și a mării. Îți imaginezi cam ce aduce Dunărea din Europa, cam ce cantități de pesticide și fertilizatori din agricultură, ape fecaloide care colcăie, reziduuri de medicamente colectate începând din Germania și până la noi – din toți afluenții, ce cantități de detergenți, plus poluare din industrie, reziduuri petroliere deversatre când și unde, să nu mai zic de o doză de cianuri de la Baia Mare spre exemplu. Cum Dunărea de la un fluviu impunător a fost trasă în canal, îndiguită, fără zonele de revărsare/ inundabile… unde se reproduceau peștii, trunchiată de baraje precum Porțile de Fier încât sturionii nu mai pot urca din mare pe Dunăre până spre Budapesta și Viena în zonele lor de reproducere și tot așa. Fluviul e plin deja de specii invazive, care mai de care. Îți dai seama că atât starea apelor din Dunăre, cât starea ecosistemelor Mării Negre (inclusiv dezastrul cu specia invazivă Mnemiopsis leidyi), cât supra-exploatarea stocurilor de pești deltaici prin pescuit industrial au creat în Deltă o situație care nu mai seamănă decât superficial cu paradisul natural ce era cândva pe acolo. Și până și așa, Delta Dunării este cea mai naturală și mai atractivă dintre zonele umede majore ale Europei… pentru că în celelalte dezastrul produs de om este și mai devastator. Sau, de facto, nimicitor.  

Cum naiba de s-au degradat în halul acesta ecosistemele Europei, încât până și în cazurile fericite ele sunt un fel de versiune palidă a naturalului? Nici măcar în zonele strict protejate ele nu mai sunt realmente neatinse, că nu au cum să fie – cel puțin din cauza influențelor din trecut sau a interferențelor actuale externe. Fiecare agresiune umană împotriva naturii este îndeajuns să distrugă ecosisteme la modul brutal, să le desființeze – chiar luate separat. Transformarea utilizării terenurilor/ defrișarea/ desțelenirea/ desecări/ îndiguiri, fragmentarea habitatelor, suprautilizarea resurselor regenerabile, pescuitul/ vânătoarea, exterminarea speciilor de carnivore mari, suprapășunatul, poluarea cu pesticide, poluarea cu substanțe biologic active, introducerea voluntară sau involuntară de specii invazive și agenți patogeni față de care speciile din ecosistemele naturale nu au nici un fel de imunitate/ capacitate de contracarare a expansiunii lor agresive șamd. Îți poți imagina cam ce efecte au toate astea luate împreună. Sinergia lor distructivă… Vigurozitatea naturii/ a ecosistemelor naturale… devine vizibilă prin capacitatea ecosferei de a își păstra în linii mari parametri de funcționare, până la un punct. Cu deteriorări locale și regionale dure, regenerări naturale, recolonizări șamd. Dar cred că e clar la nivel regional și global că sistemul este împins la marginea prăpastiei. Și că există un punct când o mică schimbare poate declanșa o degradare în cascade. În privința consecințelor privind civilizația umană… cred că e clară treaba.

De ce e necesar să vedem în amploarea lor fenomenele astea? Conservarea biodiversității de pe la noi cum se poate face? Faptul că în privința integrității ecosistemelor avem o situație mai bună decât cea din vestul European, este bine; în țara orbilor, chiorul e împărat; aici nu mă refer la cineva anume. Deși e mai OK la nivel ecosistemic decât în vest, totuși, dezastrul este și aici la noi ceea ce caracterizează situația. La fel și trendurile, jalnice în cele mai multe și mai relevante aspect ale lor. Conservarea biodiversității este încercarea de a păstra fragmente infinitezimale ale ecosistemelor naturale și cvasinaturale, rezervații sub formă de mici ochiuri de stepă, păduri virgine, tinoave, stâncării alpine cu flora nedistrusă, niște cursuri de ape, o insulă sau un grind deltaic șamd; totodată, conservarea biodiversității presupune managementul dezastrului în siturile Natura 2000, cele care deja sunt pline de eoliene, microhidrocentrale, localități, șosele, platforme industriale, agricultură intensivă, silvicultură, vânătoare, suprapășunat șamd; cu o groază de birocrație eventual se fac niște planuri de management cu acțiuni soft care să nu deranjeze pe nimeni, și care oricum rămân doar pe hârtie. Conservarea biodiversității înseamnă și educație ecologică – dar cine să se ocupe? La cum stau acum lucrurile, intensificarea agresiunii umane este perceptibilă și previzibilă în majoritatea privințelor, iar protejarea valorilor naturale este o luptă în care se pierde cam pe toate planurile. Chiar dacă există succese de moment, în privința unor detalii, mici recolonizări, reintroduceri de specii, restaurări de habitate șamd, bani uriași se scurg în astea punctuale, pe când per total sistemul conservării este în colaps financiar, uman și moral. Poate că acesta a fost planul.               

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Ecosistemice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Ecosistemele noastre – ce au fost și cum este cu ele

  1. Liana Deac zice:

    f interesant LMD

    Apreciază

  2. Adio Oros via FB zice:

    Da când mergi la Sulina și mănânci la om acasă o ciorba de pește cu apa de aia colcaitoare din Dunăre nimic nu ți se pare mai bun😜….in rest de acord cu tot ce zici.

    Apreciază

  3. Peter Lengyel via FB zice:

    Dacă o fierbi, germenii patogeni se distrug. Rămân metale grele și altele asemenea. Nesemnificativ dacă mănânci de putine ori.

    Apreciază

  4. Adio Oros via FB zice:

    Peter Lengyel clar, am mâncat doar o dată. Dar oamenii ăia care fac asta zilnic de zeci de ani, oare cam ce tablou al elementelor au in ei?

    Apreciază

  5. Sandor Moldovan via FB zice:

    In Delta nu e vorba despre pescuit industrial. Acolo se practica macelul salbatic. Dupa noi potopul.

    Apreciază

  6. Peter Lengyel via FB zice:

    A fost o fabrica de conserve de peste la Jurilovca, pe malul lagunelor, unde se utiliza peste prins in delta la un mod industrial, in sensul ca nu se iesea la pescuit din hooby. Doar ca nu mai prindeau peste destul si fabrica a dat faliment.

    Apreciază

  7. Sandor Moldovan via FB zice:

    Corectez: nu mai e vorba despre pescuit industrial.

    Apreciază

  8. Peter Lengyel via FB zice:

    Din cate stiu, era un fel de pescuit semi-industrial si inainte, in sensul ca era un fel de cooperativa de productie sau cam asa ceva; cu vapoare destul de mici, plase de prins pestii samd; cativa zeci de angajati poate; oricum, nu semanau deloc cu vasele oceanice colosale cu care se aducea peste congelat, pe vremea comunismului. Ca acela era pescuit ultra-industrial. Si de toate acestea s-a ales praful.

    Apreciază

  9. Sandor Moldovan via FB zice:

    Da, era destul de primitiv. Dar si acela a fost inlocuit cu un braconaj salbatic. Cu salupe puternice, generatoare de curent si armament cum rangerii nici nu visau sa aiba. Si cu „acoperire” de sus.

    Apreciază

  10. Codruta M Nedelcu via FB zice:

    Se refera nu la „pescuit” cu vaporas, plase samd. – se refera la braconaj la greu, de multe ori cu curent electric si care distruge COMPLET si puietul!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s