10 ani de blogging

Mă trezesc și văd că e deja 2021. Bine. În aprilie 2021 voi avea 10 ani de blogging. Peste 1.000 de articole publicate pe blog, anual vizualizări la ordinul sutelor de mii. Nu știu dacă asta e bine sau nu, depinde de unde privești lucrurile. Cum era povestea aceea… în lac se vede invers. Pe de o parte este foarte multă muncă, o investire exagerat de mare de timp, energie, efort. Pe de altă parte este un rezultat vizibil. Și masiv. Poate prea masiv uneori. Cât despre numărul de vizualizări, el este mare față de un blog despre natură care este scris în ceva limbă periferică, româna; și este mult mai redus comparativ cu ceva blog în engleză scris pe un subiect gen modă sau lifestyle, cu fete disponibile.

Timp de 10 ani blogul acesta a fost dezvoltat pe bază de pasiune, necesitând și o susținere financiară care provenea din orice altceva. A păstra vizibile pe net sute de de mii (da, sute de mii) de imagini eco/ bio de format mare, pe o bază care să nu pice niciodată (cvasi…) și să se încarce brutal de repede… asta înseamnă niște costuri, care se adaugă și ele la un efort pe care nu mulți l-au făcut. Sau nimeni. După trendul evoluției lucrurilor, pentru anul 2021 prioritar o să fie păstratea sustenabilității financiare. Și până acum a fost foarte important subiectul, dar de acum încolo o să fie și mai vital. M-am gândit că ar trebui ajustat și blogul spre o oarecare sustenabilitate finaciară, dar e greu cu coloși să faci schimbări pe care să nu le regreți. E ca și un copac masiv, nu îl mai transpantezi… că poate se usucă. Și aici, prea multe intervenții, redesignul stilului, înseamnă riscuri tehnice; introducerea de reclame plătite este un fel de ieșire pe centură, pentru bani puțini. Bine, nu la modul fizic ieșire la produs, dar tot pe acolo e senzația. A face echilibristica între tot felul de constrângeri, limitări, speranțe, dorințe, nu o să fie ușor. Nici de acum încolo.       

Un blog naturalistic, educațional, fotografic, bio, eco, sincer, filosofic uneori, patetic alteori, cu fericiri, dureri, frustrări, cam asta este nișa lui. Din start – în urmă cu un deceniu, nu am avut speranțe exagerate cu el, nu îmi imaginam fără bază că blogul va aduce profit direct. Aduce o oarecare notorietate în plus, poate ceva credibilitate, dar din astea nu se poate trăi prea bine. Poate avea un efect benefic în ceea ce privește invitarea în proiecte, participarea la tot felul de evenimente, dar… în comparație cu efortul necesar pentru a îl dezvolta… nu știu pe unde e rentabilitatea. Probabil nicunde. Doar dacă adaugi că ai făcut un fel de educație ecologică, până la urmă menirea noastră… a celor care ne ocupăm de protecția naturii și conservarea diversității biologice… atunci are sens. Un fel de uriaș voluntariat. Dar din punct de vedere strict financiar probabil că este nesustenabil. Adică, dacă nu face parte din ceva pachet care să asigure și banii, dacă nu este profitabil în ceva fel, după o vreme poate să devină un mare eșec, mai ales în vremurile mai jalnice. Și nu îți poți permite multe de astea. Dacă până acum a fost cumva, de acum încolo e necesar să fie văzut mai mult în parametri de sustenabilitate…. dacă vrei ca el să nu fie o povară (pe care să ai tendința să o neglijezi), ci din contră să fie o bază pentru dezvoltare. Probabil că doar includerea lui în ceva pachet mai larg poate să ofere un nou sens.       

10 ani. Când i-am zis de cât de old fashioned a ajuns blogul, cât de mamut preistoric, atât prin design cât prin masivitatea postărilor, un prieten apropiat îmi atrăgea atenția asupra importanței păstrării lucrurilor bune… a celor care au arătat că au sens pentru o anumită tipologie de oameni. Că există evident un public pentru el, că este privit cu admirație și utilizat de anumiți oameni. Că mamuții își au locul lor. Vintage, retro, old school. Până aici sunt total de acord cu el. Doar că mamutul acesta are nevoie de condiții de a exista. Dacă îl păstrezi în starea lui de mamut și dorești să aloci resurse pentru a îl dezvolta în continuare, e nevoie de alte surse de sustenabilitate mai post-moderne, post-pandemie, ancorate în lumea cruntă sau înălțătoare a realităților financiare.

În măsura în care te mulțumește să pui niște imagini și texte online, stuația e destul de simplă. Cam asta se întâmpla în urmă cu 10 ani, pe platforma wordpress. De atunci lucrurile au evoluat enorm de mult. Au fost integrate tot felul de noi funcții la varianta business, plus că sunt disponibile variate plugin-uri, care mai de care mai speciale (și mai costisitoare). La ora actuală, dacă e să faci ceva care să aibă sens, trebuie să definești foarte clar nișa, audiența, tipul de conținut, să faci ceva SEO (search engine optimization) marketing șamd. Să nu mai zic de monetizare. Oricât de bun e conținutul, dacă nu are vizibilitate din ceva motive, poate să stea mult și bine, exact de parcă nu ar exista. Fără să aibă nici cea mai mica influență. În 10 ani au crescut atât posibilitățile cât pretențiile. Cocurența e acerbă, dură. Iar aici dacă nu ești pe fază, imediat poți ajunge junk. 

Mulți ani am alocat bani pentru a nu avea nici un fel de reclame pe blog. Adică eu plăteam să nu existe reclame puse automat. Recent am vrut să testez cum apar ele pe site, și cam cât beneficiu financiar pot ele să producă (mă refer la cele automate). Pe de o parte, pare că aspectul finaciar este jalnic, mai ales față de disturbanța produsă. Pare oarecum penibil ca la un muzeu cu exponate despre care crezi că au ceva valoare, fie ele picturi flamande de câteva secole, fie ele imagini cu natura făcute ieri, să apară și reclame la te miri ce. Pe care nu le controlezi. Nu mă refer neapărat la prezervative, tampoane sau mâncare pentru pisici, nu mă refer la reclamă de la o corporație care vrea să exloateze aurul cu cianură, ci orice ce nu are de a face cu atmosfera prezentării. Orice chestie care vibrează, care aduce o culoare sau o idee totalmente aberantă în estetica locului, e fix destul să fută feng shuiul, dacă el a existat cumva.

Bloggingul este un fel de long term game, iar dacă ai face repede diferența, e bine să îți cauți altceva; a îți permite o investiție pe termen lung, timp și energie de genul acesta – pe undeva sperând ca poate odată și odată să fie rentabil și sustenabil… în ceva viitor incert. Cam asta este situația. Din 10 ani de blogging am învățat câte ceva despre domeniu și evident acum multe le-aș face altfel. Azi aș avea o atitudine mai strategică, definind din start care subiecte merită abordate prioritar; nu orice vale din apropiere, sau nu doar ele, ci subiecte mai masive, mai de interes, mai vizibile, mai de impact. Cu trecerea timpului, de la o atitudine gen pasiune, blogging din hobby sau de plăcere, probabil că se simte la un moment dat nevoia de a trece către o abordare de tip business. În care se pune în balanță partea de venituri și cheltuieli, munca, timpul șamd. De la blogging hobby la blogging business. Trecerea nu e deloc ușoară. Presupune o total altă formă de organizare, o atitudine diferită, altfel de planificare șamd. Un portofoiu de idei/ proiecte, o mare capacitate de a trece prin foc pentru a ajunge la rezultate.      

Peisajul online este atât de dinamic, cu atât de mare viteză de dezvoltare și schimbare a pretențiilor, încât e nevoie de o uriașă maleabilitate și capacitate de adaptare dacă vrei să îți păstrezi nișa. A dezvolta un blog de succes presupune o mie de activități de succes derulate în mod cât de cât coerent. Este un proces fluid de creație, poziționare, promovare… La un moment dat devine important și aspectul de sustenabilitate financiară, marketing. Inevitabil. Crearea de produse vandabile, nu neapărat produse fizice ci unele digitale, informație etc. Cooperarea cu anumite afaceri din domeniu, firme care pot să aloce sume destul de bune pentru a își vedea promovate produsele de nișă către un public interesat fix pe subiectele respective – postări de blog sponsorizate. Poate realizarea unor bloguri și site-uri care se susțin reciproc (2-3 sau mai multe), pe teme complementare dar interconectate. În limbi diferite, mai ales tendința către engleză. Niciodată nu se știe de dinainte care dintre site-uri sau bloguri ajunge de succes, așa că e nevoie de o atitudine deschisă. Devine absolut necesară crearea unui canal youtube (și mai ales dezvoltarea lui), pentru a avea și conținut video. Cred că e clar din toate acestea că povestea asta necesită o abilitate și o dedicare ieșită din comun, dacă e să aibă ceva sustenabilitate și succes pe termen lung.

Făcând o analiză cost-beneficiu, spre exemplu în ceea ce privește o postare cu valea Bursucăriei sau valea Ronișoara, e simplu de calculat că e un minus uriaș. Costurile de toate felurile nu sunt nicidecum compensate financiar, ci este pur și simplă plăcerea de a cunoaște realitatea naturală a unei oarecare zone, hobby, iubirea naturii, încercarea de a face educație ecologică. Dar financiar, zero barat. Problema este că dacă faci astfel de analize cost-beneficiu, probabil că toate subiectele eco sunt pe minus. Adică, fără o pasiune uriașă față de domeniu și fără niște venituri din alte surse, blogul nu ar putea exista nici 5 minute.   

Dacă e să faci din hobby ceea ce îți place, poți posta pe blog oricâte poze (cvasi)-redundante, variațiuni pe aceeași temă, pentru că așa ți-a plăcut. Am spre exemplu o postare generală cu Delta Dunării care are parcă 790 de poze… sturioni, peisaje, păsări șamd, cred că nici naiba nu are răbdare să se uite la ele. Sau 2 postări despre Munții Măcin, cu ceva sub 500 de poze în parte, adică un total de aproape 1000 de imagini doar pe subiectul acesta; nenumărate insecte, plante cu flori, peisaje, multe imagini superbe, berze negre, păsări răpitoare de aproape, reptile… dar prea multe. Textele la multe dintre ele sunt prea detaliate, dacă vezi spre exemplu povestea cu apele termale de la Pețea, înțelegi la ce mă refer. Nu știu cine are răbdarea să citească așa ceva – în afară de o infinitezimală parte a celor specializați pe subiectul în cauză. Crearea textelor seriose și ample presupune un efort de documentare care… te poți întreba cam cât de sustenabil este.

Dacă e să faci ceva mai profesonist – adecvat zilelor actuale în ceea ce privește comunicarea, altfel se pune problema. Din start, alt blog, nou. Nu ajustarea din mers a celui existent, că ajungi să creezi o struțo-cămilă incapabilă de a exista. Care este grupul țintă? Ce tip de om citește asta? Și ce vrei tu de la el? Trebuie definit din start care este dimensiunea textului, ceva de gen 2.000 de caractere sau prin zona asta, numărul de imagini, gen maxim 5 poze și cu asta basta; e destul de clar că textul e bine să fie în engleză. Plus că postarea trebuie să includă și ceva produs, ceva link, ceva mecanism care să asigure sustenabilitatea.

© dr. Peter Lengyel        

PS. La momentul actual astea sunt niște notițe. Textul trebuie structurat, sper să am chef de el în careva dintre zilele care urmează.                  

Acest articol a fost publicat în Marile Proiecte. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la 10 ani de blogging

  1. Adriana zice:

    Felicitari. La multi ani!

    Apreciază

  2. Liana Deac zice:

    Feicitari si mult succes si pe mai departe la blogging La multi ani !

    Sa fie de folos! LMD

    Apreciază

  3. tudor afrodita zice:

    LA MULTI ANI !!!!!Scrieti,fotografiati,comentati si continuati-va pasiunile,ca sa ne bucuram si noi,alaturi de dumneavoastra.

    Apreciază

  4. Mihai zice:

    Acum depinde de ce îți dorești, nu? Bani + pasiune, ar fi plăcut.
    La mulți ani și sănătoși să fim!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s