Cum am votat eu un nazist?

Nu am avut nici o pretenție de la Iohannis. Nu exista nici o speranță. Că era clar la alegeri. Ai de ales între o diaree și un căcat moale. Ai de ales între SIDA și cancer. Ai de ales între covid și coronavirus. Acum îl ai aici în toată splendoarea lui de nazist.

 

La faza asta cu Ardealul dat maghiarilor… Iohannis se comportă ca un securist de cea mai joasă speță. Un ordinar de doi bani, un jeg incredibil. Un nazist în toată duritatea cuvântului… E o chestie să vezi partidele românești să se bată care e mai anti-evrei. Scuze, anti-maghiari. Ceaușescu, Vadim… se uită că mândrie.

 

Văd că politrucii au reușit să rezolve toate problemele. Nu mai e pandemie, nu e economia în cădere liberă, au rezolvat problema școlilor cu buzile alea dărăpănate în curte – cele în care se îneacă elevii căzuți în căcat. Au rezolvat cu analfabetismul. Cu spitalele model care omoară orice pacient… îl contaminează de nu se mai vede. Au rezolvat cu rețeaua de autostrăzi, cu drumurile care merg prin sate, prin noroaie de lumea a 3-a. Corupția generalizată. Au rezolvat cu mafia pădurilor. Au rezolvat toate problemele prioritare… așa că era nevoie de un nou subiect. Ce să fie oare?

 

De ce consider că prin stilul lui de azi Klaus Werner Iohannis este un nazist? Pentru că oricum sunt vremuri grele; cu multe dureri; și a găsit un țap ispășitor… ungurii, maghiarii. O etnie pe care să dea vina. Exact asta au făcut naziștii când erau probleme – au dat vina pe evrei. Holocaustul nu a început cu tabere de concentare și cu oameni omorâți de germani. A început cu comentarii la adresa evreilor. De la politicieni care ulterior au primit denumirea de naziști.

 

Și Werner, dragule, nu uita că din cauza mizeriilor naziste, nu au fost omorâți doar cei circa 6 milioane de evrei – făcuți fum și scrum. Germania a fost bombardată de nu a rămas piatră pe piatră; au murit băiețeii pe front, când deja toți bărbații au fost omorâți. Femeile germane rămase acasă au fost ori ucise de bombe, ori violate de rușii care au venit puhoi. Bâtrânele dintre dărâmături au murit de foame. Așa că mizerabilule, nu uita că te joci cu focul. Iar la o fază de asta nu există învingător. Nu uita…

 

Ai avea tendința să zici că nu se poate întâmpla asta în Uniunea Europeană în secolul 21. Eu nu sunt atât de sigur. Pentru că evreii de la începutul secolului 20, nici nu își puteau imagina ce o să urmeze. De ce trebuie să zici de pe acum când vezi că este aberant ceea ce se întâmplă? Pentru că la un incendiu nu reacționezi când deja e prea târziu și arde totul în jurul tău. Când au plecat deja trenurile către Auschwitz. Pentru că la pandemie degeaba o declari formal, când deja virusul e peste tot și ai zeci de mii și sute de mii de morți și muribunzi. Acest cretin care ocupă funcția de președinte nici nu își dă seama cu ce se joacă. Kosovo, bombardamentele peste Belgrad, gropile comune, Rwanda, Holocaustul, tot cu niște politruci imbecili de genul acesta au început. Klaus Werner Iohannis – cel mai mare regret pe care îl am privind vreun gest politic făcut de mine în viața de până acum este că la un moment dat ai primit de la mine un vot. Regret, cât nu îți dai seama, retardatule imbecil.

 

Azi am discutat cu o serie semnificativă de prieteni, maghiari și români. Evident că veci pururi nici un maghiar nu va mai da un vot unei entități care are orice fel de legătură cu puroiul numit Iohannis. Toți cei cu care am discutat regretă profund greșeala de a avea încredere în acest vierme. Asta era clar. Dar interesant este cum aproape toți cu care am discutat dintre prietenii mei români au aceeași senzație. Regretul profund că au votat un astfel de jeg ordinar. A pierdut niște voturi. Pe de altă parte a câștigat voturile unor mase de scursuri care erau susținătorii lui Vadim Tudor. Cine se aseamănă, se adună. Cred că din punct de vedere al numărului de voturi, Iohannis a făcut un business bun. Exact ca Hitler.

:::::::::::

 

Mai jos sunt niște pasaje scrise în perioada alegerilor din 2019. Nu credeam că le voi posta pe blog. Dar, e cazul. Să vedem cum a primit voturi acest jeg ordinar.

 

:::::::::::

 

În alegerile prezidențiale din urmă cu peste 5 ani, ai avut de ales între un escroc și un prost. Ponta era evident șmecher, dar avea un stil agresiv și golănesc; politrucul Iohannis era genul mai tăntălău, parcă întotdeauna luat prin surprindere, cu prostia lui jenantă… cu ghinionul de a avea 6 case achiziționate din banii de meditații. Majoritatea celor din elite au ales să voteze prostul… ca fiind răul cel mai mic. Nici nu ne puteam imagina că la următoarele alegeri o să existe un contracandidat care va ocupa poziția de prost, o făptură incapabilă intelectual – la un mod și mai evident. Adică, ai de ales între un prost și o proastă. Politica din țara asta te poate lua prin surprindere. Când nu te aștepți, încă un ghinion.

 

Dacă auzi de una-oarecare că o cheamă Viorica, deja ai impresia că e proastă. Așa funcționează creierul uman, extrapolează. A devenit un fel de simbol al prostiei. Ai zice că o vietate cum e Dăncilă nu ar avea niciodată șansa să fie președintele unei țări europene… sau să ajungă în turul decisiv. Dar dacă pui în ecuație cine este contracandidatul… șansele proastei cresc vertiginos. Amuzant, nu?

 

Viorica Dăncilă – în postura de candidat ajuns în turul 2 la prezidențiale, este o bună glumă a sorții. Pentru moment, cea mai bună glumă. Când constați că nu știe termeni elementari din limba ei maternă – de altele să nici nu zic, aproape că o consideri un fel de animal non-uman. De la care nu poți avea nici un fel de pretenții. Senzația cu vaca de pe marginea drumului, care micționează pe propriile ei picioare, plus elimină dejecții… în timp se uită suav la tine. Când te gândești că a reprezentat țara asta în Parlamentul European, apoi a fost prim-ministru, e descalificant. Să vezi că pentru prestația ei retardată a primit o căruță de bani din care a făcut și o vilă mare și roz… aproape că e de desene animate. Cumva nici nu poți râde de ea, așa cum nu te amuzi de ființe cu probleme. Ai zice că oricine ar putea să fie contracandidatul ei… ea nu are nici o șansă. Și, atunci vezi că apare în scenă politrucul Iohannis.

 

Îți poți imagina cum era să mergi la meditații la Iohannis. Să îți explice el cum stă treaba. Ghinion. De altfel, e surprinzător că nu a găsit încă o variantă să își treacă Cotroceniul pe numele lui și să îl dea în chirie la careva bancă. Să aibă din ce să plece la plajă în Maldive.

 

Pare un robot de construcție germană, la prima vedere poate să îți dea impresia că e funcțional. Dacă e pornit, constați că procesorul e din altă epocă. Are în el un software pentru dinozauri. Îi ia enorm de mult timp să perceapă schimbările din mediu; până formulează un răspuns, deja nu mai este adecvat realității. Plus că a fost editat în așa fel încât se focalizează pe preluarea de proprietăți prin orice fraude și participarea la excursii de relaxare. Dacă te bazezi pe el, oricând te trădează. Uită de tine în 5 minute. Per total, are valoarea unui morman de fier vechi. Am impresia.

 

Îți poți imagina că lui Klaus îi este frică și de o dezbatere cu Dăncilă. Politrucul își dă seama că poate nu face față nici măcar la proasta asta care nu cunoaște nici sensul unor cuvinte banale. Asta da he-he. Să îți arunci paltonul pe capota mașinii, nu alta. E posibil ca la o dezbatere pe bune, până și proasta asta de Dăncilă să șteargă pe jos cu politrucul Iohannis. Să șteargă cu el marginea toaletei. Așa, incultă, proastă, cu greșeli gramaticale și lipsă de coerență, cu hehe. Dar tot e mai vie intelectual. Pe când politrucul e o simpla carcasă, un hoit îmbrăcat bine, care aparent e decent în lumea politică – dar când trebuie să zică ceva de la el, să reacționeze cumva… e dezastru. Ca un calculator 4.86 totalmente depășit de situație. Așa că se poate alege dintre o incultă proastă ordinară și un monument al incapacității și retardării intelectuale. Baftă.

 

Păpușarii din spatele politrucului Iohannis își dau seama ca făptura asta nu e în stare să poarte o discuție la liber. Doar dacă are întrebările din timp și poate memora răspunsurile corecte. Mecanizat, robotic, sobru 4.86. La fel păpușarii din spatele lui Dancila își dau seama că prin prostia și dobitocia ei nu are nici o șansă – decât dacă e pusă față în față cu lipsa activității cerebrale a lui Iohannis.

 

E păcat să nu existe o dezbatere televizata între aceste două nulități. Un tăntălau cu ifose care a ajuns președinte și mai vrea odată… versus o proastă ordinară care a fost prim-ministru și vrea să fie președinte. Sunt șanse ca o astfel de dezbatere live să fie cea mai tragi-comică emisiune posibilă, dacă și soarta ne ajută. Condițiile există. Ce păcat e să ratezi o asemenea șansă!

 

Iohannis ar câștiga detașat alegerile, dacă ar fi probe de genul preluării unor imobile cu context dubios și acte false sau viteza cu care poți face rezervare la excursii de lux în zone tropicale. Dar așa, când ar trebui să existe o probă de gândire coerentă și exprimare articulată, cei doi candidați sunt la egalitate între ei, și totodată la egalitate cu zero. Ce putea să fie mai jenant pentru o țară europeană?

 

Privind glumele/ caricaturile/ memele care au circulat pe net… în privința celor doi candidați rămași în cursa pentru funcția de președinte… se pot contura câteva idei. Din start, ambii candidați sunt niște caricaturi pe plan politic și intelectual. Impresia mea este că erau mai multe înțepături și mai bine reușite la adresa lui Iohannis. Cauzele pot să fie multe, variate. Pe de o parte, Veorica’ era și este mai greu de caricaturizat deoarece nu poți avea nici un fel de pretenții de la ea. Nici nu te poți amuza pe seama ei, că ea este de parcă nici nu ar exista. Nu o poți desființa, pentru că din start este desființată. Apoi, înțepăturile la adresa politrucului Iohannis… probabil că au ceva stil mai performant și ca efect al unei echipe mai abile, aflate în spatele marionetei Dăncilă. Că în spatele politrucului Iohannis nu vezi nici măcar o mandolină.

 

Cui i-am dat eu un vot? Dăncilă m-a convins din start că nu are sens să o votez; deloc nu a fost greu pentru ea, era destul să o asculți puțin și să constați că nu e nimeni acolo; de facto, nici nu s-a pus problema vreodată ca ea să fie o opțiune. Iohannis a fost răul mai mic… asta în urmă cu 5 ani; atunci am preferat un prost față de un escroc. Cred că așa a fost corect. Totuși, în anii care au trecut, omul acesta nu a ajuns să pară mai deștept măcar cu ceva, mai cu bun-simț… doar cu ifose mai multe, mai politruc și mai șmecher. Mai ahtiat după putere. Mai tăcut. Mai pervers. A avut de unde să învețe, în cloaca infectă a politicii bucureștene. Ai de ales între două feluri de rahat. A rezultat că vot pentru Dăncilă clar nu, iar pentru Iohannis… probabil nu. Dar, în schema asta a realităților complexe există o tipă, inteligentă, finuță, frumoasă, cam tot ce poți să îți imaginezi ca fiind aspecte umane pozitive – și puțin mai mult decât atât; ea m-a rugat în felul ei să dau un vot pentru Iohannis. Dacă prin asta ea a simțit în plus o milisecundă de fericire, deja a meritat.

 

© dr. Peter Lengyel

 

PS. Acum, după manifestările de azi ale lui Iohannis, regret că i-am dat votul. Așa cum unii regretau probabil că l-au votat pe Hitler.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Cum am votat eu un nazist?

  1. peterlengyel zice:

    „TOCMAI TU, etnic german, care provii dintr-o comunitate care secole la rând a avut parte de un „statut special”, de facto de o AUTONOMIE pe cel mai larg spectru posibil, tocmai tu al cărui 600.000 de conaționali sași și svabi au părăsit România tocmai pentru că le-au fost încălcate acele drepturi promise la 1918 care niciodată nu au fost respectate, fiind subjugați de un sistem naționalist-comunist luându-le tocmai acea autonomie de care au avut parte secole la rând, TOCMAI TU al cărui părinți au emigrat și ei în Germania pentru că nu mai vedeau nici un viitor în acea țară care le-a tras țeapă strămoșilor tăi de la 1920 încoace (!) să adopți un asemenea comportament mizerabil de „patriot de carton”, de „mare român”, făcând aceeași mizerie față de comunitatea maghiară — care te-a votat masiv la alegerile prezidențiale — denotă nu doar o totală lipsă de caracter, ci o mentalitate tipic fanariotă a politicii de pe malurile Dâmboviței; o nemernicie furibundă, o disonanță cognitivă și un deficit identitar bolnav.”

    /Mark Christian Hermann/

  2. Daniela Popescu zice:

    Sunt trista ca avem parte de astfel de „teme”. Dar sunt specific umane, asa ca ma resemnez. romanesc.

  3. Mihai zice:

    A încercat un limbaj a la’ Dragnea, numai că lui nu-i iese, am mai văzut încercări de astea la el, chestia e că nu îl prind…asta e.

  4. M.A.R - zice:

    Dl. Peter imi dau seama ca sunteti un barbat foarte bine educat si cu spirit foarte critic si rational dupa postarile dvs. de aceea ma intreb cum de mai puteti crede in minciuna asta numita „democratie” ca noi putem schimba ceva printr-un vot o data la 5 ani……..

    Nu am votat nici in 2014 nici in 2019 pe nimeni…pentru ca nu cred in sinceritatea si onestitatea acestor alegeri
    ceva scartie grav in momentul in care ni se dau drept optiuni fie escroci, fie prosti (sau joaca rolul de prosti) fie fosti securisti sau poate si acum inca colaboratori ai serviciilor noastre sau poate cele straine…..

    Va incurajez sa va faceti canal de Youtube in limba engleza sau romana sa va cunoasca lumea mai bine mesajul si solutiile pe care le-ati prezentat in atatea articole pe blogul Dvs.

    Mi-au placut foarte mult cele in care ati criticat de altfel pertinent cu argumente „beton” fenomenul religiei si a efectelor negative asupra oamenilor in general.

    Cu stima

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s