Supa de liliac cu coronavirus

Cum să mănânci supă de liliac sau de șarpe? Inacceptabil. Mai ales pentru umanoizii care habar nu au de realitățile biologice ale omului. Dacă arunci o privire asupra trecutului uman recent și asupra populațiilor umane actuale mai apropiate de natura… Asia, Africa… vei vedea realitatea. Vânători-culegători. Care prind cam orice mișcă. Sau nu mai mișcă… gen hoituri de animale. Prăjesc viermi, lăcuste, gândaci de bucătărie, șerpi, țestoase, șopârle, șobolani șamd. Vite, pisici, câini. Broaște și maimuțe. Melci, scoici, orice. Delicatese precum ouă clocite în care embrionul de pasăre este înainte de eclozate. Dacă vezi piețele de acest gen… ca european ai o oarecare scârbă; așa cum arabilor le este scârbă de europeni pentru că aici se consumă carne de porc; sau celor din India le este scârbă de europeni pentru că aici se consumă vacile sfinte. În lumea bună, a vestului civilizat… există cluburi de oameni hiperbogați care fac o pasiune din a consuma carnea unor specii aflate pe cale de dispariție. Cât de patologic este asta? Să îți dorești să mânânci din ultimul exemplar al căreiva specii. Ecce homo.

Consumarea unor animale încă vii este o chestiune oarecum obișnuită în bucătăria asiatică; să ai pe farfurie ceva crab care încă trăiește. Priviți din direcție europeană, asiaticii sunt de o cruzime incredibilă, totalmente aberantă. Se ajunge la consumarea creierului unei maimuțe vii, care are capul prins în ceva menghină și calota craniană decupată. Se fierb labele ursului viu. Înainte de a ajunge ucise, exemplarele variatelor specii sunt maltratate în fel și chip, câinii omorâți în bătaie… se zice că au gust mai bun de la adrenalină. Și altele asemenea. Până și în lumea civilizată, homarii sunt aruncați de vii în apa care fierbe.

Dacă nu are alta variantă, omul consumă și carnea altor oameni. Nu mă refer doar la canibalii de pe ceva insulă ci și la oameni civilizați care au un accident aviatic în ceva munte. Sau ceva expediție engleză, în care se termină mâncarea… și au de a face cu un pustiu înghețat în nordul Canadei. Acum că unii mănâncă doar pui injectați cu hormoni și antibiotice, sau porci ținuți în cuști mărunte, crap de crescătorie furajat cu concentrate șamd… asta nu schimbă realitatea. Omul ca specie mănâncă hrana vegetală și animală de orice fel, inclusiv hoituri, iar în cazuri extreme este canibal. Oricare dintre noi, cu foarte puține excepții. Doar să simtă că nu are altă variantă.

Mare parte din trecutul speciei noastre, populația umană era formată din triburi mai mult sau mai puțin izolate între ele. Ca niște haite de lupi, fiecare cu teritoriul lui. Contactele erau destul de rare și riscante. Deși în mileniile mai recente, în urmă cu câteva zeci de mii de ani au existat deja și trasee comerciale… totuși, asta este nesemnificativ. Izolarea era deci destul de mare, pe timpuri foarte îndelungate. Sigur că triburile acelea trăind în condiții naturale se contaminau cu tot felul. Mâncau lilieci dacă aveau noroc. Și rinoceri morți. Cel mai probabil este că au avut tot felul de epidemii care să îi trieze. Să rămână doar cei mai viguroși și mai norocoși. Selecția naturală, care a crescut performanțele. Pandemiile’ lor erau aproape la ordinea zilei, în sensul că erau afectați de tot felul de infecții bacteriene, virale, cu fungi sau protiste/ euglena/ amibe  șamd… doar că nu prea aveau timp să fie preocupați de ele. Că le era foame. Longevitatea era un fel de scurtietate’, adică nu era viața prea lungă. Promabil cam 30 de ani… rar se ajungea la mai mult. Iar la 30 de ani arătau de parcă aveau 90. Cam asta este când dormi în peșteră și fugărești mamuții. Pentru acel stil de viață, o epidemie care să omoare zero virgulă ceva procente din populație nici nu era observată. Dacă nu era mortalitate la 50 sau 70%, nu o percepea nimeni. Așa frumoasă este viața în natură.

 

Nici nu vrei să îți imaginezi cam ce efecte erau dacă ajungeau în ceva locuri necunoscute, pline de malarie, mlaștini interminabile; un milion de feluri de germeni patogeni, cam oriunde; la care imunizarea a fost câștigată prin bătălii crunte… multe dintre ele pierdute. Probabil că numeroase triburi au dispărut din cauza epidemiilor locale.  În realitatea naturală, în general ai de a face cu un cumul de factori. În sensul că dacă o mică populație izolată undeva la mama naibii în imensitatea sălbăticiei… era afectată de ceva epidemie care să omoare o parte consistentă a celor din trib, atunci nu se știe cam ce șanse aveau cei rămași. Oricum, mare parte a triburilor trăiau în condiții-limită; doar dacă te gândești la atmosfera înghețată a etapelor glaciare, când bărbații trebuiau să plece la mare distanță să urmărească ceva turmă de mamuți, să spere că îl omoară pe careva dintre ei cu armele lor rudimentare, apoi să aducă de mâncare celor care au rămas la peșteră, femei, copii, bătrânii de 30 de ani… Doar epidemie le mai lipsea. Veci nu vom cunoaște cam câte triburi au existat și câte au dispărut în feluri de acest gen… dar ne putem imagina. Dar, dintre toate, în variatele locuri, au rămas câteva Highlander. Care au dat civilizația globală actuală. Civilizația asta în care și azi se mânâncă lilieci, pangolini, viermi de nenumărate feluri. Doar că acuma câte un liliac de acesta mai arde siguranța, nu la nivel de trib local ci la nivel de civilizație planetară.

Cam ăștia suntem. Mai greșim uneori. Metaforic sau nu, liliacul acesta nu a fost fiert destul.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Bacteriene si Virale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Supa de liliac cu coronavirus

  1. Daniela Popescu zice:

    Multumim de articol!

  2. Vasile Vlaşin via FB zice:

    Atât de bine ma simt in calitate de exceptie 🙂

  3. Peter Lengyel via FB zice:

    Nu ai avut ocazia sa testezi. Si sa mori de foame.

  4. Vasile Vlaşin via FB zice:

    Peter Lengyel unde ai ce sa vânezi, ai si ce sa culegi. Eu aleg sa culeg 🙂

  5. Peter Lengyel via FB zice:

    Bine. Asta e clar. Dar hai sa presupunem ca a picat avionul in Anzi si cât vezi e gheata. Sau cazul expediției britanice care a încercat sa descopere trecerea la nordul Americi de Nord. S-au mâncat între ei. Lorzii.

  6. Vasile Vlaşin via FB zice:

    Peter Lengyel cred ca m-aș lăsa mâncat in cazul asta 🙂

  7. Peter Lengyel via FB zice:

    Crezi.

  8. Vasile Vlaşin via FB zice:

    Peter Lengyel imi imaginez… pana atunci rămân la cules 🙂

  9. Mihaela Cancemi via FB zice:

    Vasile Vlaşin Doar dacă anotimpul permite… altfel, devenim cei culesi😂

  10. Sever Ioan Miu via FB zice:

    Din câte am înțeles, nu carnea friptă, ci contactul cu carnea crudă a fost problema.

  11. Radu Mititean via FB zice:

    e multa ipocrizie in tarile pretins „inalt civilizate” , se oripileaza opinia publica pretenisoasa ca vai ce si cum mananca salbaticii aia, de parca la noi in Europa nu mancam tot felul de chestii care li s-ar parea ciudate altora… dar mancam scoici, melci, in Elvetia chiar se mai mananca si carne de caine…

  12. Horatiu Popa via FB zice:

    Cal in Italia, creier de domestice la noi, testicule de berbec sau porc, sange fiert … 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s