Autoizolare

28 martie 2020. De 14 zile sunt în autoizolare. În trecut eram obișnuit cu câteva zile să nu ies din locuință… mai ales dacă aveam ceva muncă mai complexă cu proiectele, ceva deadline, ceva publicație care trebuia să fie terminată. Dar, oricum, ieșeam luni la Rotary. Iar dacă aveam chef, plecam oricând pe teren, chiar dacă aveam și altceva de făcut. Spre exemplu cu soarele de azi, sigur eram pe undeva la bălțile cu broaște și tritoni, sau pe ceva munte unde se topește zăpada și e plin de brânduși și lușcuțe. Și deasupra se rotea ceva pasăre răpitoare. Lipsa interacțiunii directe cu prietenii/ colegii… și o parte a familiei, lipsa ieșirilor pe teren sunt realități imediate și directe. Perspectivele mai ample, asupra proiectelor, situației economice… altă mizerie dubioasă. Constatarea că acele grafice exponențiale își urmează traiectoria și că trebuie să te obișnuiești cu ele…. Dar, omul trece prin multe, chiar dacă uneori e doborât la pământ. Sunt convins că am mai experimentat noi coviduri de astea, nu toți deodată, ci chestii personale la fel de abrupte. Avem experiența cum trebuie să ne ridicăm încetul cu încetul din noroi, în genunchi, apoi în picioare. Să ne ștergem fața.

 

Nu sau nu prea? Când eram copil am decis că eu nu o să fumez. Adică, deloc. Nici măcar un fum. Până la ora asta, așa a rămas. La fel cu drogurile non-alcool: nu am încercat niciodată, nimic. Când știu că vreau să merg undeva cu mașina – în sensul că eu conduc, eu nu beau. Nimic. Nu că beau doar jumătate de pahar de bere… că oricum mai este timp până la plecare. La ce animal sunt, nu prea mă influențează o cantitate mică de alcool, dar dracu nu doarme: sare în fața ta un copil neatent și dacă dai peste el cu tonele de fier, îți dai seama ce mizerie rămâne. Pentru o viață. Chiar dacă nu ești vinovat, și alcoolenia este la 0,0x%… tot poți avea senzația că nu a fost nevoie de acel pahar. Și să regreți. Totdeauna. Nu cred că ai nevoie de povara asta. În perioada de acum cam la fel e cu ieșirile. Când zici că nu ieși – așa rămâne, nu tot găsești scuze și motive să te tot plimbi aiurea – până se clarifică ce și cum cu situația asta. Există multe aspecte unde ori da ori nu, nu merge cu nu prea. Spre exemplu când nu ești homosexual, e clară treaba… nu că nu prea ești. Simți diferența?

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s