Curățenie în Retezat

Au existat cândva vreo 10 ani de viață în care Retezatul era un loc important pentru mine. Niște ieșiri organizate de la facultate, apoi o serie lungă de tabere și proiecte în cadrul Clubului ecologic UNESCO Pro Natura, ieșiri cu experți IUCN, plus niște ghidaj pentru eco/turiști străini, fotografi de natură, ieșiri cu nemți, francezi, unguri, elveției, englezi șamd… cam asta a fost. Tot felul de ture prin zona înaltă, prin păduri, fotografiere, mii de imagini realizate – mă refer la cele selectate ca fiind bune. Proiecții de diapozitive prin satele de pe lângă Retezat, educație ecologică prin școli – multe chestii făcute cu suflet. Din toate astea au rămas niște amintiri și niște imagini.

 

Pe vremea aceea lacul Bucura însemna ceva important. La fel Galeșu, Tăul dintre Brazi, Tăul Negru, seria de lacuri Lia, Ana, Viorica, Florica; cabana Pietrele, Gențiana, refugiul salvamont de la Bucura, tabere de corturi, cascada Lolaia, rezervația Gemenele, Poiana Pelegii șamd. Acum ele par foarte îndepărate. La fel acțiunile de curățire a zonelor turistice și protejate umplute de gunoaiele mizerabililor. Ce demult a fost. Ca atâtea altele. De parcă nici nu ar fi existat. Deși a fost frumos.

 

Mă uit la pozele astea făcute în urmă cu circa 25 de ani. Înainte de aparatele foto digitale. Pe film dia. Fără blitzuri macro, ci așa, dure sau soft, cum erau locurile, luminile naturale. Ce altă atmosferă au… uneori mult mai bună decât orice sofisticare digitală. Sau doar amintirile schimbă imaginea? Au crescut pretențiile tehnice, dar feelingul de pe atunci parcă e altul…

 

Au costat o avere și diapozitivele, apoi scanarea lor altă avere (multe făcute la Budapesta cu cel mai profi aparat de pe atunci); să nu zic cât costa dacă făceai imagini cu miile și zecile de mii; am rezolvat să am un scanner Nikon performant, cel mai bun și acela… doar că era cam târziu pentru cadrele dia decolorate, utilizate și scrijelite – trecerea vremii se vede pe ele.

 

Când mă uit la amploarea și la profesionalismul acțiunilor create în cadrul UNESCO Pro Natura, în urmă cu circa 25 de ani, parcă nu îmi mai vine a crede. Cum puteam pe vremea aceea să avem dedicare, implicare, să fie oameni care intră în apa rece ca gheața a lacurilor alpine pentru a scoate tone și tone de cutii de conserve aruncate de toți cretinii care au ajuns înainte prin munte. Cum se cărau sacii în spinare, apoi cu caii până jos. Și nu așa de formă, 2 saci. La o singură acțiune de asta au fost 27 de tone (bănuiesc că a fost cea mai amplă, dar au fost multe altele mai puțin masive). Plus nenumărate chestii adunate și arse, pentru a face ca Retezatul să arate decent, vizitabil, nu o groapă de gunoi. Toate astea pe baze de voluntariat, eventual mici sponsorizări primite de cine știe unde, ceva costuri pentru mâncare și corturi cumpărate; pe lobby pentru a avea ceva ajutor de la armată, pentru a putea căra jos tot jegul și mizeria compactată; nu pe proiecte de milioane de euro, nu din banii produși prin tăiere de pădure, nu pentru a face un mizerabil de reportaj care să dea bine la TV. Ci acțiuni pe bune.

 

Să facem curățenie în Retezat, în imensitatea muntelui. Voluntarii străbăteau traseele, găseau locurile cu acumulări mai mari de jeg. Acolo se mergea zile la rând, pentru a scoate ceea ce se poate. La detalii mărunte nu aveai cum să ajungi în general… dar măcar grosul era adunat. Să nu fie dezastrul total. Asta nu e ecologizare, termenul e aberant, nu are nimic cu ecologia să faci pe gunoierul. Doar că dacă și în zonele protejate emblematice gunoiul se aduna până la cer…

 

Caii de la armată au fost disponibili doar în unele perioade. Un an a fost chiar implicare masivă din partea lor, să care sacii din zona Bucura sau de la Pietrele, până jos la drumurile unde exista acces auto. În rest, pe măsura încărcării, sacii erau cărați rând pe rând, puși pe cadru metalic de rucsac, în spinarea voluntarilor. Se făcea cam o tură sau maxim două pe zi, de coborât gunoaie din creierii munților, pe poteci interminabile, până la locul unde puteau să fie depozitate – pentru ca ulterior să fie preluate de mijloace motorizate. Cred că acțiunile de acest gen au arătat o dăruire fantastic de mare, un efort extraordinar, oameni care timp de o săptămână sau două în fiecare vară veneau în tabere, unde pa lângă distracție și admirarea muntelui, se făcea o acțiune dură de a scoate splendoarea naturală din jegul uman care a reușit să acopere Retezatul. Parc Național și Rezervație a Biosferei.

Retezat01_226 copyRetezat01_228Retezat01_231

Retezat02a_015Retezat02a_016Retezat02a_017 copyRetezat02a_018Retezat02a_019

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Carpatii Meridionali. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Curățenie în Retezat

  1. dmr zice:

    aș fi curios dacă ai păstrat legătura cu vreunu’ dintre voluntarii de-atunci: ce s-o fi ales de ei…?

  2. peterlengyel zice:

    Nu am păstrat legătura cu voluntari. Doar cu colegi din UNESCO Pro Natura…. Iurie, Emil, John.

  3. Florin zice:

    Am făcut și eu curat în Făgăraș. Transfăgărășanul nu era gata. Am fost în două rânduri – odată zona Capra-Bâlea-Călțun-Strunga Doamnei, odată la est de Podragu.
    Am bătut de multe ori și Făgărașul și Retezatul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s