La castori pe Tisa

În ultimii 15-20 de ani castorul a recucerit habitatele lui favorabile din Maramureșul Istoric. A urcat pe culoarul Tisei, dinspre Ungaria unde a fost repopulat, trecând prin Ucraina, ajungând pe cursul superior al Tisei, inclusiv pe afluenții Vișeu și Iza. La noi cele mai multe semnalări au provenit de pe cursul Tisei, unde castorii și-au făcut diguri pe micile brațe-moarte ale râului, doborau copaci din fizeș șamd… pe la Teceu și Sarasău spre exemplu. Urme ale prezenței lor au fost detectate și în locurile unde râul Tisa este mai puțin revărsat pe luncă, spre exemplu prin rosăturile pe arbori de pe malurile foarte abrupte care mărginesc râul amonte de Lunca la Tisa. Pe Vișeu s-au instalat inclusiv pe micile cursuri de ape și lacuri de la Petrova, în imediata vecinătate a pieței. Pe Iza semnalările sunt oarecum mai rare, am impresia – deși au fost văzute exemplare pe la Vadu Izei.

 

Deși cursul Tisei este sit Natura 2000 – impactul antropic este foarte mare. Din ce în ce mai nimicitor. Fiind zonă de frontieră, sunt preferate abordările tehnice, vizibilitate pentru supraveghere, patrulare, maluri întărite cu pietre nu cumva apa să rupă un metru din Uniunea Europeană, diguri înălțate să nu poată viitura să se revarse cumva către noi. Plus multe terenuri cultivate – în locul fizeșului și mlaștinilor care erau pe aici înainte de a exista acest sit care ar trebui să asigure protecția naturalului. Se mai poate adăuga dezvoltare de infrastructură, deșeuri depozitate șamd. Păduri tăiate. Multe ape desecate. Așa că e cam vai de capul naturii. Aici trăiesc castorii, cumva.

 

Cred că pozele astea de la o ieșire la un loc cu castori au fost făcute cam în 2009. O oarecare tură pe teren, printre nenumărate altele. Am făcut câteva cadre cu niște semne ale prezenței lor, câteva trunchiuri cu rosături, câteva mici baraje construite de castori. Plus câteva poze cu colegi/ prieteni cu care am fost în ziua respectivă. Pozele nu aveau nimic spectaculos în ele, nu erau ceva chestii mai speciale, subiecte noi, lumini mai extravagante, nu a fost nimic care să zici că ar merita arătat și altora. Cu toate acestea, privite acum, fotografiile acelea par intereresante, arătând atmosfera strădaniilor de a cunoaște realitatea naturală din Maramureș. În stilul nostru, cu bune, cu rele. Și, probabil, cu trecerea timpului… pozele de acest gen devin din ce în ce mai importante. Pentru noi. Pentru alții, zero barat.

DSCN4422DSCN4424DSCN4425DSCN4428DSCN4421DSCN4429DSCN4430DSCN4427DSCN4431DSCN4432

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s