La arat cu boii în Maramureș

Chiar dacă ai avut ocazia să faci ture de fotografiere de zeci de mii de kilometri prin Maramureș – poate sute de mii km…. totuși, multe subiecte sunt rar vizibile. Spre exemplu aratul cu boii. Nu doar rar, ci din ce în ce mai improbabil, aproape spre zero șansa să mai vezi așa-ceva. Astfel, niște poze făcute în urmă cu un deceniu cred că sunt demne de a ajunge online, arătând realitatea vieții rurale recente; un trecut care dispare pe zi ce trece, se destramă – lipsit de semnificație. Eventual poate să re-apară în poze regizate, cu țărani îmbrăcați festiv… pentru a satisface nevoia de ipocrizie a unor imbecili.

 

Interesant în pozele cu boii la arat este că animalele din imagini au câte o botniță din sârmă. Probabil că e mai OK să te miști prin preajma boului când are botnița pusă…. dar și când te gândești că prima dată trebuie să pui o astfel de chestie pe gura animalului… Bănuiesc că nu prea îi convine asta, eventual dacă e obișnuit de multă vreme. Să fie un sclav castrat, cu capul băgat în jug, cu gura legată cu sârmă, o masă de carne care trage plugul.

 

Aud că în trecut se ara noaptea cu boii. Că se încălzeau ziua de la prea mare efort. Se înfocau. Iar dacă le era cald intrau în râu cu plug cu tot și nu îi scoteai de acolo. Ce altă lume era.

 

Activități de astea tipic tradiționale, precum aratul cu boii – nu prea au șansa de a persista în Uniunea Europeană în secolul 21 – peste zeci de ani de acum încolo. Cel puțin, nu ca activități rentabile, făcute în scop economic așa cum erau. Eventual există o șansă ca ele să persiste ca activități turistice, atracții care trebuie managerizate ca atare, incluse în programe. Ceva unde vine englezul sau neamțul și i se oferă ocazia să are și el cu plugul tras de boi, face poze și păstrează în amintiri și în suflet o experiență de neuitat. Retrăiește ceea ce făcea stră-străbunicul lui. Și plătește decent pentru asta.

DSC_0560DSC_0562DSC_0563DSC_0566DSC_0567DSC_0568DSC_0570DSC_0571DSC_0572DSC_0573DSC_0574DSC_0575DSC_0576DSC_0577DSC_0578

© dr. Peter Lengyel

 

PS. Mă întreba azi un prieten cum de nu am avut timp să mă uit peste pozele cu cucuvele, timp de peste un deceniu – doar ieri am avut chef de ele. Destul de simplu. Că sunt zeci de mii, sute de mii de cadre trase pe teren, în variatele ieșiri. Că nu te abțineai, dacă vedeai ceva care părea interesant. Dar ziua următoare trebuia mers la o conferința undeva, apoi era de scris un raport la ceva proiect, apoi ieșeai pe teren cu ceva biologi veniți din Belgia, apoi scriai un capitol la ceva carte și tot așa. Pozele downloadate și punct. Iar dacă deschid acum acele mape, pot vedea tot felul de tezaure care azi nu mai există, aspecte rurale care au dispărut de atunci, aratul cu boi, păduri care au fost tăiate, locuri care acum sunt acoperite de parcări și pensiuni. Fețe umane cunoscute, care atunci erau foarte tinere. Iar azi…

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la La arat cu boii în Maramureș

  1. Teofil Ivanciuc zice:

    În fiecare an, inclusiv în 2019, am prins – fără căutări anume-, aratul cu boi în Maramureș. E tot mai rar, dar va mai ține vreo câțiva ani.

    Apreciază

  2. Diana Mariana zice:

    Bine ca avem tabloul cu boii ce ara, asa o sa le putem explica copiilor cum se făcea :))

    Apreciază

  3. ovidiu zice:

    mulțumesc.

    Apreciază

  4. Tea Oaches zice:

    botnita se folosea cand tragea prasitoarea intre randuri, ca sa nu manance plantele de porumb crescute deja si ca sa nu pasca iarba primavara devreme, sa nu intre in grau si sa lase aratul.. etc. nu avea nicio legatura cu siguranta „miscarii omului in preajma boului”. Boul daca vedea primavara devreme iarba pe undeva, nu mai statea la arat, se ducea sa pasca iarba, in martie dealtfel e si periculos sa intre vitele deodata in iarba cruda, se imbolnavesc. Erau botnite din curele de piele in general care se fixau acasa si se dadeau jos cand terminau treaba de la camp. Am mai vazut si azi, extrem de rar, si atunci m-am interesat. .

    Apreciază

  5. Peter Lengyel zice:

    Am auzit ca dacă mănâncă iarba umeda se pot umfla și pot sa moara.

    Apreciază

  6. Tea Oaches zice:

    clar, e o boala de primavara care se face uneori la trecerea brusca pe regim de iarba verde tanara, din cauza lipsei de magneziu. De aceea era periculos sa scape vitele in pasune primavara devreme, trecerea trebuia sa fie treptata, cu amestec de furaj uscat si iarba cruda in cantitati mici la inceput apoi din ce in ce mai mari. Pe masura ce iarba se maturizeaza ii creste continutul in magneziu si nu mai e o problema.

    Apreciază

  7. Attila Kosa zice:

    Am vazut faza concreta la Mara cu bivoli, vara până-n Mara nu s-au oprit cu tot caru.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s