Eminovici

Era un băiat cu un milion de dureri în suflet, Eminovici; a fost forțat de context să își schimbe până și numele… în Eminescu, deoarece numele real nu era adecvat. Nu suna bine. A ajuns pe la cursuri la Viena, dar neavând bacalaureat, nu era student-real ci putea să asculte și el cele ce erau predate. Poeziile lui combină teme ateiste, agnostice, creștine și budiste. A avut manifestări naționaliste și antisemite, ceea ce nu e nici o surpriză în vremurile respective. Devenit profesor suplinitor prin Moldova, director de bibliotecă, jurnalist. Aproape întotdeauna la limita sărăciei crunte. O iubea pe Veronica, dar ea era căsătorită și avea copiii ei; până la urmă au ajuns cumva împreună, au avut și un copil – dar acela s-a născut mort. Din nenumărate cauze distrus psihic, considerat dement din pricina abuzului de alcool, împins la periferia societății, tratat cu mercur pentru sifilis, ținut în mizerie, a murit. La 39 de ani, ca o epavă distrusă total. Nu te miră, nu? Acum este model de reușită. Idealizat, cu poze din perioada lui cea mai bună… pe la 18 ani – pus pe bancnote, cu nenumărate statui în locuri însorite sau prăfuite.

 

Suspușii care acum ar da ușor bani pentru oricâte statui chiar poleite cu aur, când omul era viu nu cred că îi dădeau bani pentru mâncare. Că nu era treaba lor. Îl alungau, că strica doar atmosfera cu problemele lui. Era un ciudat la care eventual îi dădeau un șut, dacă „se coborau” la el. Interesant este că pentru a avea valoare acceptată, omul trebuie mai întâi să moară. Să nu poată face probleme. Epigoni jalnici care să îl ridice în slăvi, să îl pună pe un piedestal pe care se pot cocoța și ei, indiferent că e vorba de tragicul Eminovici sau de entități inventate precum Iisus.

 

E un pic ironic faptul că Eminovici, care în liceu era cam praf și pulbere și veci nu a luat bacalaureatul – ajunge apoi subiect cvasi-obligatoriu la acest tip de examen. Curve bătrâne cu rol de profesoare de liceu își dau ochii pe spate, recitând două rânduri din careva poezie. Vai! Ce a vrut să zică poetul? Aceleași făpturi ca profesorii de atunci, care nu credeau că Eminovici e demn să treacă clasa. Era un rebut, nu ca lingăii și tocilarii de nota 10. Oricum, avea Eminovici aceasta o stea norocoasă. Că a trăit pe vremurile acelea. Azi cu toate poeziile lui nu valora nici cât era pe atunci, era un simplu sărăntoc pe la marginea societății, un nimeni căruia viața îi dă un mare șut în gură. Am impresia.

 

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s