Vise de iarnă cu Maramureș

Se poate să fie și planuri de iarnă, doar că multe dintre ele rămân la stadiul de intenție. E totuși important să existe măcar intenția, că dacă nici ea nu există.. atunci e clar. În privința imaginilor aeriene, zboruri cu avion cu ușa dată jos, nu e prea realist să îmi propun pe iarna asta. În schimb, este realist să sper ca până la sfârșit de februarie 2020 iarna asta să am 30 de zile de zboruri cu drona. Ar putea rezulta imagini de vis. E nevoie de 3 elemente: 1. echipamentele și capacitatea de a ajunge cu ele în locurile bune; 2. capacitatea de a le utiliza la nivel performant; 3. alocarea de timp, energie – de facto de a avea chef de a derula acțiunea. Deși nu îmi place să recunosc, realitatea este că mobilizarea, pregătirea echipamentelor, planificarea, ieșirea pe teren în frig, zborurile în sine, selectarea pozelor… toate acestea necesită o investiție… de suflet… ceea ce e mai ușor de făcut teoretic decât practic. Se percepe că de la intenție/ vis… până la realizare… e o cale destul de lungă, pe care omul oricând poate avea tentația să zică: la ce? nu azi.

 

Din rezultatele de până acum, cred că deja există locuri la care nu merită să ies prea curând. Pasul Neteda (Budești-Cavnic), sau serpentinele de pe Gutin sunt în starea asta. Seriile deja existente sunt oarecum acceptabile. Sigur, ștacheta se poate ridica tot mai sus, dar când vezi câte alte locuri cu potențial mai există prin zonă, atunci nu prea merită să îți pierzi vremea la cele care deja au o oarecare imagine.

 

În zile cu zăpezi proaspete, cu cer senin, să stai o după-masă și să zbori hai-hui peste careva zonă, fie un deal, o vale, împrejurimile căruiva sat, un munte, un râu șamd… în principiu pot rezulta niște imagini paradisiace. Ceva ireplicabil. Dar pentru a face asta, trebuie să îți învingi lejeritatea, lenea, indiferența, să anulezi un milion de motive pentru care zici că nu se poate… și să rămână singurul motiv care zice că totuși: da.

 

Să zbori peste molizi bătrâni încărcați de zăpadă. Să treci cu drona printre trunchiuri seculare de stejari. Să fie niște lacuri întinse, cu patternuri ciudate ale ghețurilor de la suprafața apei. Un râu cenușiu să curgă meandrat prin peisajul alb. Să ai în cadru imagini minimaliste, alb imaculat-uniform totul, cu un singur copac undeva, totul în lumină difuză, portocalie sau trandafirie. Să vezi cum trece un tren pe ceva viaduct de lângă Munții Rodnei. Să vezi de sus mocănița de pe Vaser, cu fumul negru prin peisajul alb de iarnă. Să fie o localitate înainte de a se întuneca seara, cu luminile deja aprinse. Nenumărate altele de acest gen.

 

© dr. Peter Lengyel

 

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Vise de iarnă cu Maramureș

  1. Ioan M. zice:

    A republicat asta pe Cronopedia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s