Munții Igniș

Munții Igniș. Prin ce sunt ei speciali? Înălțimea lor nu e mare, undeva pe la 1.000 metri altitudine medie, nu au vârfuri stâncoase spectaculoase… dar au o uriașă întindere sălbatică și lipsită de locuire umană. Așezările sunt pe valea Tisei, Izei, Marei, prin Depresiunea Baia Mare, apoi zona Oaș…. înconjurând o sălbăticie imensă. Există câteva drumuri ici-colo, utilizate mai ales vara. Iarna zona dă impresia de pustietate nemiloasă, cu un climat crunt, zăpezi dramatice neumblate decât se lupi, un fel de mică Siberia. Impresia mea este că măreția acestei zone se simte mai ales iarna, când omul este un mic nimic în peisaj.

 

Muntele acesta e un strat întins de roci vulcanice care prin vârfurile lui se ridică la circa 1 km deasupra văilor și depresiunilor înconjurătoare. O întindere de lave și piroclastite de 30 pe 30 km și grosime de 1 km. Un munte tânăr, modelat superficial de ceva eroziune, dar în esența lui o masă vulcanică de circa 500 de kilometri cubi…. o estimare pur orientativă, fără bazare pe calcule. Îți poți imagina cam ce vulcanism a fost pe aici, să pună în peisaj colosul acesta. Azi vezi un platou vălurit, mărginit de pereți stâncoși sub formă de prăpastie. O imensitate de păduri mozaicate, intercalate printre pășuni stâncoase.

 

Turism se face mai ales vara. Nu sunt mulți care să vină pe aici. Câțiva oameni străbat poteci prin păduri liniștite, opresc la careva cascadă, printre ferigi. Să mergi să te faci auzit, să nu dai nas în nas cu ursul; sau cu ursoaica cu pui. Atracții turistice sunt date de Cheile Tătarului, vârfurile mai înalte, pereții colosali de la marginile platoului vulcanic. Locuri pentru plimbare, relaxare, fotografiere. Pescarii cu lansete urcă pe văi să prindă păstrăvi. Mai vin unii cu bicicletele, alții zboară cu parapanta. Naturaliști vizitează tinoave, mlaștini oligotrofe cu turbă, declarate rezervații naturale pentru a proteja numeroasele lor specii relicte glaciare. Tinoave mai cunoscute sunt Iezerul Mare, Mlaștina Poiana Brazilor, Tăul lui Dumitru, Mlaștina Vlășinescu, Vrăticel, mlaștinile din zona Jilerescu șamd, dar există sute de înmlăștiniri mai mici care nici nu au nume. Ca naturalist, ai ocazia să faci poze cu vipere negre, iar dacă ai mult noroc, deasupra ta se rotesc acvile de munte. Să vezi bivolii prin noroaie, caii alergând liber pe întinse zone înierbate. Să stai cu prietenii și prietenele pe careva vârf mai înalt și să privești apusul de Soare.

 

 

© dr. Peter Lengyel

PS. În contextul dezvoltării unui site de turism despre Maramureș, plus contribuția la o inițiativă mai amplă, a fost necesară formularea unui scurt text de prezentare a acestui munte. Îl postez separat, fără a îl include la careva prezentare cu poze din zona acestor munți.

 

 

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s