Dealul Solovan

Aflat la marginea Platoului Vulcanic Igniș, mărginit de râul Iza, imediat lângă Sighet, a ajuns cumva un loc mai aparte – deși prin Maramureș există sute de locuri aproximativ asemănătoare. O mică parte este rezervație, o mare parte aparține de un sit Natura 2000. Gresii stratificate aflorează în locurile mai prăpăstioase; se vede frumos cum s-au depus straturile acestor roci sedimentare. Pe deal există și o mică grotă, o gaură în gresie, un fel de galerie strâmtă pe care omul mai suplu are posibilitatea să se târască poate 10 metri. Locuitorii din zonă, care nu au văzut peisaje carstice, i-au zis peșteră – iar cei foarte naivi au impresia că gaura asta ar putea comunica cu o altă grotă cu ceva mai mare din Gutâi, peștera lui Pintea – aflată în roci vulcanice.

 

Versanții care coboară spre Iza sunt abrupți, cu văi umbroase și sălbatice. Iza e pe la 270 de metri altitudine iar platoul de pe deal, o întindere destul de plană, se află pe la 600 metri altitudine. Cel mai înalt punct al Solovanului este la 615 metri. Abrupturile au păduri, mai ales de stejari și goruni; apare și fagul în unele locuri, plus carpeni, ulmi, larice, pini, cireș sălbatic, măr sălbatic, păr sălbatic șamd. Zonele mai puțin abrupte, inclusiv platoul de sus, aveau întinse livezi cu meri, pruni etc – acum lăsate de izbeliște, acoperite încetul cu încetul de sălbăticie. Există întinse zone cu tufărișuri dese, încâlcite, de netrecut, pline cu porumbar, zmeurișuri, trandafiri sălbatici/ măceș. Mici fânațe, plus întinse pășuni, zone înierbate. E greu de definit până unde ține Solovanul – că nu există niște limite concrete. Oricum, în zonă ajunge ursul, mistreții, rar de tot vin și lupi. La marginea zonei, în păduri neumblate, cuibărea buha mare (cea mai mare bufniță din Europa); poate este și acum, dar cine are timp de a urmări astfel de detalii?

 

Turism se face mai ales de către localnicii din Sighet. Sau se făcea. Plimbări pe potecile care urcă în serpentine, ascultarea păsărilor în primăvara pădurilor de stejar; poze cu orhideele din fânațe. Admirarea culorilor de toamnă; întins în iarba uscată, ascultând greierii sau cosașii. Degustarea unor fructe sălbăticite, cu aroma timpurilor trecutului.

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s