Octombrie – zilnic de ieșit pe teren

În domeniul fotografierii de peisaj, am impresia că luna octombrie este cea mai frumoasă. Imagini bestiale se pot face oricând, în absolut oricare lună, dar culorile astea de toamnă greu pot să fie compensate… în perioadele când ele lipsesc. Deși octombrie e luna perfectă, teoretic… totuși, practic nu sunt atât de multe momente bune. Dacă iei în calcul zilele cu ploaie, cele cu nori groși, zilele când bate vântul atât de tare că nici nu te poți gândi să ridici drona, deja vezi că ai o problemă. Cu toate acestea, esențialul este să ieși pe teren. Să vezi ce poți scoate din realitatea concretă. Așadar, speranța mea este să ies în fiecare zi, nu toată ziua, dar măcar câteva ore în intervalul 7 dimineața 7 seara. De facto, nici nu ai 12 ore de lumină de la răsărit la apus nici măcar la începutul lunii, iar mai spre final… nici pe atât.

 

Să ai intuiția să selectezi locurile care ar merita văzute măcar odată în culori de toamnă și în lumini bune… asta poate face diferența. Să ai și resursele de toate felurile, inclusiv timp și chef să ajungi pe acolo… iar dacă tot ai în fața ta miracolul… să nu te uiți blazat și indiferent ci să se manifeste ceva creativitate… cam asta e dezirabil. De selectat imaginile, se poate face și în nopțile ploioase de noiembrie sau în interminabile ghețuri nocturne ale lui decembrie… dar momentele acestea colorate-pastelate dacă nu le ai în cadru… se simte că nu ai fost la înălțime. Că ai fost mai lipit pământului.

 

Dacă ieși pe teren/ dacă nu, luna asta trece cât ai zice pește prăjit. Așa că măcar poți face ceea ce îți place, în procent cât mai mare din timp. Când cunoști ce anume te face fericit (dintre variantele realiste), măcar ai o direcție de acțiune. Cunoști că nu ai dori mai mult să stai mort de beat sau drogat în hruba căruiva bar. Sau cu niște oameni a căror părere deloc nu te interesează. Viața e prea scurtă să îți pierzi vremea cu locuri și oameni care nu reprezintă nimic pentru tine. Natura, în puritatea ei impecabilă este un refugiu din fața kitschului și un spațiu sacru – care te purifică în sensul cel mai concret al cuvântului.

 

© dr. Peter Lengyel

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s