Confluența Iza cu Mara

Încercarea de a pune în imagine anumite locuri, cele care au o oarecare semnificație pentru careva vietate umană, presupune definirea unor spații destul de restrânse, totuși cu o individualitate aparte. Un astfel de loc poate să fie zona de confluență a Izei cu Mara. Deși Mara pare mai puțin semnificativă, nici Iza nu este foarte impresionantă în acest punct. Apele lor ajunse împreună… din nou nimic care să fie ieșit din comun. Cu toate acestea, acest mic spațiu geografic, acest complex de ecosisteme, pădurea de luncă, prundișurile, apele curgătoare, păsările, libelulele etc… pot să devină interesante dacă le aloci din timpul pe care îl ai. Să ieși pe aici de câteva zeci de ori, să treci de pe o parte a apei pe celălalt mal, să te plimbi pe pietre… adică nu cine știe ce. Dar, cu intenția de a pune în imagine feelingul acestor locuri, de a face niște imagini cu drona, plus fotografiere macro, ceva peisaje… De a include cândva în această postare și fotografii cu pești, bărci, zboruri razante cu avionul, mai vechi fotografii din drone, amintiri banale care se leagă de zona nesemnificativă a confluenței.

 

Locul acesta poate să fie considerat extraordinar de banal. Prototipul obișnuitului. Dacă am opri aici, sunt convins că mulți dintre oameni – inclusiv cei cu un nivel intelectual mult peste medie, ar putea întreba de ce am oprit. Că nu e nici spectaculos peisagistic la un mod relevant, nu are specii relicte, nu are piscină, terasă și nimic altceva. Adică, mai mult nu are. Dacă vrei să îi descoperi individualitatea, locul acesta cere timp. Mult timp, în sensul de ieșiri în tot felul de „vremuri”, cu soare, când începe să înverzească, toamna, sau pe furtună, sau când e înghețat bocnă. Și să stai prin zonă, până ți se deschide și îți arată ceva ce nu credeai. Plus trebuie să te bagi prin apă. Să schimbi perspectiva. Doar așa, numai și numai așa, locul acesta poate să se transforme din cel mai banal loc posibil, în locul unor afternoons in superbia.

 

Impresia mea este că atât pe plan eco/ naturalistic, cât mai ales pe plan artistic – fotografic spre exemplu, nu locul fizic în sine este cel care limitează calitatea experienței trăite în acel loc… ci ceea ce putem noi să facem în locul respectiv/ cu locul respectiv. Adică, un loc aparent ordinar, banal, confluența Izei cu Mara, cu toate neajunsurile lui inerente (dacă se află în zonă populată cu oameni cu un anume pattern comportamental)… totuși, el, locul acesta, poate să devină un spațiu perfect pentru observații naturalistice care să îți taie răsuflarea, și/ sau pentru creativitate artistică (fotografică) aptă să îți facă zilele mai trăibile. Să simți că aerul e mai respirabil.

DSC_3102DSC_3114DSC_3117DSC_3120

DSC_9740DSC_9743DSC_9746DSC_9749DSC_9755DSC_9758

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s