Pădurea de stejari și goruni de la Săpânța

O plimbare prin această pădure este ușoară și fezabilă în orice perioadă a anului. Doar că iarna nu știu cât de mare plăcere e să te plimbi eventual în zăpadă mare și umedă; iar vara pot exista perioade când colcăie de țânțari – de ai senzația că este de 100 de ori mai dură situația decât în Deltă… să nu poți sta nici 2 minute. Cel mai plăcut e prin aprilie-mai și prin septembrie-octombrie, cred eu.

 

27 septembrie 2019. Am fost azi prin pădurea de stejari și goruni de la Săpânța. Îmi aduc aminte de ea din zilele ei bune. Pe vremea când era compactă, mai întunecoasă, dominată de exemplare monumentale, multiseculare. Era ca un templu al splendorii naturalului din Maramureș. Avea și ceva protecție oficială, pe hârtie, la fel ca hârtiile care se află acum prin preajma copacilor. Pe vremea aceea, din trecut, părea perfectă… deși zilele îi erau numărate. Stejarii seculari erau în pericol mortal, deoarece oamenii au tot felul de idei, care mai de care… Lângă pădure a fost ridicată cea mai înaltă biserică de lemn din Europa. Au căzut în fața drujbelor, rând pe rând. Niște fragmente de trunchiuri ale stejarilor seculari se găsesc și acum la intrarea spre pădurice. Că nu mai e pădure. E un fel de parc, din copaci relativ tineri, un fel de strănepoței ai stejarilor care puteau să existe și azi. Și, culmea, acești stejari și goruni tineri… deja au în mare parte semnul diavolului pe ei. Un număr mare, poate pe la jumătate din ei, au o parte a scoarței tăiată cu toporul și au înscris un număr. Probabil că le va veni rândul în timp scurt. Din ce crezi că se fac porțile sculptate monumentale, cum e cea de la intrarea în parcare?

 

Să vezi că e tânăr și viu și în scurt timp o să fie mort. E destul de ciudat să vezi că ai în fața ta un exemplar extraordinar de stejar, viguros, sănătos tun, care e poate pe la un secol… adică un exemplar tânăr; mai putea trăi încă 400-500 de ani, dacă era lăsat; dar are un marcaj pe el, urmează să fie tăiat. E ca și cum i-ar împușca pe oameni pe la 20 de ani. Pe toți. Să nu mai vezi nici unul care a trecut de vârsta asta. Uciși de tineri. E trist să privești minunăția asta vegetală și să îți dai seama că poate la următoarea vizită prin zonă, aici o să fie doar o cioată aflată în descompunere.

821828836846851

DSC_7215DSC_7218DSC_7221DSC_7224

DSC_3288DSC_3290DSC_3294DSC_3296DSC_3300DSC_3306DSC_3309DSC_3314DSC_3320DSC_3329DSC_3333DSC_3351DSC_3357DSC_3362DSC_3371DSC_3375DSC_3390DSC_3393DSC_3395DSC_3410DSC_3423DSC_3425DSC_3431DSC_3437DSC_3449DSC_3458DSC_3461DSC_3467DSC_3534DSC_3549DSC_3560DSC_3563DSC_3566DSC_3590DSC_3593DSC_3606

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s