Poze vechi

Nu am stilul să fac poze în care să apar la modul direct; nu am făcut asta aproape niciodată; cam multă negație în formularea asta. Am ceva poză veche din copilărie, făcută cu un Zenit cu autodeclanșare, cred că pe la 14 ani. În rest, apar doar în poze făcute aiurea de tot felul de oameni, prieteni, colegi, familie. La momentele respective, nu le dădeam niciodată importanță. Pentru mine fotografiile care aveau sens erau cele cu șerpi, stânci, păsări răpitoare, lacuri șamd. Interesant este că acele poze care la momentul expunerii nu reprezentau chiar nimic, după câteva decenii pot să capete valoare. Păstrând ceva din atmosfera timpurilor îndepărtate.

 

Fără ifose și fără pretenții, în toate ipostazele neglijente, au ceva naturalețe acele poze vechi. Nu erau posturi care să arate cât de mare zeu ești (sau zeiță, pe vremea aceea în cazul fetelor), ci aveau ceva din nepăsarea și sinceritatea acelor vremuri. Ceva ce azi a dispărut cam spre 100%.

mijloculanilor90

Ieri am dat de o poză alb-negru spre sepia, cam de pe la mijlocul anilor 1990. E făcută în ceva ieșire pe teren prin Apuseni, cu prof. Coroiu. Colega ce stătea lângă mine își făcea lucrarea de licență despre lilieci. Cred că poza este de pe undeva de la Sălciua, pe la Huda lui Papară. Mergeam destul de frecvent la marile colonii de lilieci de la acea peșteră. Dacă nu erau ape prea mari și puteam trece de intrare, aveam ocazia să vedem de aproape mai multe specii care în totalitate aveau colonii de câteva zeci de mii de exemplare.

sfarsitulanilor90

O altă poză de care am dat ieri este din Retezat. Cam de pe la sfârșitul anilor 1990. Pe vremea aceea organizam în cadrul UNESCO Pro Natura – cu Emilian Burdușel, Iurie Maxim șamd – tabere de vară anuale în acești munți. La unele tabere erau cam 15-20, la altele și 30-50 de participanți. Se stătea cu cortul, de multe ori pe la lacul Bucura. Poza respectivă e făcută în soarele de dimineață, după ieșirea din corturi. Era fain să stai cam 10-15 zile pe vară sus prin stâncăriile și pădurile de aici, să observi și să fotografiezi gențiane și capre negre, marmote și lacuri glaciare. Doar să ai destule filme diapozitive să faci poze. Zilnic făceai cam 10-20 de km, să ajungi în locurile care să facă diferența. Erau și acțiuni de educație ecologică, oferirea de pliante, curățarea lacurilor alpine de tone de cutii de conserve… mizerii cărate joc cu ajutorul armatei care a oferit soldați și cai. Plus era distracție cât încape. Odată a fost o furtună cumplită pe timp de noapte, iar noi eram în corturi pe la Bucura; cum fulgera strident, tunetele reverberau prin stâncăriile căldărilor glaciare, trăsnea în toate direcțiile – era o bună ocazie să vezi cam care este dimensiunea ta față de forțele naturii. Am avut de văzut odată și un băiat scos de pe creastă de salvamontiști după ce a fost fulgerat. Muntele este superb, dar vine la pachet cu riscuri știute și neștiute.

 

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Poze vechi

  1. iurie zice:

    Multumim de amintiri Peter !

  2. Daniela Popescu zice:

    Multumim pentru ca ne impartasiti amintirile dvs.!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s