Stejarii & Gorunii de pe valea Cărbunărești

Azi am ieșit din nou la stejarii/ gorunii de pe valea Cărbunărești, undeva între Piatra și Teceu Mic – pe valea Tisei în Maramureș. O superbă zonă cu exemplare multiseculare de cvercinee și alte specii de arbori cum sunt cireși sălbatici, tei șamd răspândiți pe o pășune. În ultima perioadă am fost pe aici de mai multe ori, ca la un loc care merită cunoscut mai bine. Mă gândeam că în esență ecosistemul acesta este similar cu cel denumit Rezervația Stejarii Multiseculari de la Breite, Sighișoara. Doar că cel de aici din Maramureș este oarecum necunoscut, nebăgat în seamă de nimeni dintre cei care se ocupă de studiul biodiversității și de conservarea naturii. Nu știu care o să fie viitorul acestui loc, dar se pot face niște imagini care să prezinte cam ce avem noi aici.

 

Modul în care definim noi valoarea naturalistică a unei arii este foarte vag; de ce una este desemnată legal ca arie protejată – administrată ca atare, alta similară/ identică este tratată cu indiferență. Oricum, pentru un naturalist nicidecum nu statutul legal al unei arii este ceea ce contează, ci aspectele concrete din teren. Modul în care naturalistul percepe valoarea unei arii este dat printre altele de vigurozitatea unor individualități biologice, cât de special este un anume ecosistem, exemplele de procese ecologice care se pot observa/ studia/ documenta în acele locuri șamd. Nu în ultimul rând, aspecte mai puțin științifice, precum splendoarea unui peisaj, grandoarea lui… pot și ele să contribuie definitoriu la decizia de încadrare a locului. Stabilire a importanței care i se oferă. Iar, uneori, de această decizie depinde viitorul zonei, supraviețuirea sau distrugerea ei.

 

Un element esențial pentru mine este că la acest loc există acces facil, adică nu e la o distanță foarte mare de Sighet, plus că drumuri de pământ trec prin aria respectivă; astfel, cu grămezi de echipamente în Land Rover, se poate ajunge fix unde trebuie, fără eforturi semnificative. Poți ieși din mașină și ești cu subiectele de fotografiat la câțiva pași distanță. O oarecare problemă este reprezentată de prezența țânțarilor în număr mare, imediat sesizabili dacă intri în vegetația din zone umbrite; fără să te dai cu Autan nu prea ai ce căuta pe aici în perioada asta. Cât timp stai la soare e OK, dar în zone umbrite… e locul lor.

 

Te poți întreba cam ce se poate face la modul realist ca abordare eco în legătură cu această pășune cu arbori seculari. Luând în considerare resursele disponibile, adică echipamente, timp, capacitate… se poate spera eventual o abordare vizuală, un fel de punere în imagine a acestor locuri. Până și pentru asta e nevoie de câteva zeci de ieșiri ca să o faci la un mod decent. Să ai câteva exemple de păsări, mamifere, reptile, insecte, plante fotografiate în zona în cauză. Ca să poți aloca o astfel de energie, trebuie din start să iubești aria, mai ales dacă nu există nici un fel de proiect finanțat – care să susțină acțiunea.

 

Un studiu științific ecologic complex veci nu o să fie făcut cu locul acesta. Adică, dacă te gândești la numărul de experți necesari, la diversitatea de componente biotice și abiotice, la numărul de probe, analize cantitative șamd… veci pururi nu vor exista resurse pentru așa-ceva. Ce se poate spera la modul realist este să îți faci „o impresie ochiometrică”, despre diversitatea de micro-habitate, despre lemnul aflat în descompunere, ciuperci, insecte xilofage, păsări și lilieci din scorburi șamd. Se poate eventual contura un fel de expert judgment, o definire a valorii naturalistice pe baza unei expertize vizuale. La diferite evenimente cu teme ecologice organizate în Maramureș se pot include vizite pentru a afla și părerea altor biologi/ ecologi despre splendoarea de aici. Eventual, cândva se poate face o tabără de cercetare, focalizată pe acest loc.

 

Un asemenea loc se pretează și pentru organizarea unei tabere de fotografiere și/sau videografie, în care să se pună în imagine texturile, culorile, formele arborilor seculari și a vietăților asociate lor, de la iască la cerambicide, pupeze și ciocănitori, a speciilor care își fac apariția pe aici, de la gaițe la mistreț și urs.

DSC_4327

DSC_4277DSC_4283DSC_4287DSC_4292DSC_4303DSC_4306DSC_4309DSC_4312DSC_4315DSC_4318DSC_4322

DSC_2020DSC_2026DSC_2032DSC_2035DSC_2038DSC_2044

DSC_4425DSC_4444DSC_4453DSC_4470DSC_4473DSC_4479DSC_4482DSC_4485DSC_4491DSC_4497DSC_4782DSC_4786DSC_4795DSC_4804DSC_4806DSC_4812DSC_4831DSC_4837DSC_4843DSC_4849DSC_4855DSC_4857DSC_4863DSC_4867DSC_4869DSC_4894DSC_4897DSC_4903DSC_4909DSC_4912DSC_4920DSC_4923DSC_4929DSC_4933DSC_4939DSC_4945DSC_4951DSC_4966DSC_4980DSC_4990

DSC_4234DSC_4237DSC_4247DSC_4259DSC_4262DSC_4268DSC_4271

DSC_4342DSC_4369DSC_4381DSC_4387DSC_4389DSC_4392DSC_4396DSC_4401DSC_4414DSC_4417DSC_4420DSC_4423

DSC_4333

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s