Rădașca

O seară călduroasă, spre sfârșit de mai. Deja e amurgul, cu luminile lui scăzute. O rădașcă se apropie în zbor, trece aproape de noi. Se vede bine că are o poziție oblică, în sensul că are „coarnele” îndreptate în sus… pentru a avea un echilibru mai bun în timpul zborului. Face niște ture pe lângă un arbore, apoi pe lângă altul, se vede clar că percepe bine obstacolele și știe pe unde să zboare. Are o viteză destul de mare – cel puțin în comparație cu impresia pe care o aveai despre zborul unui astfel de gândac butucănos și non-aerodinamic. Plus că pare destul de rezistent, zboară îndelungat și dispare printre arbori, în întuneric. Dacă vezi cât de neajutorat pare ziua când stă pe un trunchi de copac, parcă nici nu ai crede că e în stare să se ridice în aer. Și totuși… își ridică elitrele tari, își desface aripile membranoase și pleacă în zbor, la un mod perfect și natural. Sutele de milioane de ani de evoluție au cizelat perfecțiunea. Butucănos și greoi cum pare, dacă îl vezi în zbor cumva ai senzația că este fericit, în scurta lui viață.

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Insecte de aproape. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s