Un story despre Salinger și despre tine

Un story în care te poți vedea. Oarecum. Tonul sarcastic. De neînțeles. Existența pe limite. Dorința de a deveni pianist sau scriitor și pericolul de a ajunge măcelar sau comerciant. Căutarea perfecțiunii artistice la parametri stabiliți doar de tine. Fără a permite interferențe, retușuri și sugestii. Găsirea păcii interne în timp ce omul scrie. Un film. Despre J.D. Salinger și, metaforic, despre toți savanții și artiștii din toate timpurile. Rebel in the Rye. Începe un text, sincer, pur, pe tonul lui, irepetabil. Zbaterea pentru a crea, răzvrătirea; căutarea sensului, a adevărului de pus în cuvinte care pot să conteze pentru o generație… dar mai ales trebuie să fie valide pentru tine. Câțiva oameni care te încurajează… vag măcar, iar existența lor îți dă aripi. Sau te face să le deschizi și să zbori. Publicarea, talent, constrângeri, provocări, inspirație. De veghe în lanul de secară. O carte tipărită în 60 de milioane de copii, tradusă în 30 de limbi. Tineri nevinovați, cu problemele lor zdruncinante. Story-uri care nu au happyending.

 

Ești în stare să renunți la toate pentru a scrie poveștile tale… chiar dacă nu ai nici o garanție a vreunei recompense? Contextul războiului, dramele personale, iubiri pierdute, aproape și disoluția ta ca individ. Morții grămadă, traume, flash-back-uri, jafuri. Te ajută astea să ai caracterul tău? Să găsești resurse interne pentru a scrie, deși contextul pare nefavorabil. Întotdeauna pare advers. Niciodată nu e momentul prielnic pentru științe și arte. Și totuși, arta și cunoașterea poate da sens. Vieții. Conștientizează că fără scrierea cărții lui… el nu mai exista… probabil. Există diferențe de detaliu, dar în esență fiecare om de știință și fiecare creator de artă este un fel de Salinger. Fiecare cu războaiele lui, cu înghețul din care pare că nu e scăpare; traumele de pe fronturi știute și neștiute.

 

Succes, genialitate, extremism și tare al creatorilor de toate felurile; retragerea din fața Lumii. Cum excluzi din procesul de creație tot zgomotul care te înconjoară, bruiajele de toate felurile? Trădare – când nu te așteptai… construirea gardului care să îi țină pe toți afară. Afară… Momente când lăsăm pe cineva să plece. Decizia de a nu mai publica nimic niciodată… de a deveni tată, prieten, om liber. Cu bune și rele, divorț, dispariție la 91 de ani. O viață sub forma unei drame mari, în care parcă niciodată nu a fost loc pentru fericire; în afară de a scrie.

 

Destul de dur. Dar te poți gândi la nenumărați Salingeri care nu au nici un mentor care să îi încurajeze măcar odată, cei uciși de gloanțe, cei care nu au fost veci prin lumea bună. Cei care au ajuns eventual regi ai măcelăriilor sau comercianți… deși nu asta era dorința lor. Nu asta era menirea lor.

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s