Nagykároly – Großkarol – Carei – Castelul Károlyi

Când treci prin Carei/ Nagykároly, vezi printre arborii parcului o clădire interesantă. Castelul. Decenii la rând era un mare desiș acest parc, se vedeau eventual niște elemente marginale ale complexului, un fel de turn părăginit. Toate clădirile erau semi-dărâmate, lăsate de izbeliște în marele jeg al comunismului și postcomunismului. Dar în ultima vreme… rând pe rând se restaurează diferitele clădiri, castelul în sine e deja acum o minunăție. Când este iluminat, seara, noaptea… te simți în ceva țară vest-europeană.

 

Aveam nevoie de 2 ore să văd locurile astea să fac o serie de poze… dar nu a fost așa de ușor cum ar părea. Am trecut pe aici de zeci de ori, dar întotdeauna a fost ceva care să amâne o vizită de fotografiere în castelul acesta. Ori ne grăbeam să ajungem undeva departe, ori veneam prea obosiți și plini de prafurile Pannoniei, ori mașina era plină de echipamente și era prea riscant să rămână la disponibilitatea celor care au nevoie de 3 minute să facă diferența. Ori erau lumini prea banale, ori ploua, ori era ceață… veșnic existau motive pentru amânare. Deja era frustrant să vezi că ceva nu se potrivește. Așa că ocazia de acum când lucrurile erau de așa natură încât în sfârșit totul era acceptabil… a fost un fel de mulțumire sufletească. Și după o primă astfel de vizită, știu exact ce și unde este, cum ar putea să fie făcute imaginile care să completeze seria… și sper ca ele chiar să ajungă să fie realizate. Oricum, la următoarea trecere prin zonă, voi găsi calea să progresez cu fotografierea edificiului – până se va ajunge la o serie care să fie aproximativ impecabilă.

 

Castelul Károlyi din Carei. Ce atmosfera europeană, ce atitudine de secol 21. Se vede că e mai spre vest. În alt context social și cultural. Poți fotografia în liniște, nimeni nu comentează. Diferit față de atmosfera infectă de la Peleș unde ceva psihopat urlă de face spume la gură când scoți un aparat de fotografiat. Sau la câte o mănăstire din nordul Moldovei unde câte o curva bătrâna îmbrăcată în negru începe istericale dacă vrei să faci o poza măcar cu exteriorul clădirii.

 

Îți poți imagina stilul de viață a aristocrației maghiare din Transilvania… văzând cam cum arată artefactele din acest loc. Dacă te plimbi prin castel vezi că sunt niște panouri pe care sunt prezentate diferite alte castele ale familiei Károlyi; nu le-am fotografiat pe toate, dar și așa constați că erau alte și alte edificii aproximativ de acest calibru, unele mai reprezentative, pe teritorii care azi sunt în Ungaria, Slovacia. Era fain să faci parte din familia asta. Probabil că nu era atât de amuzant dacă erai una sau unul dintre nenumăratele slugi care să facă curățenie, să care lemne, sa dea de mâncare la cai.

 

Castelul Károlyi din Carei este un exemplu fericit, cum un edificiu de acest gen poate să scape oarecum viabil din dezastrele secolului 20 și să fie restaurat frumos în secolul 21. Prin Transilvania existau sute de edificii reprezentative, cetăți, castele, biserici fortificate sau nefortificate, abații șamd care au fost groaznic distruse în vremurile mizerabile ale secolului trecut: războaie mondiale, comunism, postcomunism, sărăcie, rea-voință, incultură cât încape. Realitatea tristă este că nici măcar micile case natale ale unor compozitori, scriitori, sculptori, poeți români nu au fost întreținute… așa că nu te miră ce a fost cu celelalte. Edificiile reprezentative au fost vandalizate rând pe rând de către săracii zonei, chiar și pietrele cărate către o altă întrebuințare, aproape toate au ajuns în starea deplorabilă din care nu prea mai este întoarcere.

 

Chiar dacă structural nu a fost afectat, castelul din Carei a devenit totuși un element cenușiu, prăpădit, fără nici un fel de atractivitate; adică era perfect integrat în atmosfera secolului 20, acest dezastru care a terfelit Transilvania… și Europa. Norocul acestui castel a fost poziționarea lui în vecinătatea frontierei România-Ungaria, existența finanțărilor pentru cooperare transfrontalieră și alocarea unei sume oarecare pentru restaurare. Luată ca atare, suma este una nu foarte impresionantă, câteva sute de mii de euro, dar până și asta nu avea cum să existe din fonduri locale… ale unui orășel uitat de lume. Plus standardele la care a fost făcută restaurarea… nu prea ai ce comenta (decât detalii); au mai rămas niște cabluri care atârnă ciudat pe un stâlp de lemn și pe cădire; plus niște elemente de susținere a lanțurilor care înconjoară castelul sunt deja distruse la scurt timp după restaurare, dar per total este pe la 99,99% OK; nu așa cum vezi nenumărate catastrofe ale restaurărilor făcute de imbecili – care distrug mult mai mult decât ajută la readucerea la viață a splendorii. Oamenii din Carei pot să simtă bucuria de a avea o atracție turistică pe care se poate construi ceva viabil și demn de Transilvania.

DSC_5454DSC_5457DSC_5466DSC_5460DSC_5451DSC_5448DSC_5445DSC_5479DSC_5463DSC_5442DSC_5439DSC_5436DSC_5435DSC_5432DSC_5429DSC_5424DSC_5418DSC_5412DSC_5409DSC_5388DSC_5399DSC_5402DSC_5405DSC_5408DSC_5384DSC_5381DSC_5376DSC_5364DSC_5370DSC_5373DSC_5354DSC_5351DSC_5348DSC_5345DSC_5340DSC_5335

DSC_5484DSC_5880DSC_5874DSC_5871DSC_5868DSC_5865DSC_5859DSC_5855DSC_5852DSC_5844DSC_5840DSC_5487DSC_5877DSC_5883DSC_5499DSC_5505DSC_5508DSC_5493DSC_5496DSC_5514DSC_5517DSC_5520DSC_5523DSC_5526DSC_5529

DSC_5535DSC_5538DSC_5544DSC_5547DSC_5550DSC_5556DSC_5559DSC_5562DSC_5565DSC_5568DSC_5573DSC_5574DSC_5579DSC_5583DSC_5588DSC_5592DSC_5595DSC_5598

DSC_5601DSC_5604DSC_5607DSC_5610DSC_5616DSC_5622DSC_5625DSC_5631DSC_5634DSC_5643DSC_5646DSC_5649DSC_5652DSC_5657DSC_5661DSC_5667DSC_5673DSC_5676DSC_5682

DSC_5688DSC_5691DSC_5697DSC_5703DSC_5706DSC_5709DSC_5712DSC_5715DSC_5721DSC_5724DSC_5727DSC_5733DSC_5739DSC_5742DSC_5748DSC_5751DSC_5755DSC_5761

DSC_5768DSC_5771DSC_5774DSC_5777DSC_5780DSC_5783DSC_5786DSC_5789DSC_5801DSC_5802DSC_5813DSC_5810

DSC_5886DSC_5891DSC_5897DSC_5900DSC_5903DSC_5909DSC_5912DSC_5915DSC_5924DSC_5927

DSC_5816DSC_5817DSC_5820DSC_5825DSC_5828DSC_5837DSC_5829DSC_5832

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Splendori in Iubita Noastra Transilvania. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Nagykároly – Großkarol – Carei – Castelul Károlyi

  1. MariusCC zice:

    Frumos.
    Daca aveti drum – palatul Brukenthal din Avrig (fosta resedinta de vara a familiei Bruckenthal) merita vizitat.
    http://www.palatulbrukenthalavrig.ro/en/

  2. panatiberiu zice:

    Un superb monument de arhitectură și de cultură, pe care l-am vizitat în vara anului trecut. O restaurare pe măsura măreției întregului complex! Am să valorific o parte din fotografiile pe care le-am făcut atunci.
    Fotografiile prin care ai ilustrat materialul se încarcă foarte greu!

  3. Tudor zice:

    Din pacate restaurarea e departe de a fi una exemplara. Acoperisul e acoperit cu tigla industriala, asa ceva nu se pune pe un monument istoric. Nu este din pacate un exempu de restaurare reusita. Exemple de restaurare care sa respecte cu adevarat valoarea istorica a eficiului sunt actuala restaurare a bisericii fortificate din Biertan, biserica forticata din Alma Vii, conacul Appafy din Malancrav, conacul Kalnoky din Miclosoara etc. Acolo intr-adevar s-a facut o restaurare ca la carte. Aici s-a facut o restaurare care sa dea bine ochiului ne experimentat, insa sa folosesti materiale industriale la o constructie istorica este un sacrilegiu.
    Din experienta proprie, niciodata n-am avut probleme cu fotografierea manastirilor din Bucovina, nici in exterior si nici in interior. La Peles, da, va inteleg.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s