Meschen – Szászmuzsna – Moșna

O localitate în partea de nord a județul Sibiu, în Podișul Hârtibaciului, la circa 10 km sud-est de Mediaș. În timpurile medievale, era aici o zonă viticolă superbă, cu agricultură dezvoltată, cu viață socială complexă, meșteșugărit și învățământ conectat la realitatea Europei occidentale. Prosperitatea medievală a localității se poate deduce și din situația că în 1533 Moșna era în competiție cu Biertan și Mediaș pentru a deveni reședință de scaun; a câștigat Mediaș – te poți gândi că dacă era altfel, acum nimeni nu știa pe unde e locul acela, în schimb cu toții știau de Moșna; desigur, pentru naturalețea peisajului, e mai bine că nu (mai) e pe aici nici un fel de urbanizare. O monumentală biserică medievală evanghelică-luterană fortificată arată că locurile acestea au un trecut semnificativ; prezentul este cam jalnic, iar viitor… nu se știe.

 

Denumiri săsești/ germane: Meschn, Maešn, Meschen, Moschen.

Denumiri maghiare: Szászmuzsna, Muzsna.

Denumire românești: Moșna, Meșindorf, Mojna.

 

Urme de locuire preistorică sunt datate în neolitic, artefacte găsite la locul numit „La Râpă”. În vecinătatea așezării, la „Via lui Rampelt” au fost găsite artefacte aparținând culturii Coțofeni. În zona „Drumul Cetății” a fost găsită o necropolă din epoca fierului, conținând fragmente de vase ceramice, o ceașcă celtică și o sabie. În zona localității au fost descoperite și seceri de bronz și fier. Din incinta fortificației medievale au fost scoase la lumină vase ceramice din epoca fierului și ceramică mai recentă din secolul 6.

 

Prima menționare documentară este din 1283, sub denumirea Musna. Meschen – Szászmuzsna – Moșna era inițial un sat săsesc liber, apoi orășel (în administrația maghiară categoria asta se numește mezőváros, în latină oppidum). Pare destul de incredibil pentru noi (cei de azi), dar între 1396 și 1520,  21 de tineri din localitatea asta au studiat la Viena. II. Ulászló/ Vladislaus II – Rege al Ungariei, Croației și Boemiei, în anul 1495 a permis ca la Meschen – Szászmuzsna săptămânal să se țină târg, iar de ziua Szent György/ Sf. Gheorghe să fie un târg anual. În anul 1532 recensământul a arătat existența a 232 de proprietari/ gazde. În timpul epidemiei de pestă din perioada 1709-1710 mulți locuitori ai Mediașului s-au refugiat la Moșna; aici au fost mutate chiar și birourile administrative. În 1720 populația localității a fost augmentată cu coloniști austrieci – vorbitori de germană, precum și români și țigani. Până la emigrarea sașilor din tipurile comuniste, majoritatea românilor erau la capătul sudic al localității, iar țiganii erau la nordul așezării. În 1750 erau 205 gospodării. La un mare incendiu din 1771 au ars 75 de case săsești și 25 de case ale românilor.

 

 

Biserica evanghelică-luterană fortificată actuală are o istorie lungă; este un edificiu monumental al goticului târziu. Monumentul arhitectural este format din numeroase elemente, un complex edificat de biserica evanghelică fortificată, turn-clopotniță, incintă fortificată cu turnuri, bastioane, capelă, încăperi pentru provizii, turn de poartă, zwinger.

 

Un document din 1283 menționează numele preotului din Moșna, un anume Petrus. Construită în secolul 14 – cu 3 săli, apoi reconstruită între 1480-1498 cu păstrarea zidurilor exterioare și transformare într-o singură sală; reconstruirea a fost făcută sub controlul lui Andreas Steinmetz/ Andreas Lapicida, un pietrar sibian renumit; de altfel, lucrările acestui pietrar sunt marcate cu însemnul ALH (Andreas Lapicida Hermannstadt) – Primăria Veche din Sibiu, catedrala evanghelică Sibiu, Abația Cisterciană Cârța șamd. Altarul poliptic, creație din 1521 a meșterului Vincentius, a fost mutat la biserica evanghelică-luterană de la Cincu. Altarul actual a fost făcut de Csűrös József, în anul 1834.

 

După un mare incendiu din 1640, biserica a fost restaurată în 1658. În 1780, cu prilejul unor reparații, în biserică a fost găsit un tezaur de 380 monede romane de argint, cea mai veche dintre ele fiind de pe vremea împăratului Nero. Actualmente biserica este o sală/ hală mare cu 3 nave/ regiuni, cu bolta prezentând nervuri în rețea, susținute de 8 coloane. La circa 2 metri vest de biserică se află un turn-clopotniță, masiv și înalt; a fost construit în secolul 14 și are 7 nivele plus drum de strajă. Acest turn are 3 clopote, cel mai vechi a fost turnat în 1515. Interesant cât de bine se știe momentul executării diferitelor lucrări de renovare, adăugire, transformare: 1575, 1630, 1658, 1698, 1701, 1718, 1763, 1791, 1824, 1878, 1919, 1998, 2000… Recent, prin 2013-2015, au fost alte masive lucrări de restaurare.

 

Fortificarea bisericii a început în 1520; zidurile au ajuns la 9 metri înălțime; azi este înconjurată de o fortificație țărănească solidă, întărită cu 5 turnuri; la nord este un turn cu 4 nivele; la sud este Turnul Slăninilor, utilizat pentru depozitarea acestui tip de provizii, plus un alt turn mai scund, cu 3 nivele; Turnul-Poartă se află la sud-est – a fost finalizat în 1589; la colțurile de nord-vest și sud-vest există câte un bastion; turnul vestic a fost finalizat în 1592; pe partea sudică există un drum de strajă; fortificația încorporează o capelă gotică probabil de secol 14. Între anii 1616 și 1641, pe partea sudică a fost construit un al doilea zid de apărare, exterior, adică un zwinger.

 

Clădirea parohiei a fost ridicată în 1794; în fața ei e un bust a lui Stephan Ludwig Roth, dezvelit în 1999. Interesant este că Stephan Ludwig Roth, gânditor umanist, istoric, profesor, pastor luteran sas transilvan, cu studii superioare de teologie făcute la Tübingen… după întoarcerea în Transilvania a fost marginalizat; în 1834 fiind înlăturat din învățământ pentru ideile considerate ca fiind prea radicale, a ajuns predicator/ pastor la Mediaș, apoi o vreme (1847-1849) a fost pastor la Moșna. Aici a fost arestat de autoritățile maghiare la 10 aprilie 1849, în acele vremuri revoluționare.

 

Poate data viitoare voi arunca o privire pe casa de la Neugasse nr. 206, o construcție ridicată în 1724.

 

Prima biserică ortodoxă a fost ridicată în 1784. Bisericile românești actuale, cea ortodoxă și cea greco-catolică au fost construite în 1841, două clădiri una lângă alta. Interesant ce scrie protopopul de Mediaș, Ștefan Moldovan: „Înse la an[ul] 1841 – de o dată și uniții și neuniții s-au apucat și și-au redicat biserici noue de pie[a]tră una lângă alta, și mulți din iei cu mintea liniștită și mai senato[a]să le-au zis – că o parte din doue în loc de biserică se edifice una șco[a]lă, și se o provedia cu dascăl harnic, că și într-o biserică pot încape cu toți; înse cei interesați n-au lăsat neci unul se scadia dintru ale sale. Și așia acum stau doue biserici vecine, neci una gata cum se cade, și ambele mai totdeauna – afară de Pasci – goale de oameni, căci aceștia fără neci o învățietură se mulțămesc a înnota în prostie, și se bucură că-și pot mâna animalele până la pășune în zile de duminică și serbăto[a]re.” Petru Magdău, Un manuscris al lui Ștefan Moldovan: Schițe istorice despre starea bisericească a districtului gr[eco]-cat[olic] al Mediașului în anul 1852, în: Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, 2008, pag. 534.

 

La 1850 erau 1623 de locuitori, dintre care 1012 erau sași, 454 români, 155 țigani. În a doua jumătate a secolului 19 a fost un masiv val de emigrare, care a atins apogeul în 1887; la acel moment 350 locuitori erau plecați în alte țări, dintre care apoi s-au întors 170. La începutul anilor 1900 un proprietar sas deținea în medie peste 3 ori suprafața deținută de un proprietar român. La 14 ianuarie 1945, 250 de locuitori sași au fost deportați la muncă silnică în Uniunea Sovietică; au revenit în 1951, cu excepția a 8 persoane. Mare parte a sașilor au emigrat în Germania, în două valuri, între 1970-1978 și 1986-1992. Acasă în Moșna au rămas mai ales sașii care trăiau în familii mixte cu țigani. În 1996 a fost ales un primar de naționalitate maghiară. În 2002 erau 2326 de locuitori, dintre care 1667 români, 523 țigani, 71 sași și 64 maghiari. Cei care neoficial sunt considerați țigani (de către comunitate) erau în 1999 la 52%.

 

***

 

Printre nenumăratele castele, cetăți, biserici fortificate sau nefortificate, monumente arhitecturale multiseculare ale Transilvaniei fotografiate de mine, există și două serii de imagini cu biserica fortificată Moșna. Fiecare folder/ mapă are peste 200 de cadre, unul provine din 2013, celălalt din 2015. După o zi de muncă cu variate chestii legate de contracte… întrebarea este cât chef poți avea să te uiți la niște poze de acest gen. Poate ar merita să fie păstrate circa 60 de cadre. Dar pentru a decide care sunt cele bune, obligatoriu trebuie să le văd pe toate. Și nu superficial, ci analizate pe bune. Fiecare imagine de pe blog are această dublă istorie: un moment când ai decis că faci fotografia și altul când decizi că o păstrezi.

 

Dacă ai ocazia să treci prin aceste locuri e bine să rezervi ceva timp pentru a arunca o privire către aspectele interesante. Mă refer acum la monumente de arhitectură; indiferent care este profesia ta, nu poți să trăiești ca un ciudat care e interesant doar de ale lui… fără nici un fel de deschidere către realitatea Lumii. A vedea starea actuală a monumentelor, a percepe trecutul lor, modul în care ele au ajuns să fie ridicate și modelate de-a lungul secolelor… deloc nu e banal. Dacă le vezi la fața locului, și ai și niște poze făcute, poate găsești cândva timp și chef să citești câte ceva despre entitatea respectivă, să te documentezi, să îți conturezi o părere personală despre zona respectivă, aspecte sociale, religioase, culturale, artistice, demografice, economice, politice șamd. Nu înseamnă că ai devenit din start mare istoric, ci doar că ești cu ceva mai cult, mai înțelept poate, că ai păstrat interesul pentru a cunoaște trecutul și prezentul Transilvaniei natale.

 

DSC_0466DSC_0484DSC_0500DSC_0371DSC_0384DSC_0611DSC_0386DSC_0396DSC_0416DSC_0443DSC_0607DSC_0603DSC_0591DSC_0401DSC_0434DSC_0462DSC_0451DSC_0447DSC_0506DSC_0521DSC_0526DSC_0539DSC_0546DSC_0549DSC_0551DSC_0585DSC_0561DSC_0580DSC_0587

DSC_6218DSC_6221DSC_6227DSC_6233DSC_6239DSC_6251DSC_6257DSC_6260DSC_6268DSC_6275DSC_6284DSC_6287DSC_6291DSC_6297DSC_6301DSC_6304DSC_6313DSC_6320DSC_6325DSC_6331DSC_6332DSC_6338DSC_6341DSC_6344DSC_6347DSC_6350DSC_6360DSC_6363DSC_6373DSC_6377DSC_6386DSC_6395DSC_6406DSC_6398

© dr. Peter Lengyel

 

Acest articol a fost publicat în Splendori in Iubita Noastra Transilvania. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s