Inițiativa Libelula

20 ianuarie 2019. Azi voi vorbi la un club de elevi de liceu – despre eventuale proiecte eco de interes comun. Elev am fost, profesor am fost, așa ca nu trebuie să fie greu de înțeles cum stă situația. 1. Acțiunea trebuie sa fie distractivă, interesantă, plăcută – pentru toți; să fie practică, inteligibilă ca scop, credibilă ca rezultate. 2. Trebuie să aibă un sens pentru cunoaștere, știință – chiar dacă asta suna pretențios; spre exemplu să crească nivelul cunoștințelor despre libelulele de la lacurile Șugatag sau Teplița. 3. Să fie implementabilă și sustenabilă, cu costuri minime, cu riscuri minime și asumabile. 4. Să devină un model replicabil, o acțiune de care toți participanții își aduc aminte cu sinceră iubire. Doar așa poate avea sens – altfel e o complicație în plus în viața.

 

De ce sunt bune libelulele ca vietăți utilizabile în educație ecologică? Nu pot să muște la modul serios, nu pot să înțepe, nu te pot afecta în nici un fel. Sunt frumoase, curate, fără a te contamina cu ceva germeni. Sunt destul de ușor de detectat. Sunt destul de diverse, ca specii, dar nici prea multe – pentru a le putea (re)cunoaște măcar aproximativ – la nivelul unor tineri. Pot să fie determinate la nivel de specie pe bază de fotografii bune (de către un expert care știe ce zice). Nu sunt prea studiate, așa că pot rezulta date interesante. Se pot face poze macro splendide, hărți cu răspândirea speciilor, pot rezulta amintiri pentru o viață despre zilele petrecute prin preajma apelor.

 

Ce ar mai trebui zis liceenilor de la club? Că ideea nu este ca eu sa îi învăț spre exemplu despre libelule – ci să le descoperim împreuna. Ce pot eu să ofer, este un fel de creionare a abordării, un fel de design al sistemului, astfel încât el să poată produce cunoaștere (și fericirea descoperirii). Dar ei, liceenii, sunt o componentă la fel de importantă cum este cel care face designul, managementul, expertul din altă parte care este apt să determine la sigur speciile. Să clarificăm din start că acesta este un experiment, și că poate să fie de succes sau poate să fie un eșec total. Și că depinde de fiecare… ce o să iasă din încercarea asta.

 

Cred ca e bine să iau cu mine măcar o carte, Maramureșul Acvatic, încât ei să perceapă mai bine despre ce e vorba. Plus să discutăm un pic despre imagine, fotografiere și filmare. Probabil ca e mai atractiv pentru liceeni ca abordarea asta să aibă și o componentă online serioasă. Cu poze bune, meme, succes și fericire prezentate pe social media. Astfel, per total, sper sa aibă șansa să fie ceva interesant.

 

***

 

Inițiativa libelula. Azi a fost prima întâlnire cu ei, pe subiectul abordărilor naturalistice comune. 2 cadre didactice și cam 10 elevi. O să se facă niște tricouri pe care va apărea numele clubului Green Impact și câte o libelulă, pe fiecare tricou altă specie, cu denumirea științifică inclusiv. Tricouri cu libelule? E ceva bătaie de cap cu designul… și textul aferent. Să zicem că pe fond alb este un desen negru. Să ai grafica necesară, să o ajustezi, se rezolvă. Logic este să pui și niște denumiri… să apară atât cea locală-românească, cât cea științifică/ latină, eventual denumirea engleză… care este modernă/ interesantă. Cu varianta latină și engleză merge ușor… dar constați că specia X nu are denumire în limba română. Are în maghiară, probabil aproape în orice altă limbă… dar în română… nu a fost nevoie. Acum, încearcă să găsești o denumire care să fie acceptabilă. Spre exemplu, Calopteryx splendens în engleză este banded demoiselle, în maghiară este sávos szitakötő, în română… nimic. Poate că ar merge libelula cu benzi… dar sună cam ciudat; o variantă care să facă referire la denumirea științifică a speciei poate să fie libelula splendidă. Cred că asta ar trebui să rămână.

 

Am răsfoit cartea Maramureșul Acvatic, un fel de volum de referință scris și fotografiat de mine, publicat în 2009 (peste 370 de pagini A4). În cartea asta am inclus poze cu 10 specii de libelule fotografiate de mine prin Maramureș; speciile au fost determinate de experți ai domeniului, așa că măcar putem avea siguranța că totul este OK. Avem aici: Aeshna cyanea, Libellula quadrimaculata, Libellula depressa, Sympetrum sanguineum, Sympetrum striolatum, Leucorrhinia dubia, Calopteryx splendens, Calopteryx virgo, Coenagrion puella, Lestes barbatus. 10 specii prezente la sigur, fix bune pentru 10 feluri de tricouri – se va percepe oarecum diversitatea de specii din acest grup. E o oarecare problemă să vezi că nici măcar la specii banale… în sensul că la cele prezente și ușor detectabile pe marginea oricărui canal sau pârâu, râu… cum e Calopteryx splendens… nu ai denumire românească; ce să mai zici de specii mai puțin răspândite, colorate mai tern, mai firave sau care trăiesc la mama naibii în careva tinov ascuns. Doar cei care erau preocupați de știință le puteau deosebi, cei care folosesc denumirea științifică latină; dar cu scop de educație ecologică, toate astea au nevoie de o denumire locală care să le personalizeze cumva. Tot ce are un nume devine mai existent… ai putea spera.

 

Te poți întreba, ce efect are oare denumirea speciei X asupra oamenilor, asupra modului cum masele umane privesc acele vietăți. Spre exemplu, dacă dispare „calul dracului” sau chiar și „calul popii” – naiba să le ia (ai putea zice). Dar dacă noi am distrus „libelula splendidă”… parcă suntem cu ceva mai jalnici. Iar dacă dispare o lungă listă de specii care generic sunt un fel de „Crocobaurus gutulatus spurcatus”, variațiuni pe aceeași temă a nimicului – care nici măcar denumire nu are… pe cine să intereseze?

 

Tricourile se vor folosi de la prima ieșire pe teren, cândva prin luna mai. Până atunci mai putem avea o întâlnire, prin aprilie. O să fie implicată și o tânără profesoară de biologie de la respectivul liceu. Transportul în turele respective o să fie asigurat prin intermediul autorității publice locale. Poate mai facem rost de ceva sponsorizări pentru a asigura mâncare participanților.

 

Adevărul este că nici măcar la facultate nu am prea avut ocazia de a participa la ceva acțiuni de cercetare concretă, organizate de către instituția în cauză. Eventual niște ieșiri prin peșteri – mai mult cu scop educativ și turistic, cel mult observarea unor colonii de lilieci; plus practicile cu stil didactic-clasic… dar nu cu scop de cercetare. Cu scop de a pierde vremea. Parcă ai impresia că prin țara asta nu se poate găsi nici o variantă de a face cercetare reală asupra unor aspecte ale biodiversității, cu implicarea concretă și utilă a studenților (sau a elevilor de liceu). Impresia mea e ca nu așa ar trebui să fie. Ci mult mai multă implicare directa, concretă, nu poveste. Inclusiv la nivel de liceu. Așa cum făceam noi în copilărie, când ieșeam cu dl. Béres, biolog la muzeu – la inelare de păsări, la observat specii, cartat de cuiburi șamd. Practic, direct, concret, nu teorie vagă lăsată în aer. Așa am învățat specii, metodologie de cercetate, fotografiere – cât era posibil pe vremea aceea. Live. Am avut ceva noroc, din câte pare.

 

Ce ar putea învăța elevii de liceu? Le-am povestit despre metodologia științifică, cea care aplicată corect, duce la aflarea adevărului. Adică, dacă ai o cercetare corect proiectată (bine gândită), aplicată corect (cu prelevare standardizată de probe, luate la timp, cu efort aproximativ asemănător), dacă ai un expert care să facă determinarea corectă a speciilor… pot rezulta date care să fie prelucrabile; poți afla lista speciilor prezente, cât de abundente sau rare sunt unele față de altele… de la specii reprezentate de câțiva indivizi la altele prezente în zeci de mii de exemplare. Iar descoperirea adevărul înseamnă că dacă alții ar face o cercetare similară la același lac, ar ajunge la aceeași concluzie: ar descoperi fix acea listă de specii, și ar înțelege cât de comune sau rare sunt ele. Plus, cu ieșirile astea, mai poți învăța câte ceva despre fotografiere și variate aspecte naturalistice, ecologice, încât să îți lărgești orizontul, percepția asupra lumii.

 

Am discutat că s-ar putea face o expoziție de fotografie cu pozele din turele de teren, atât cu atmosfera umană a ieșirilor, câteva peisaje de vis, câteva imagini macro cu libelule văzute de foarte-aproape. Asta, cam după un an cu 5-6 ieșiri ar putea să existe. Foarte multe se pot face, teoretic; dar e bine de început de undeva, cu pași mici, pentru a nu crește probabilitatea eșecului. Când nu vrei prea multe din start, ci te rezumi la ceva simplu… sunt șanse ca lucrurile să meargă bine, să se dezvolte natural, spre ceva care să devină mai consolidat… rezistent în timp. Poate… să reziste timp de generații.

 

Acțiunea cu liceeni și ieșirile în natură la zone cu libelule… ar putea să fie o șansă de a face cercetare validă științific, implicând resurse umane locale, combinat cu educație ecologică și distracție. Sună prea bine să fie real? Să nu fie liste de semnături ca la activități din proiecte, să nu fie mai multă birocrație decât acțiunea în sine. Ci scopul să fie pur și simplu să ne simțim bine în timp ce descoperim lumea vie, cu focalizare pe aceste bijuterii perfecte, colorate și impecabile, splendide și totodată necunoscute. Dacă abordarea asta ar cuprinde spre exemplu 5 licee, și ar continua să zicem pe 5 ani, ai putea avea cartarea cea mai bună a odonatelor din câte există în ceva zonă similară în țara asta. Am impresia.

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Insecte de aproape. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Inițiativa Libelula

  1. Daniela Popescu zice:

    Va urez succes! Fie ca actiunea dvs. sa inspire cat mai multi tineri sa va urmeze exemplul de consecventa!

  2. Laura Alexandrov via FB zice:

    IDEAL!! Sau idealist….

  3. Lengyel László via FB zice:

    sok sikert

  4. Diana Cupsa via FB zice:

    Mult succes!

  5. Pop Gabriela via FB zice:

    Vreau și eu un tricou, contra cost bineinteles. Mărimea M

  6. Peter Lengyel via FB zice:

    Cand o sa fie modelele făcute, am sa îți zic

  7. DM Ruști zice:

    Deși eu țin cu fluturii, trebuie să recunosc că și libelulele reprezintă un subiect excelent pentru învățarea despre natură. Aș mai putea adăuga unele subiecte, de exemplu aspecte legate de comportament și biologie (teritorialitate, hrănire, parada nupțială, metamorfoză), plus ceva pentru toată lumea, chiar și pentru cei care n-au chiar nicio treabă cu natura: entomologia culturală – adică modul cum apar respectivele goange în literatură, arte plastice, muzică, folclor și alte asemenea. Interesant e că există denumiri populare ce reflectă probabil aceeași tradiție la mari distanțe geografice – calu-dracului în română și „caballitos del diablo” în spaniolă. Altă tradiție, din lumea germanică, ne este străină: libelula reprezentată drept amenințare directă, dovadă numele populare germane („Teufelsnadeln”, „Teufelsbolzen” sau „Augenstechern”) sau englezești („horse-stinger”, „devil’s darning needle”, „ear cutter” și chiar „dragonflies”).

  8. Horatiu Popa via FB zice:

    Ar merge „Libelula vargata”. Din pacate, in perioada in care s-au descoperit sau descris cele mai multe specii (1700 – 1800), romanii erau ocupati in cea mai mare parte cu iobagia si supravietuirea ca natie (in Ardel) sau sa scape de turci sau rusi (in regat). Pe la Londra, Viena, Budapesta, Stockholm era destul de liniste si nivelul de trai ridicat. Societatea avea resurse pentru universitati si cercetare. Cred ca dupa ce s-au putut ocupa si romanii de cercetare, dupa 1900 toamna, nu a fost chiar asa de rau in domeniul de care zici: un Racovita, un Borza etc. Pe de alta parte, aceste lipsuri, pot fi o oportunitate uriasa pentru un specialist ca tine: sa fii tu cel care da numele in limba romana!

  9. Peter Lengyel via FB zice:

    libelula vargata ar presupune ca are mai multe benzi pe aripi, ceea ce nu e cazul…

  10. Alex Rădac via FB zice:

    Sunt denumiri vechi la C. splendens, calul dracului, cal/căluț de apă, calul popii, căluș, păuniță, pințigăul dracului, scăluș de apă, țânțar de apă. Ținând cont de epitetul specific, în opinia mea păuniță sună bine și coloritul duce și spre păun.

  11. Peter Lengyel via FB zice:

    Problema e ca la toate le zice la fel, calul dracului si altele asemenea; cum faci deosebirea intre specii? Asta cu păunița sună eventual acceptabil pentru Calopteryx splendens… dar se face confuzie cu ceva pasăre…

  12. Alex Rădac via FB zice:

    Generic da, omul de rând așa le spunea la toate, cel puțin la mine în zonă așa le zicea lumea. Dar cred că cu timpul se poate obișnui lumea cu una dintre denumirile deja cunoscute, asta dacă dorim să mergem pe denumirile vechi. Însă în opinia mea dacă tot avem acest dezavantaj că nu avem denumiri, putem să în transformăm în avantaj și să dăm nume noi relevante sau care să spună ceva mai mult despre specie. Gen să avem libelule (Anisoptera) și lilelulițe (Zygoptera), adică din start fără să ști cum arată specia, ai o idee de habitusul ei. Apoi la specii putem din nou să alegem dacă mergem pe tradițională sau nou, gen libelulița păun sau să inventăm una complet nouă precum libelulița cu aripi pătate/aripi dungate/brăzdate etc.

  13. Adrian Ruicanescu via FB zice:

    Problema este cu regiunile. În unele regiuni, „calul popii” sunt zigopterele și „Calul dracului”, anisopterele, în alte regiuni, invers, iar în altele, „Calul popii” sunt atât zygoptere, cât și anisopterele subțiri, iar „Calul dracului” sunt cele cu abdomen lat, ca Libellula depressa. Calopteryx splendens este denumit „țărăncuța” iar Calopteryx virgo, „păunița”. Astea chiar au denumiri, din păcate celelalte Zygoptere nu au. Eu sunt de părere și nu sunt singurul, ca la insectele vizibile să li se dea nume, dar întâmpin multă rezistență, chiar de la prietenii mei entomologi. Dacă vrei să educi populația să schimbe atitudinea față de insecte, atunci trebuie să le dai un obiect. Numele științifice sunt pentru entomologi, dar nu pentru restul populației. Eu militez pentru „botezarea” insectelor care nu au deja nume.

  14. Alex Rădac via FB zice:

    Invers, splendens păuniță și virgo țărăncuță.

  15. Peter Lengyel via FB zice:

    Oricum, denumirile astea – țărăncuța & paunita – suna destul de aberant, cel puțin asta e impresia mea; plus ca ele sunt folosite eventual in unele zone geografice, dar nu peste tot. A zice ca ai prins pe malul apei doua țărăncuțe…

  16. Adrian Ruicanescu via FB zice:

    Ăstea sunt denumirile, eu sunt pentru a da denumiri la insectele care nu au denumiri în limba română. Dar nu poți face nimic, atunci când 5 oameni, vin cu 5 opinii diferite. Pe grupul de insecte, numai că nu mi-am luat pumni, pentru că am început să dau denumiri românești (unii că stric puținele denumiri populare, că doar badea Vasile de acum 200 de ani a avut dreptul să dea nume, alții că de ce să mai pun denumiri, câtă vreme sunt denumiri științifice, lumea să le învețe pe acelea). Dar nimeni nu a avut curaj să se ia de dl. Rakosy, când a denumit Pseudophilotes bavius hungaricus, „Albăstrelul transilvan”, sau Maculinea…, „Albăstrelul furnicilor”. Cu cine să lucrezi, dacă ai tăi te atacă?

  17. Peter Lengyel via FB zice:

    Te consulți cu cei care au deschidere intelectuala adecvată, sa poata sa înțeleagă. Ignori toți fraierii si faci cum crezi ca e bine. Ca dacă aștepți ca toti sa fie de acord, veci nu mai faci nimic.

  18. Skolka Marius via conservarea biodiversitatii zice:

    Callopteryx splendens (ca si Callopteryx virgo) sunt denumite popular in unele zone „calul popii” pentru ca zboara lent……Anax imperator, care e extrem de rapida este „calul dracului”…..Dar, asa e, in limba romana nu gasesti denumiri populare pentru o mare parte a insectelor. Asta e! Acum, daca e sa romanizam denumiri straine sau sa traducem denumirea din engleza, e la optiunea fiecaruia. Mie, sincer, denumirile populare nu-mi plac – in limba romana induc confuzie (specii diferite pot fi numite la fel in diferite zone ale tarii sau aceeasi specie are denumiri diferite in functie de zona geografica), iar cine vrea sa stie mai multe, denumirile stiintifice raman singura optiune valabila (daca incearca cineva sa caute acum informatii pe net despre o anumita specie, n-are nici o sansa cu denumiri populare sau „popularizate” in limba romana…..
    O seara buna,

Lasă un răspuns la Diana Cupsa via FB Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s