Primăvara la Cheile Turzii

Sfârșit de mai, 2011. Era o cabană mică – un fel de pensiune – undeva mai sus de capătul din amonte al cheilor. E acolo un loc mai deschis, aproape de zona unde se strâmtează valea, unde apele pârâului intră printre versanții de piatră. Cabana aceea era la un loc ideal; era destul de luminos, destul de cald, iar priveliștea era de basm. Uneori veneau și acvilele de munte destul de aproape – cele care cuibăreau în chei; se roteau la înălțime, sperând să detecteze ceva pradă-potențială. Seara puteai să stai pe balcon/ sau un fel de terasă, și priveai un peisaj care era fix ca în vise frumoase.

 

Cheile Turzii – te așteaptă cu câte o plimbare. De-a lungul apei, liniștit, pe o potecă fără dificultăți, ca pentru oamenii care nu au chef să urce pe via ferrata. Să vezi de jos stâncile uriașe, pereții aceia de calcar, monumentale peisaje. Interesant este că în seria de imagini de toamnă – ca și în cele făcute primăvara – am fotografiat același arbore care are mai multe trunchiuri unite la bază, și același trunchi scorburos prin care se poate vedea cerul. Sper să existe condițiile ca din vale să pot zbura cu dronele (da… două) în variatele anotimpuri ale anilor viitori. Locul acesta este pentru mine unul capabil să mă încarce sufletește… prin splendoarea sălbăticiei calcarelor uriașe… modelate de vremuri.

 

Cabana-pensiune nu era o locație de lux în sensul standard, adică nu avea nici jacuzzi și nici frigider mic încorporat în perete, plin de tot felul de coniacuri și whisky-uri scumpe; nici baie de 20 de metri pătrați. Și nici nu era nevoie. Doar un loc unde să fie un pat pe care să poți dormi bine; când te trezești, dimineața, să vezi Paradisul care te așteaptă. Să privești de la cabană ploaia și furtuna, să asculți greierii cum cântă spre seară, să privești cerul înstelat. Chestii de astea banale, nu Hilton, nu Sheraton, nu Four Seasons; adică, no name, four seasons. Era un loc unde simțeai că viața are sens. Sper ca în 2019 să existe ocazia de a sta câteva zile în locurile acelea.

240242244246248250252256260271276284288291292297300303305317330337348356357359368372385396398411415420423427434438442448454460468472479490494501516536543234226217

© dr. Peter Lengyel

 

 

Acest articol a fost publicat în Muntii Apuseni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s