100 de ani printre diavoli

Avem aici o entitate statală care în forma ei actuală împlinește un secol. E o bună ocazie de a arunca o privire asupra acestei perioade. Ai câteva chestii frumoase de văzut. Închisorile comuniste, canalul, asasinate, torționarii, preluarea proprietății private de către stat, cenzura, dictatura, distrugerea intelectualității, foamea – bătaia pentru pâine prin orașe, frigul din locuințe, întunericul – tăierea curentului electric, împușcarea la graniță a celor care încercau să fugă din țară, frica ce le-a intrat tuturor în oase. Emigrarea masivă a sașilor, vânduți la bucată… lăsând în urma lor tot ce aveau – după aproape un mileniu petrecut în Transilvania. Revoluția când armata a împușcat la grămadă oameni de pe străzi din orașe – copii, femei, fete și băieți, bărbați și bătrâni. Cleptocrația postdecembristă, îmbogățirea fără de margini a foștilor securiști și a copiilor lor. Emigrarea masivă a celor care nu mai suportă țara asta – a celor care nu mai au nici o speranță. Familii distruse, copii lăsați în grija bunicilor, nenumărate tragedii personale. A rezultat o societate cu cea mai mare proporție de analfabeți (în Uniunea Europeană), cea mai săracă populație, cea mai înapoiată pe un milion de planuri. 100 de ani în Statul Criminal România. Ăștia suntem. Pentru moment avem măcar libertatea să ne exprimăm, dar nu se știe cât mai durează.

 

Statul Național Legionar Român a fost denumirea oficială a acestei țări, pentru o perioadă, înainte de dictatura lui Antonescu. Mișcarea Legionară (Legiunea Arhanghelul Mihail) a fost o organizație teroristă paramilitară religioasă (național-creștină), de orientare fascistă. Organizația a avut o prezență semnificativă în rândul studențimii românești, atât la Iași cât la Cluj, București etc; plus o susținere serioasă din partea preoților ortodocși. Totul pentru Țară, Garda de Fier, asasinarea primului ministru în 1933 apoi a celui din 1939, jafuri, pogromuri împotriva evreilor în tot felul de locuri, mutilarea cadavrelor. Nicolae Iorga, istoric român, profesor universitar, fost prim-ministru, a fost și el asasinat de către legionari: răpit, împușcat de 9 ori, să fie sigură treaba. Aveau ca hobby uciderea: lista crimelor comise de legionari este enormă, și arată cam ce pot să facă niște diavoli, în numele poporului și a creștinismului. Interesant este că adepți ai acestei ideologii există și acum.

 

Există și aspecte la care România a fost în rând cu lumea. Spre exemplu, participarea la uciderea evreilor. Nu așa, trimițând trenuri către niște „lagăre de muncă” managerizate de germani, ci mai direct. Pogromul de la Iași, implementat de forțe guvernamentale aflate sub conducerea primului-ministru de atunci; pe străzi era plin de evreii omorâți, peste 13.000 de oameni în frumosul târg al Ieșilor. Interesant este că nu au avut nici un fel de milă față de femei, copii. Uciderile au fost implementate de soldați, polițiști și ceilalți oameni ai orașului – care au participat benevol la această acțiune. Poate că le făcea plăcere. Trenul Morții în care la Iași au fost înghesuiți circa 5.000 de evrei, a ajuns peste o săptămână la Călărași; oameni fără mâncare, fără apă, în condiții de o bestialitate demnă de evul mediu; au rămas în viață 1.000 din cei 5.000 – dar ce amintire bună aveau despre frumusețea locurilor. În privința antisemitismului, țara asta a fost aproximativ similară celor din regiune, doar că a fost mai activă la acțiune directă.

 

Nu știu dacă ai lucrat vreodată. Sau ai strâns din dinți, să economisești ceva bani. Să aduni monedă cu monedă, din greu, pentru a cumpăra un teren, o casă, un cal, pentru a construi o afacere, un atelier, un magazin, o fabrică. Să poți avea viața în mâinile tale, să nu te milogești nimănui. Hai să zicem că reușești să faci ceva. Apoi, vine Statul Român și naționalizează totul. Livezi și măcelării, batoze și fabrici, toate au fost luate de la proprietari. Am auzit de un caz când de la țăran a fost luat și biciul, ironic zicându-i-se că oricum fără cai nu va mai avea nevoie de el. Cei care comentau ceva… riscau să dispară; venea după ei Statul Român, noaptea. Erau duși în locuri frumoase, cu multă verdeață; acolo unde nu mai există nici un fel de griji. Mulți dintre cei care au văzut că toată truda lor de o viață le este furată de către Statul Român, au ajuns să se sinucidă, sau au ajuns niște epave. Ușor ai putea să găsești o sută de motive pentru care oamenii au blestemat soarta… că s-au născut în țara asta frumoasă. Doar că trebuiau să o facă în mintea lor… că dacă se exprimau, venea Statul Criminal, să îi rezolve.

 

Faptul că Enescu, Cioran, Brâncuși, Eliade, Ionesco șamd au emigrat, cred că devine de înțeles. Adică, ce naiba puteau să facă pe aici? Dacă rămâneau în țara asta, se alegea praful de ei. Salvarea lor a fost că au putut să plece la timp, înainte de a avea ocazia să vadă de aproape cam cum se pune problema când Statul Român te managerizează. Elita universitară maghiară din Cluj a emigrat masiv, când încă nu era târziu; bănuiesc că nu a regretat nici unul – mai ales când vedeau ce se întâmplă cu cei care au rămas acasă. Ce act de vitejie-inconștientă, ce sinucidere publică era să rămâi. Puțini au fost cei care au persistat în Transilvania natală, acolo unde o mie de ani strămoșii acestor familii au construit orașe, monumente arhitecturale urbane de care acum toți sunt atât de mândri. Cei culți erau destul de inteligenți să prevadă ce va urma. Am impresia.

 

Ce a pățit elita intelectuală? Statul Român a implementat un program de a îi transforma în spartani. Au fost sparți. Adunați în penitenciare, au fost supuși unui program de remodelare. O dietă low carb, combinată cu lipsă de grăsimi și lipsă de proteine, a reușit repede să dea efecte vizibile; au ajuns la greutatea ideală. Nici nu se mai puteau ridica în picioare. Cei care comentau – inconștienții, erau reajustați la realitate. Primeau o bătaie de se căcau pe ai; dacă aveau ce elimina. Oameni politici, profesori universitari, lideri ai intelectualității, toți își primeau numărul… și își pierdeau numele. Pentru ca programul să meargă mai bine, se făceau și antrenamente speciale. Spre exemplu, pe timp de iarnă, cu toții făceau baie caldă, apoi erau duși în curtea penitenciarului, în ger… unde așteptau o oră să vină șeful să îi vadă înșirați; duși înapoi în celule reci, cu paturi de fier de îți îngheța sufletul, îți dai seama ce urma. Pneumonie, și nu era nevoie de medicamente. Se eliberau locuri în închisoare. La Sighet, stârvurile erau duse noaptea și băgate în gropi nesemnalizate, la marginea orașului, în locul numit cimitirul săracilor. Una dintre cele o sută de reușite.

 

Aici poți să pățești! E bine să nu uiți cam ce a pățit Iuliu Maniu, deputat de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, apoi Prim-Ministru al României de mai multe ori, membru de onoare al Academiei Române… unul dintre organizatorii adunării de la Alba Iulia; ca recompensă pentru faptele sale, a fost arestat, întemnițat, condamnat la închisoare pe viață; a murit în condiții jalnice la închisoarea din Sighet, aruncat în ceva groapă la marginea orașului; nici până acum nu se știe unde este locul unde trupul lui a fost lăsat să putrezească; dar, mai recent, ai străzi cu numele lui. Îți dai seama ce făceau cu el dacă nu era român. Nu avea nici un nume de stradă.

 

La Pitești a fost creat un vestit centru de re-educare. Aici, studenții au avut ocazia să vadă cum stă treaba cu România. Un documentar prezintă detalii: cei închiși împreună în celulă erau puși să mănânce căcat; uman; dar nu propriul căcat, ci pe cel al căruiva coleg de celulă. Era o metodă pedagogică experimentată cu succes. A mai fost una foarte bună, tot la Pitești. Cei închiși erau puși să se tortureze unul pe celălalt. Cele derulate întreceau orice închipuire. Nu am chef să descriu acum variatele aspecte, dar poți să te documentezi, să vezi ce mândri erau că erau români. Se pot costata și aici o sută de lucruri faine.

 

În timpurile glorioase ale dezvoltării socialiste cu înaintare spre țelurile mărețe ale comunismului, populația României era muritoare de foame; și cu pantalonii rupți; oricum, era și frig în locuințe, era și întuneric, și nici nu aveai voie să observi că e dezastru… că te luau securiștii. Unii nu mai suportau lipsa de speranțe și încercau să fugă din țară. Tineri naivi, cu dorința de a trăi în libertate… Îți dai seama cam la ce riscuri te expuneai, să ajungi spre frontiera cu Ungaria sau cu Serbia (Iugoslavia)… unde să te furișezi noaptea printre tufe, sau să încerci să treci înot Dunărea. Știau băieții tineri la ce se expun: este destul de probabil să fie împușcați de soldații Armatei Române, cei care apărau țara de elementele subversive care doreau să fugă din lagăr. Sârmă ghimpată, câini care să îi urmărească pe cei care doreau să scape de aici, soldați gata să îi împuște în cap fără nici un fel de reținere. Îți dai seama cam câți de aceștia răniți mortal erau duși de apele Dunării, mâncați de pești sau putrezind undeva pe mal. Fratele tău, fiul cuiva… nu a avut noroc că s-a născut în Grădina Carpaților… înconjurată de foișoare, sârmă ghimpată și criminali aflați în solda Statului Român. Cei care managerizau uciderea tinerilor pe frontiere, tot felul de colonei și generali care mai de care mai viteji, mai bravi, acum sunt răsplătiți cu pensii speciale uriașe – ca semn al recunoștinței pe care o au din partea Statului Român Criminal. La fel ca securiștii, torționarii șamd. Iar fii și fiicele lor sunt parlamentari, procurori, judecători, oameni de afaceri. E țara lor – și așa o să și rămână, din câte pare.

 

Fiecare dictatură a produs nenumărate tragedii individuale, atât dictatura regală, cât cea legionar-antonesciană apoi dictatura comunistă. Faptul că e mai cunoscută ultima dintre ele (de până acum), este dat de situația că oamenii uită sau mor… și nu există cine să le aducă aminte. Instaurarea dictaturii comuniste a fost un proces complex, bazat pe frică; Statul Român avea ca angajați o serie consistentă de torționari, care îi preluau pe sărmanii adunați de Securitate – aduși în beciuri, închisori sau tabere de muncă forțată (tabere de exterminare). Îți dai seama cam ce urma. Ceea ce vezi în filme horror, își are echivalentul în realitatea asta. În timp groaza a ajuns să intre în oameni, în toți oamenii; fiecare putea să fie luat de acasă și dus undeva în zona întunericului. După o vreme, frica a intrat atât de mult în sufletul oamenilor că nici nu mai era nevoie de torționari. Aplaudau automat la tot ce zice partidul și conducătorul, Geniul Carpaților. De aici venim noi, cu toții; din iadul de pe Pământ. Doar că unii nu am uitat.

 

Interesant este că doar pe aici armata a tras în populație, cu ocazia finalului de comunism. Au rămas mormane de stârvuri umane, copii și femei, băieți și bătrâni omorâți la grămadă – cu o mare vitejie. Oricum, armata avea deja experiență cu uciderea cetățenilor, a celor care doreau să fugă din țară, și erau împușcați ca niște lepre, pe frontieră. Totuși, la Revoluție a fost mult mai spectaculos totul; Timișoara, Cluj, București… șamd, a devenit vizibil pentru o Lume întreagă, cam de ce este capabil Statul Român. Prin dezinformare și manipulare organizată de către securiști, trupele anti-tero trăgeau în militari, soldații trăgeau în cei de la anti-tero, și împreună trăgeau în oamenii de pe stradă. Totul televizat în direct, să nu existe dubiu.

 

Cei care se lingușeau pe lângă Ceaușescu & Leana Academiciana, adică cercurile apropiate, oameni de încredere ai familiei, militari de rang înalt care au fost beneficiarii favorurilor… au considerat că în situația revoluționară este momentul să îi execute pe cei doi. Un început perfect pentru noua democrație, când avocatul dictatorilor ajută la învinuirea lor, în loc să încerce să îi apere, îi acuză – atât de bine își înțelegea rolul. Un regim criminal dictatorial trece în altul, criminal în altfel. Ce frumos cadou creștinesc de Crăciun, când Geniul Carpaților, cizmarul care a primit un miliard de aplauze și lingușeli… ajunge să fie executat de militari ai Armatei Române… frumos, împreună cu soția. Împușcați ca doi câini jegoși, filmat totul să rămână amintire. Simulacrul acela de proces a fost un început promițător pentru noul stat de drept… și a arătat ce înseamnă țara asta. Desigur, aici nu e vorba că Ceaușescu ar fi meritat altceva, ci arată cam cine a venit în locul lui. Doi diavoli au fost împușcați – și au rămas ceilalți.

 

După căderea comunismului – transformarea lui în mafia de azi, pe la 1989 a existat o rază de lumină. Adică, a intrat ceva aer curat dinspre lumea civilizată. E ca și cum ai deschide un borcan închis demult, să vezi ce e în el. Cameramanii au ajuns să vadă condițiile din orfelinate – inclusiv locurile în care erau ținute ființele care aveau probleme medicale. Planeta întreagă (zona unde exista televizor…) a fost oripilată de cele filmate în aceste locuri; nimeni nu își putea imagina că există așa ceva, la sfârșit de secol 20, în Europa. Te doare stomacul dacă vezi acele imagini. Până și oamenii obișnuiți din orașe și sate erau vai de mama lor, dar cele constatate în acele spații blestemate… au fost iadul. Iadul din Grădina Carpaților.

 

O sută de ani de durere. Dacă ai înșira doar așa, punctat, catastrofele societale prin care au trecut diferite feluri de oameni de pe acest teritoriu… ai zice că e nerealist de dramatic și tragic. A fost mult prea mult. Nu mă refer doar la cei care au murit în chinuri cumplite – lăsați pe mâinile torționarilor; și nici la cei care au supraviețuit fizic… dar erau de facto un fel de morți pentru tot restul vieții. Mă refer la toți oamenii obișnuiți care au învățat să le fie frică, să vorbească pe ascuns, toți care au învățat să tacă, să umble cu capul plecat… uriașele mase de țărani, intelectuali, muncitori, evrei, români, maghiari și nemți care aveau din start statutul de cârpă, statutul de victimă. După dictatura îndelungată care avea în vârf un cizmar și o academiciană care scuipa semințe… ce putea să urmeze? Când eșalonul doi al structurilor dictatoriale ajunge să preia puterea. A rezultat o clasă politică mafiotă, abjectă, agramată, incultă… de un penibil fără de margini; aproape că nu îți vine a crede că o astfel de realitate este posibilă în Uniunea Europeană în secolul 21. Auzi că tinerii inteligenți pleacă în masă. Ai aici niște semnale care arată cam ce cred despre țara asta cei inteligenți și tineri…. Constată că aici nu au nici o șansă reală, că cel mai bine este să plece în țări unde omul este respectat… măcar nu este expus tuturor înjosirilor, acasă la el. Ce speranțe mai au oamenii de aici? Și ce viitor poate avea o țară părăsită de tineri, părăsită de intelectuali, pradă hoților și mafioților de toate felurile.

 

Interesant de constatat este că Biserica Ortodoxă Română a fost în cârdășie atât cu legionarii, cât mai apoi cu comuniștii, iar ulterior cu clasa politică mafiotă a vremurilor recente. În fiecare etapă a avut ceva de câștigat; spre exemplu în vremea comuniștilor a primit cadou nenumărate proprietăți–biserici înainte aparținând românilor greco-catolici; patriarhul Teoctist, cândva cu participări la acțiuni legionare, apoi informator al securității, homosexual și susținător al ceaușismului – o personalitate emblematică; Sinodul Bisericii Ortodoxe i-a trimis lui Ceaușescu o scrisoare de felicitare după reprimarea sângeroasă a protestelor din Timișoara. Nu credeau că o mișcare declanșată de un maghiar reformat poate avea șanse de a schimba ceva, în fața puterilor brute, violente, ale aparatului represiv format din Securitate și Armată. Doar așa, să îți aduci aminte cu cine ai de-a face. După 1989 biserica ortodoxă a fost alimentată permanent cu fonduri publice, au fost ridicate foarte multe biserici – locuri de manipulare a prostimii; peste tot vezi sutanismul la el acasă; abordările medievale se instalează ușor în populația săracă economic, incultă și fără nici o perspectivă europeană. Clasa politică – toată – fiecare partid are nevoie de bunăvoința aparatului de manipulare reprezentat de biserică, atunci când vin alegerile. Așa că se taie fonduri publice de la sănătate, de la cercetare, de la infrastructură, de la învățământ, de oriunde și banii se dau ofrandă mafiei religioase. O nouă catedrală, a bântuirii, are un clopot uriaș care prevestește că aici gândirea rațională, civismul european și umanismul nu mai au nici o șansă.

 

În plus, clasa politică actuală se află totalmente la cheremul structurilor securistoide – servicii de toate felurile care au rezultat din fostele organe de represiune ale Statului Comunist Criminal. Din câte pare (articole din mass media occidentală), serviciile de pe aici au zeci de mii de angajați, oameni infiltrați în toate sferele sociale (mult mai mult decât în alte state europene, calibrat la populație). Securistoizii colectează informații din toate locurile posibile și imposibile – asta le este munca. Nimeni nu poate controla serviciile – deși UE cere ca Parlamentul să găsească soluții pentru a exista un fel de control. Doar că șanse reale, zero. Odată scăpat controlul… ciao. Probabil că nici nu a existat vreodată control democratic asupra organelor de tip securistoid. Jocul politic era și este la cheremul lor. Controlând informația, oricând puteau să însceneze orice; puteau face dosare oricui, sau puteau să susțină orice mafie. Dar nu vedeau de ce dispar pădurile, nu vedea marile afaceri de tip mafiot, Caritas, privatizări aberante, preluarea băncilor de tot felul de grupuri de interese; logic pare să deduci că nu contracarau mafiotizarea, pentru că o managerizau. Îți dai seama că oricine poate să dispară, dacă așa vrea Sistemul. Asta este realitatea.

 

După toate astea, devine de înțeles cum de România este cea mai primitivă țară din Uniunea Europeană. Sărăcie, analfabetism, boală, șubrezire, corupție, mafie guvernamentală, lipsă de speranțe, emigrație. Cu cel mai mare număr de săraci lipiți pământului, sate cu sărăcie lucie…. unde și șoarecii ajung să moară de foame; am văzut în mass media caz de copil mic mort de foame în 2018; sau femeie înghețată în casă – lângă copilul ei sugar. Vezi ce pățesc cei care nu pleacă la timp. Cum de aici este cea mai mare proporția analfabeților; cum de școlile produc pe bandă rulantă analfabeți-funcțional. E destul să vezi cam cum se exprimă primul-ministru de acum, sau oricare dintre miniștri și îți poți imagina cum sună viitorul. Realitatea i-a „branconat” pe toți. Cum de sistemul de sănătate publică e la pământ – iar medicii preferă să plece în masă… Infrastructura feroviară este de tip muzeu, infrastructura rutieră nu se compară cu cea din state civilizate; flota a fost vândută la fier vechi. Cercetarea de facto nu mai există; eventual câțiva ciudați care se duc la muncă, unde să frece menta, că cercetarea adevărată nu se poate face cu 5 lei; decât de astea gen observații de păsări la malul lacului. Se poate înțelege la perfecție cum rata emigrației este similară celei din zonele afectate de război – pentru că și aici se dă o luptă pentru supraviețuire, pe viață și pe moarte. Și, deja foarte mulți au murit, o mare parte a lor fără să își dea seama.

 

Mulți dintre cei care au trăit pe aici au tendința să uite aspectele de acest gen și să își amintească doar de peisajele frumoase, de iubiri trecute și de prieteni. Conform zicalei, te faci frate cu dracu până treci puntea. Apoi uiți. Eu nu am uitat.

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la 100 de ani printre diavoli

  1. Bartha Zoltán zice:

    Din păcate adevărat pînă la ultima virgulă. Dureros. Nici eu nu am uitat.

    Apreciază

  2. Elena Catilina via FB zice:

    in sfarsit Realitatea Crunta ; si cine nu recunoaste, ori este foarte tanar , ori ipocrit …

    Apreciază

  3. László Keszeg via FB zice:

    Realitatea crunta, bine zis.. Kiváló és kíméletlen, egy szóval, valóság.

    Apreciază

  4. Ligia Sorana Caprioreanu via FB zice:

    F trist ! Iti amintesti ca ii felicitam pe cei ce pleaca ? Tineri sau batrini ca si mine? Aveam dreptate din pacate!

    Apreciază

  5. Monica Popa via FB zice:

    Adevărat şi foarte trist…

    Apreciază

  6. Alexandru Marian Toniuc via FB zice:

    Dintre toți aliații Germaniei naziste, România poartã responsabilitatea pentru cea mai mare contribuþie la exterminarea evreilor, în afara Germaniei însãși. Masacrele sãvârșite la Iași, Odessa, Bogdanovca, Dumanovca și Peciora sunt printre cele mai hidoase crime comise împotriva evreilor în timpul Holocaustului. România a comis un genocid împotriva evreilor, iar supraviețuirea unor evrei în anumite pãrți ale țãrii nu schimbã aceastã realitate. Responsabilitatea directã pentru Holocaustul din România aparține exclusiv statului român condus de Antonescu.
    Numãrul evreilor români și al evreilor din teritoriile aflate sub administrație româneascã uciși în timpul Holocaustului nu a putut fi stabilit cu precizie absolutã. Dar concluzia
    Comisiei în acest sens este cã, în timpul Holocaustului, în România și în teritoriile aflate sub controlul sãu au fost uciși sau au murit între 280 000 și 380 000 de evrei români și ucraineni. În Holocaust au pierit și aproximativ 135 000 de evrei români care trãiau în Transilvania de Nord, aflatã sub conducere maghiarã, precum și 5 000 de evrei români care se aflau atunci în alte țãri din Europa.
    Referindu-se la România, Raul Hilberg a afirmat cã nici o țarã, în afara Germaniei nu s-a implicat în masacrarea evreilor la o asemenea scară.

    Apreciază

  7. Eduard Munteanu via FB zice:

    De asta suntem aici, să incercam sa aducem aminte, sa punem spunem lucrurilor pe nume, chiar și dupa 75 de ani de socialism.

    Apreciază

  8. Miklos Robert via FB zice:

    Iuliu Maniu a avut activitate controversata. E ridicat in slavi degeaba.

    Apreciază

  9. Zavalic Vasile-Nicolae via FB zice:

    Cu venirea comunismului in Romania dupa cel de-al doilea razboi mondial s-a introdus decalogul lui Stalin cu privire la distrugerea unui popor ,iar prima lege zice cam asa : eliminarea si distrugerea elitei ale acelei natii ca cei ramasi sa nu aiva exemple de urmat. Iar restul am trait pe pielea noastra pina in ziua de fata si cine stie ce vai ma urma

    Apreciază

  10. Nyx Hades via FB zice:

    100 év… szopás

    Apreciază

  11. Endre Fulop via FB zice:

    Articol foarte tare, Dl. Lengyel! Felicitari!

    Apreciază

  12. Rettegi Olga via FB zice:

    quintesenta incontestabila a realitatii , felicitari

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s