Toamna prin Cheile Turzii

Un folder cu poze din septembrie 2011, ajuns să fie văzut acum, în noiembrie 2018. Acea ieșire la Cheile Turzii a fost parte din lungile ture de filmare, în vremea când se trăgea materialul brut pentru o serie de 7 filme cu Natura 2000 pe tot teritoriul acestei țări. Pe vremea aceea erau operatori video care făceau filmările; așa că eu aveam timp să fac câteva imagini fotografice despre subiectele care erau cât de cât fotogenice. Nu prea era timp de stat, trebuia să ajungem la alte și alte obiective naturale. Dar, proiectul acela a fost bun pentru a mai aduce o impresie foto-video despre locurile care contează. Chiar și așa vagă, tot e mai mult decât zero. Mai există pe variate harduri și alte poze din Cheile Turzii, dar când o să fie timp de ele, nu se știe încă. Și, oricum, nu se compară cu spectaculozitatea celor făcute din zbor, așa cum sunt cele din postarea cu zboruri de iarnă la Cheile Turzii. Se simte diferența.

 

Deci, au trecut câțiva ani de la realizarea acestor cadre, și veci nu a fost timp de a le vedea. Dar, pare că toate își au vremea lor. Acum, că e o noapte ploioasă de noiembrie, e o plăcere să revăd în imagini locurile acelea… nu doar amintirea momentelor din timpul fotografierii, ci variate ieșiri din studenție, plimbări printre stâncile cheilor. Ce mult ne-am schimbat noi de atunci, dar stâncile astea sunt la fel de masive, tot acolo – de parcă deloc nu le-ar afecta timpul. Dacă ai putea avea un time-lapse cu formarea Cheilor Turzii, cu toată evoluția geomorfologică pe câteva sute de mii de ani – sau poate pe un milion… îți poți imagina ce frumos s-ar vedea, cum pârâul se adâncește, cum galerii subterane de peșteri se surpă, cum calcarul este modelat în fel și chip de apele slab-acide. Deloc nu ar mai părea atât de beton toate pietrele astea.

 

Ai putea vedea cum apar crăpăturile, cum se lărgesc din ce în ce mai mult, cum blocuri uriașe se prăvălesc în vale, cum mici pietre cad din versanți – aproape ca niște cascade în time-lapse; cum zonele cu pietre mai dure rezistă, în timp ce bolovanii din preajma lor se macină și dispar. Ai vedea cum peșteri se formează, și avene, sorburi, cum galeriile devin fosile, cum se prăbușesc sau se colmatează. Ce curs de geologie ar putea egala o imagine dinamică în care să vezi concentrate transformările sutelor de mii de ani, sau a unor milioane… Dacă aș putea face un asemenea time-lapse cred că aș pune ca sunet o melodie a lui Leonard Cohen – Famous Blue Raincoat; habar n-am de ce, dar cred că ar exista o combinație perfectă între ele.

DSC_3177DSC_3186DSC_3191DSC_3206DSC_3213DSC_3228DSC_3243

DSC_3248

DSC_3161DSC_3148DSC_3130DSC_3135DSC_3140

DSC_3252DSC_3258DSC_3263DSC_3274DSC_3276DSC_3286DSC_3311DSC_3321DSC_3328DSC_3338DSC_3348DSC_3378DSC_3381DSC_3391DSC_3406DSC_3411DSC_3429DSC_3444DSC_3449DSC_3466DSC_3471DSC_3496DSC_3501DSC_3516DSC_3521DSC_3551DSC_3561DSC_3566

© dr. Peter Lengyel

PS. Imagini de iarnă din dronă:

https://peterlengyel.wordpress.com/2018/01/29/zboruri-de-iarna-la-cheile-turzii/

Acest articol a fost publicat în Muntii Apuseni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s