Licitații și supralicitații cu GIS-iști

Există în implementare tot felul de proiecte finanțate din fonduri europene, în cadrul cărora se fac planuri de management pentru situri Natura 2000, inclusiv studii asupra speciilor de interes comunitar din siturile în cauză; finanțările acestea sunt făcute în așa fel încât fiecare unitate de implementare a proiectului este nevoită să subcontracteze studiile… să le contracteze cu firme care câștigă licitațiile. Până aici nu e nimic ciudat.

 

Cât timp există un Ordin de Ministru care stabilește formatul Planului de Management, inclusiv formatul hărților de distribuție a speciilor care trebuie făcute în GIS (Geographical Information System), ai zice că e destul de clară treaba. Adică, munca este de facto a biologilor care fac activitățile de teren, iar datele sunt transpuse în hărți GIS de către un expert GIS apt să traseze un poligon. Din acest punct de vedere, expertul în GIS nu trebuie să vină cu nu știu ce creativitate, că are de făcut o treabă simplă și clară, ceva pueril în domeniul în cauză. Se înțelege de aici că nu e nevoie de nici un fel de creativitate de arhitectură GIS sau alte aspecte mai complexe.

 

Ciudățenia apare atunci când în caietele de sarcini pregătite pentru licitații apar criterii obligatorii de implicare a unor GIS-iși ultra-specializați, care au atestate de la anumite cursuri de 2-3 săptămâni care se predau spre exemplu în SUA; hai să presupunem că în țara asta există doar două persoane care au acele atestate, persoane care sunt angajate la o anumită firmă. Sau, hai să vedem un alt caz teoretic (și practic?), situație când la o licitație de acest gen e nevoie de 10 GIS-iști pe un singur proiect cu biodiversitate; cu numărul acesta de GIS-iști, deja ai impresia că nici nu mai e vorba de un proiect cu un număr nu foarte mare de specii de interes comunitar din ceva sit Natura 2000 care oricum nu este uriaș nici el. Pentru ca 10 GIS-iști să aibă ce să lucreze – trasând niște poligoane pentru specii, ai presupune că e nevoie de 1.000 de biologi care să adune date din teren în situl respectiv – ceea ce evident că nu se cere.

 

Citind condițiile din acest tip de caiet de sarcini, poți avea senzația că se face un mare abuz, un fel de eliminare din start a concurenței prin impunerea unor condiții speciale aberante – condiții care nu ai putea zice că ar avea ceva legătură concretă cu clarificarea situației unor specii de interes comunitar în respectivele situri Natura 2000. Ai putea avea senzația că este vorba de concurență neloială, de firme agreate care e clar că vor câștiga licitația; sau, ai putea percepe că este vorba de Mafie, în înțelesul cel mai clar al termenului.

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Licitații și supralicitații cu GIS-iști

  1. Ovidiu Ionescu zice:

    Ai numai impresia!?

  2. Atena Groza via FB zice:

    Daca structura planului de management e despre GIS, nu despre masuri de conservare, la ce te poti astepta?

  3. Mihai Cosmin via FB zice:

    Înainte cam asa era. Nu mai știu acum. Deși sunt gis-ist, este corecta abordarea: proiectul este pt teren, iar specialistul gis de birou, asa cum sunt și eu, aplică cu multa creativitate, tot ce s-a colectat în teren. Iar aberațiile din CS – uri cu dedicație, sunt de toată jena.

  4. János Márk-Nagy via FB zice:

    E clar ca este licitatie facuta cu dedicatie

  5. adrian ursu zice:

    In planurile de Management trebuie sa existe harti cu factorii de mediu la o scara detaliata pentru ca plantele cresc in niste conditii ecologice ce trebuiesc descrise in amanunt. Daca se folosesc pentru factorii de mediu datele gratuite nu inseamna ca expertul GIS isi face treaba. Realizarea hartilor fizico geografice la scara 1:5000 este cronofaga si uneori imposibila avand in vedere dimensiunea si complexitatea ariei protejate. Din acest motiv se adauga in caietele de sarcini un numar mare de experti GIS. Dar daca acestia nu isi fac treaba nu inseamna ca nu au treaba sau nu sunt necesari. Oricum ar fi relatia Biolog Geograf…….Plantele cresc pe un sol in niste conditii de temperatura precipitatii etc si daca e greu de modelat prezenta si abundenta speciilor, credeti-ma ca e greu de modelat si distributia celorlalti factori. Da, pot sa va confirm ca doar 30% din planurile de Management sunt conforme la harti, dar asta nu inseamna ca nu e necesar.

    • peterlengyel zice:

      Dacă realizarea hărților fizico-geografice este cronofagă și uneori imposibilă – așa cum ziceți, atunci ce să mai vorbim de evaluarea situației din teren a tot felul de specii, pe sute, mii și uneori zeci de mii de hectare? Întrebarea mai concretă era cam care trebuie să fie proporția celor care transpun date pe niște hărți GIS de un format simplu, față de cei care produc acele date prin muncă de expert și activități derulate în teren. Plus, cât de ridicat trebuie să fie nivelul de expertiză a unora care trag niște simple poligoane pe hartă, față de cei care decid prin munca de teren și expertiză de specialitate pentru sute de specii cam ce sens are să se tragă poligoane, unde, cum și din ce cauze.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s