Uriașul sictir al generației noastre

 

36722369_1716497305124847_8214283820145311744_n

Este aproape incredibil cât de multă dezamăgire și indiferență se adună în sufletele oamenilor care acum au vârsta de peste 40 de ani. Nu mă refer la cei care lucrează în fabrici, sau cei de pe câmp… că nu știu care e situația cu ei. Dar cei care au o oarecare educație, ceva expertiză, cei care ar trebui să traseze liniile pentru dezvoltarea de mâine… parcă sunt deja acum mult prea dezamăgiți, obosiți, epuizați, indiferenți. Când deja ai impresia că prea multe lucruri pozitive serioase nu prea au motive să se întâmple, dar totodată mai ai timp destul de viață în care ar trebui să încerci să fie acceptabil de bine. În trecut era varianta să se schimbe sistemul, sau să emigrezi în America sau Australia, dar acum nici astea nu mai par soluții măcar teoretice. Cum îmi zicea azi un prieten, dacă vrem să vedem ceva frumos rămâne să ne amintim de trecut. Doar că un om de 40+ nu se poate scufunda doar în amintiri… și nici nu e sustenabil să trăiască doar pe linie de plutire. Aproape că este obligat să se reinventeze, permanent, dacă vrea să continue… să aibă energie pentru a ieși din casă. Și tot prietenul acesta mi-a amintit că Ceaușescu a devenit șeful statului când avea 49 de ani; ce energie diabolică avea acel sărman diavol; și ce scopuri mărețe – doar că a fost împușcat în ziua de Crăciun, împreună cu iubita lui cu funcție de academician. Dacă și viitorul o să fie la fel de amuzant cum a fost trecutul, măcar distracția nu o să lipsească.

 

Modelele. În tinerețe îți puteai alege și niște modele de succes, oameni care au arătat că se poate ajunge la reușită – așa părea. În trecut parcă erau și oameni la care să te uiți cu admirație. Dacă auzeai de careva că a primit Premiul Nobel spre exemplu, sau dacă era proprietarul unei platforme industriale, sau dacă era profesor universitar, sau dacă era fotograf la cea mai bună revistă despre animale… aveai tendința să te uiți în sus la el; nu știu cum a dispărut senzația, dar e clar că s-a ales praful de ea. Dacă ai ajuns să cunoști tot felul de exemple reale dintre cei care au atins acele mari performanțe, și îi vezi ca oameni, cu toate aspectele lor, nu doar cele profesionale… Poate că și din cauza că îți dai seama că în spatele unor reușite aparente, de multe ori există sacrificii și auto-sacrificări inumane, și/ sau mafiozități de toate felurile, și/ sau compromisuri inacceptabile, plus mizerii politice, incultură de toate felurile, iar  reușitele pe un anume plan nicidecum nu le poți extrapola pe celelalte planuri ale vieții umane. Din acest punct de vedere, până și cei extrem de puțini care odată în trecut au ajuns să fie cei mai buni în domeniile lor, nu prea mai par atât de străluciți și impecabili, iar reușitele lor din alte vremuri și alte contexte socio-politice par mult mai prăfuite decât îți imaginai că pot ele să devină vreodată.

 

Despre meritocrație și lipsa ei. Exista pe undeva un fel de promisiune – nu una afirmată concret, ci un fel de idee esențială integrată în viziunea naivă a societății despre viitor. Anume că dacă te străduiești, dacă treci prin tot felul de etape, dacă ai anumite merite, până la urmă lucrurile vor avea o tendință pozitivă. A fost un fel de idealizare, similar cu Visul American, un fel de Vis European; nu a luat în calcul toată mafia securistoido-politico-economică care nu o să lase nici o breșă ci o să dețină puterea pe termen nedefinit, nu a luat în calcul crizele economice globale, nu a luat în calcul șubrezirea Uniunii Europene, adică a fost bazat pe speranțe. Și nu a mai pus în calcul că după o mie de șuturi luate în față, oamenii nu mai au energia să se ridice… decât în filmele de la Hollywood. Acesta este contextul care a creat forțele politice pe care le vezi la guvernare și în opoziție… și care la nivel macro, societal, nu prea mai dau ocazie niciunui fel de speranță. Din cauza asta au plecat aproape toți oamenii cu care cândva eram aici, împreună, prieteni, și visam la un viitor uman. Aproape că nu mai este niciunul.

 

Te poți întreba, oare ce a fost atât de dezastruos încât atât de mulți oameni au preferat să plece? Sigur un element a fost cel financiar/ material, anume raportul dintre 1. venituri realizate concret (sau realizabile fără să faci parte din Mafie) și 2. costul hranei, încălzirii, curentului electric, chiriei, reparațiilor la mașină, carburantului, asigurărilor șamd; adică, faptul că dacă ai venituri normale (non-mafiote) din start ești la marginea societății, un fel de pielea de pe trompetă. Dar poate mai important decât asta este fața politrucilor din administrație – plus aroganța și vilele lor, modul în care ești jăcmănit și înjosit de către ANAF, decăderea din spitale, degradarea învățământului, jegul incomensurabil din aproape orice domeniu de activitate, nesiguranța zilei de mâine, alunecarea spre o religiozitate bigotă medievală. Adică, un fel de constatare că locul acesta nu doar că nu are ce să îți ofere acum, dar nici nu îți mai poate promite nimic pentru care să preferi să stai. Nu că altundeva ar exista perfecțiunea, dar parcă-parcă se mai vede un fel de licărire de speranță. Ceva ce nu prea mai vezi pe aici – pe fețele oamenilor; e destul să faci o plimbare prin orice sat sau oraș și înțelegi cu exactitate la ce mă refer. Sau să te uiți în oglindă.

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Uriașul sictir al generației noastre

  1. flo76 zice:

    Pai iti spun eu cum e cu cei din fabrici: abrutizati, indiferenti, fricosi.Cei de pe camp n-au timp..

  2. Pingback: Uriașul sictir al generației noastre — peterlengyel – „Ingerii sunt spirite inaripate, prietene cu spiritul tau inaripat.“

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s