Filmul Maramureșul Acvatic

Preambul. În 2009 a fost tipărită cartea cu titlul Maramureșul Acvatic; 370 de pagini, color, format A4, coperte groase. A rezultat dintr-un proiect de doi ani de muncă pe teren, implicând resurse semnificative, experți, echipamente șamd. Cartea se baza nu doar pe imaginile realizate în timpul proiectului ci include numeroase alte fotografii create în anii de înainte de el; la fel, expertiza în privința informațiilor din text a fost clădită cu mulți ani înainte. Cam așa se face ceva care să aibă sens. Până acum e cel mai relevant volum din țara asta, care să prezinte în imagini autentice și în text clar situația ecosistemelor acvatice și a speciilor legate de acestea în careva areal geografic; lacuri, tinoave, mlaștini eutrofizate, pâraie, râuri, libelule, efemeroptere, plecoptere, trichoptere, raci, pești, broaște, tritoni, reptile acvatice, mamifere acvatice, păsări din preajma apelor, aspecte legate de impact antropic, valoarea peisagistică etc. Pentru ca situația din țara asta să fie penibilă până la capăt, nici măcar Delta Dunării nu are o asemenea carte ilustrată bine – deși au fost utilizate pe acolo sume colosale pentru proiecte eco care toate s-au terminat cu bine. Acum că a trecut un deceniu, cred că ar trebui reluată ideea, refăcute studii de teren și făcut un film cu subiectul Maramureșul Acvatic.

 

Doar că filmul este totalmente altceva decât cartea. Au mai crescut și pretențiile, de atunci. Pentru a ajunge ceea ce trebuie să fie, filmul trebuie să fie la nivelul celor mai bune creații similare realizate pe Planetă, altfel nu are nici un sens. Dacă suntem realiști, un film de 52 de minute, care să fie la nivelul de performanță al cărții Maramureșul Acvatic, plus să fie la nivelul filmelor din domeniu realizate prin lumea civilizată, are nevoie de cel puțin 5 ani și o finanțare care să fie pe la un milion de euro, minim; adică, orice ai face, fără suma asta nu ai nici măcar o șansă; în asta intră și finanțarea studiilor de teren, a tuturor experților fără prezența cărora e imposibil de implementat o asemenea idee. Când vezi cât de penibile sunt sistemele de finanțare, programele care mai de care mai de căcat, mafiotizarea și ultrabirocratizarea lor, aproape că ai zice că este imposibil ca ceva serios să se poată face. Eventual, mai multe proiecte mai mici care să aibă și ceva componentă utilă pentru filmul Maramureșul Acvatic, ceva peticeli care să mai pună câte o cărămidă la un astfel de edificiu… poate-poate. Cred că este evident că doar din pasiune, orice ai face, nu se poate realiza o astfel de creație. Și nici cu 5 lei. Exact ca și cartea de care vorbesc, care a apărut ca idee cu mulți ani înainte de tipar, la fel și în cazul acesta, doar ani și ani de străduințe, muncă, eșecuri 100, reușite uneori, tensiuni, înjosiri, conflicte, compromisuri de toate felurile, asumarea de riscuri… foarte multe broaște râioase înghițite, e posibil ca odată să fie creată o asemenea operă. Din acest motiv sunt ele atât de rare.

 

Dacă e să faci un film de acest gen, la nivelul care să taie respirația, fiecare secundă trebuie să fie perfectă. Altfel nu are nici un sens. Fiecare interviu, fiecare cuvânt zis, fiecare imagine să fie la locul lui. Fiecare cadru perfect, nu mai scurt, nu mai lung decât e fix necesar; culorile, luminile, încadrarea, mișcarea din cadru și mișcarea camerei, totul trebuie să fie chiar impecabil. Nu poți abuza nici de imagini cu drona, nici de cadre cu țestoase de baltă care se uită în obiectiv, nici de imagini cu libelule colorate, nici de pești care respiră  monoton… ci ai nevoie de cadre atât de dinamice, atât de interesante, încât fiecare în parte să fie o capodoperă. Iar asta presupune foarte mult timp, energie, resurse pentru deplasări, echipamente ultra-performante, oameni profesioniști, creativitate șamd. Aș putea zice că realizarea filmului la 15 ani după… în așa fel încât să fie demn de a sta lângă cartea omonimă, presupune un efort de 10 ori mai mare.

 

Desigur, unele cadre se pot trage destul de bine cu tehnologia uzuală, de la filmări cu drona la interviuri; dar imaginile video cu organisme acvatice aflate în mediul fluid, care să se comporte natural, dar să fie perfect iluminate, în prim-plan, în fața unor camere ultra-performante… asta e o mare durere. Până a avea tras un singur cadru cu un pește de râu – o imagine 1. dinamică, 2. perfectă din punct de vedere tehnic, 3. coloristic, 4. compozițional, în care 4. dihania să aibă comportament natural… trebuie să treci prin oricâte situații imposibile. Ești pe un teritoriu atât de ne-uzual, cu atât de multe bariere de toate felurile, încât până experimentezi modalitatea prin care se poate face imaginea… deja ai investit foarte mult. Dacă ai conturat un fel de protocol de abordare care duce previzibil și controlat la rezultatele necesare, deja ulterior se poate replica situația cu ajustări mai mici sau mai mari de la caz la caz… dar până atunci… Mai poți adăuga la dificultăți când e vorba de specii rare, cu viață foarte ascunsă, sensibile la prezența umană șamd. Există atât de multe bariere tehnice, compoziționale, comportamentale… încât e foarte dificil să obții imaginea care să fie perfectă din punct de vedere atât naturalistic cât și cinematografic pentru a putea zice: asta este, în sfârșit!

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s