4 bărci & vis vitalis

Discutam azi cu un vechi prieten. Despre patru bărci care zac nefolosite, unele noi-nouțe de zece ani în cutie, altele mai răpciugoșite, una chiar găurită. Rar ajung să aibă contact cu apa. Ce n-am fi dat noi în copilărie să avem una ca asta? Sau una mai puțin performantă măcar. Dar nu a fost să fie. Erau prea adverse condițiile în întunericul comunismului. Și nici nu puteam visa la așa-ceva. Iar până am început să visăm, și până am transformat vise în ceva realitate… au trecut mulți ani. Senzația este că avem prea multe bărci în cutie; prea multe vise care atunci când ajung să se materializeze, cumva este parcă prea târziu. Suntem înconjurați de obiecte în spatele cărora lipsește un fel de forță vitală. Vis vitalis. Crește ponderea obiectelor inerte și scade forța vitală din comunitățile noastre.

 

Mă gândesc la câte obiecte scumpe au fost achiziționate prin diferite proiecte pe la administrații de parcuri naționale și pe la universități, pe la ONG-uri și pe la institute de cercetare, dar senzația mea este că marea lor majoritate au devenit cam repede niște gunoaie, unele sigilate în cutie. Pentru că e mai ușor să le cumperi decât să faci ceva cu ele. Pentru că formele fără fond au câștigat lupta. Pentru că acolo unde nu există pasiune, dăruire, implicare sinceră poate până spre auto-sacrificare, acolo degeaba sunt grămezile de echipamente. Pentru că toată birocrația și deadline-urile, pentru că toate ierarhiile și raportările, toate acestea au cam ucis fix ceea ce era esențial – anume dorința de a crea, dorința de a cunoaște, și uneori au ucis chiar și dorința de a exista. Din acest punct de vedere este minunat să vezi măcar un teleobiectiv de 10.000 de euro care în 10 ani a ajuns ca ieșit din război, cu un milion de urme de utilizare pe dinafară – dar lentile intacte. Și e minunat să vezi mașini de teren  care au purtat naturaliști pe 200.000 de km, inclusiv prin cele mai dure locuri – și asta se vede pe ele. Și e mult mai bine să existe barca scrijelită de pietre tăioase și crengile din râuri sălbatice, decât cea care e intactă în cutie.

 

În acele entități care ar trebui să fie pline de viață (universități, instituite de cercetare, ONG-uri, administrații de arii protejate șamd) cumva ai senzația de stagnare în cazurile bune, de decădere și de dezintegrare în multe altele. Nu e o chestiune izolată, ci ai putea zice că e o caracteristică a sistemului. Oameni din ce în ce mai blazați. Formalul, birocraticul, tot felul de gunoaie fără fond… astea da, e plin de ele; dar să vezi ceva reușite non-banale, ceva cercetări științifice făcute pe bune – la modul bine gândit, implementat sistematic, cu rezultate clare… sau ceva sublim, artistic în domeniul protecției naturii… aproape că e de domeniul fantasticului. Și, din câte văd eu, nu lipsurile financiare sau de echipamente sunt cele care au dus la această stare jalnică – mai ales dacă faci o comparație cu reușitele unor cercetători care au trăit în urmă cu jumătate de secol sau un secol. Cauza fundamentală cred că este reprezentată de starea aceea de lehamite, indispoziție, scârbă, oboseală, frustrare, insecuritate, lipsă de perspectivă șamd… care devine din ce în ce mai răspândită. Dacă e să aleg doar una, lipsa de perspectivă e cea mai importantă.

 

Ce rezultă din toate constatările astea? Că resursa umană din aceste domenii (cercetare/ universitate/ societate civilă/ management de arii protejate) a fost înjosită la un mod prea mare, supraîncărcată cu tot felul de căcaturi birocratice, extenuată, epuizată prea devreme, stoarsă și transformată în ceva gloată de sclavi. Conectată la aparate, care o țin în viață. Lipsită de voință, lipsită de forță, lăsată în bătaia valurilor, la limita marginalizării sociale, apăsată de credite, oameni care au învățat că pentru a își păstra locurile de muncă e obligatoriu să își țină gura, persoane docile care nu mai au dorința de a se manifesta, de a se băga în seamă. Oameni care sunt pe muchie de decizia de a pleca din țară, sau care numără anii până la pensionare. Oameni chinuiți, îmbătrâniți prea devreme. Oameni retrași în cochiliile lor, care nu mai au nici dorința și nici energia de a face ceva semnificativ. Oameni care nu își asumă să ducă pe teren aparatura scumpă – nu au nici o motivație pentru a risca, oameni care nu vor să iasă cu barca pe ape tulburi – cine știe ce se poate întâmpla. Ființe plăpânde, care se prefac că există. Oameni care nu au satisfăcute chestiunile de pe a zona de mijloc a piramidei lui Maslow, și nicidecum nu pot avea eficiență în zona de vârf a acesteia. Limacși. Asta a reușit să producă societatea.

 

© dr. Peter Lengyel

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la 4 bărci & vis vitalis

  1. Radu Mircea via FB zice:

    mai sa fie, cit ne.am dorit noi o barca sau un caiac … n.am strins niciodata destui bani din cotizatiile cercetasilor 🙂 …asa ca, pe munte …

    Apreciază

  2. Grigore D. zice:

    Ne-ai atins punctul sensibil. Si barca noastra sta pe uscat de prea mult timp. Copastia a inceput sa putrezesca.
    Nu se intrevede nici o sansa pentru a o lansa la apa. Va trebui sa hotaram daca are rost sa o reparam.
    Chiar daca am avea in plan un pescuit stiintific din barca, procedura de inmatriculare, radiere, reinmatriculare este asa de absurda si anevoioasa ca nu ma mai simt in stare sa o parcurg.

    Oare ce se va intampla cu toate echipamentele, vehiculele, ambarcatiunile achizitionate de custozii ariilor protejate care sunt nevoiti sa le transfere in mainile unei structuri care :
    1. nu exista,
    2. nu este organizata,
    3. nu are specialisti si capacitate de administrare
    La ce vor fi folosite?, de cine ? vor deveni obiecte de agrement pentru niste amatori de „distractii” la iarba verde? vor fi pastrate „casate” la termen si valorificate la pret de deseuri?

    Apreciază

  3. gigi zice:

    Intradevar, limacsi….nu mai scapam de astia in veci!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s