Bivolistan – Câmpul Ștefan din Munții Igniș

Când am postat pe facebook niște imagini cu bivoli fotografiați aici, a apărut și un comentariu simplu: bivolistan. Cam asta este. Bivoli, gyiboli, drigane… impresionante animale. Sunt ele domesticite, dar nu te apropia prea tare. Bivolii păstrează ceva din sălbăticia ancestrală, forța aceea care le-a făcut capabile să răzbată și să supraviețuiască tuturor noroaielor. Le place să stea toată ziua pe câmp, să înfulece iarbă, iar dacă e prea cald să se tolănească prin adâncituri cu ape mocirloase. Cred că prezența lor dă o notă aparte acestor întinderi înierbate destul de pustii. Și am impresia că ele pot reprezenta un subiect fotografic excelent – dacă ai răbdare și stil să faci imagine.

 

În Maramureșul Istoric singura zonă unde se pot vedea bivoli în număr consistent este valea râului Mara; pe timp de vară, animalele sunt ținute sus pe Platoul Vulcanic Igniș, amonte de Cheile Tătarului, în zona Câmpul Ștefan – Pleșca. Chiar dacă bănuiești că bivolii au fost aduși sus și în acest an (de ce să nu fie?), poți străbate mari întinderi din Câmpul Ștefan fără să vezi măcar unul; treci prin locuri unde îi vedeai anii trecuți, acum goale total; apoi observi undeva departe niște puncte negricioase – bivolii, nu departe de altele mai brun-roșcate – caii. Se pot vedea mai ușor vite în general brun-roșcate, și turme de oi albe, dar bivolii și caii acum sunt departe. A trimite drona la distanțe de astea, tehnic e fezabil, dar e mult mai sigur să zbori pentru filmare și fotografiere din preajma lor. Adică, să nu depășești 600-700 de metri – dar nici să nu mergi mai aproape de 100 că nu e nevoie. Deci, trebuie găsită modalitatea de a pătrunde cumva în apropierea lor, iar asta înseamnă să alegi careva drum răpciugos pe care se poate spera să ajungi unde trebuie. Sunt și sectoare ușor de parcurs printre ierburile pășunilor, dar sunt destule locuri care de departe par mult mai lejere decât de aproape. Îți poți imagina cum face mașina de teren prin hârtoapele care mai de care mai aberante; există locuri pe care dacă ai coborât nu se știe dacă ai putea urca fără să spargi ceva – așa că poți doar spera să găsești o altă cale mai rezonabilă pentru ieșire. Îți asumi tot circul și costurile – pentru niște imagini care să aibă sens, poate.

 

Ar fi interesant de aflat cum au ajuns bivolii ăștia în Maramureș? Sunt ei de proveniență asiatică, aduși cu ocazia migrațiilor prin care au venit hunii lui Atilla & strămoșii mei maghiari?

 

Cândva toată această întindere a Platoului Vulcanic Igniș a fost acoperită de pădure compactă – în afară de turbăria Iezerul Mare care evident nu avea arbori (așa cum nu are nici Tăul lui Dumitru, înconjurat de pădure). Defrișările făcute de-a lungul secolelor anterioare au creat zone înierbate întinse în destule locuri ale Platoului Vulcanic. Pe aria de multe sute de hectare de pășune ale Câmpului Ștefan constați că există un păienjeniș al apelor care se adună printre cocoașele platoului vulcanic – tot felul de pâraie mici și mari care converg către Cheile Tătarului. Sunt și zone înmlăștinite, dar în general ai de a face cu iarbă cât vezi cu ochii – presărată cu bolovani. Interesant este că locurile sunt atât de asemănătoare că ai impresia că sigur ai mai fost pe aici – pentru ca ulterior să îți dai seama că sunt alte și alte locuri cam la fel.

 

Pe Câmpul Ștefan există câteva drumuri de acces mai semnificative: un drum rezonabil de OK trece pe lângă Iezerul Mare și coboară la Cheile Tătarului, și există un drum solid pe latura sudică și altul pe latura vestică a Câmpului. Pe lângă acestea, există un păienjeniș de drumuri de categorie din ce în ce mai vagă… care se pierd la un moment dat printre ierburi. Se întretaie în fel și chip, unele au surpături de nu se poate trece, tot felul de ravene, noroaie, bolovani de sigur lovești mașina. Pe drumurile mai ciudate merită să te aventurezi doar dacă este vreme uscată, că altfel pe aici rămâi. Fără adrenalină nu prea poți traversa întinderile astea de la nord-vestul Câmpului către sud-est adică Cheile Tătarului. Iar dacă rămâi doar pe drumurile consolidate, vezi doar aspecte de ansamblu, dar nu descoperi nimic din detaliile-esențiale.

DCIM100MEDIADJI_0091.JPGDCIM100MEDIADJI_0086.JPGDCIM100MEDIADJI_0011.JPGDCIM100MEDIADJI_0021.JPGDCIM100MEDIADJI_0096.JPGDCIM100MEDIADJI_0101.JPGDCIM100MEDIADJI_0107.JPGDCIM100MEDIADJI_0113.JPGDCIM100MEDIADJI_0124.JPGDCIM100MEDIADJI_0133.JPGDCIM100MEDIADJI_0139.JPGDCIM100MEDIADJI_0150.JPGDCIM100MEDIADJI_0160.JPGDCIM100MEDIADJI_0165.JPGDCIM100MEDIADJI_0170.JPGDCIM100MEDIADJI_0181.JPGDCIM100MEDIADJI_0186.JPGDCIM100MEDIADJI_0194.JPGDCIM100MEDIADJI_0198.JPGDCIM100MEDIADJI_0203.JPGDCIM100MEDIADJI_0051.JPGDCIM100MEDIADJI_0055.JPGDCIM100MEDIADJI_0067.JPGDCIM100MEDIADJI_0072.JPGDCIM100MEDIADJI_0077.JPGDCIM100MEDIADJI_0006.JPGDCIM100MEDIADJI_0030.JPGDCIM100MEDIADJI_0035.JPG

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Bivolistan – Câmpul Ștefan din Munții Igniș

  1. Alexandru Marian Toniuc via FB zice:

    Not impossible after all – wikipedia: Water buffalo were probably introduced to Europe from India or other Oriental countries. In Italy, the Longobard King Agilulf is said to have received water buffalo in about the year 600. These were probably a present from the Khan of the Avars, a Turkic nomadic tribe that dwelt near the Danube River at the time.

  2. Lucica Maxinese via FB zice:

    Interesant.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s