Oamenii ciudați care citesc cărți

„Găsesc binevenit să fii singur în cea mai mare parte a timpului. Să te afli în compania chiar a celor mai buni devine curând plictisitor și irositor. Îmi place să fiu singur. N-am găsit niciodată tovarășul care să fie la fel de bun ca singurătatea. Suntem în cea mai mare parte mai singuri când ne ducem printre oameni decât atunci când stăm în camerele noastre. Un om care gândește și lucrează este totdeauna singur, oriunde ar fi el.” Henry David Thoreau, Walden.

 

2018. O studentă venită la facultate de pe careva vale, zice colegilor despre două cadre universitare că ăștia sunt foarte ciudați – a auzit ea: când ajung acasă, ăștia citesc cărți. Dacă o asemenea situație se poate întâmpla la modul concret la o universitate de renume de la noi… îți dai seama care este realitatea culturală. Dezastru.

 

Darwin, Oscar Wilde, Cesare Pavese, André Gide, Thoreau… cine are timp de câte un volum, măcar când și când? Să aibă starea de a se deconecta de toate influențele externe, de toate obligațiile, deadline-urile, rapoartele, formularele naibii care nu au fost încă completate, și să se dedice cititului. Până și oamenii apți intelectual să citească literatură științifică sau beletristică – și care au nevoia de a se sofistica pe plan cultural, greu pot să găsească modalitatea de a progresa. Frenezia vieții sociale și financiare, crisparea și întârzierile, faptul că aproape întotdeauna mai lipsește încă un aviz, o ștampilă rotundă. Unde este calmul acela necesar trăirii textului citit pe îndelete? În societatea noastră actuală, oamenii care au un stil de viață care să permită lecturi serioase… reprezintă o fracțiune infimă, mult sub 1%. În mediile mai selecte, universitar-academice, Rotary, situația e cu ceva-ceva mai bună, dar nici în astea nu sunt subiecte prea frecvente cărțile vechi sau cele noi. Altele sunt preocupările prioritare.

 

Te poți întreba: cine naiba mai citește azi o carte? Și nu mă refer la cei care din constrângere – pentru examen – trebuie să memoreze un anume curs universitar. Cine mai citește azi un tratat de specialitate doar de dragul de a cunoaște mai bine și mai actualizat domeniul propriu, sau pentru a își lărgi orizontul intelectual? Sau câte scrieri beletristice sunt parcurse anual de omul-standard? Sau de cel din elita intelectuală? Nu este timp de ele. Și nici energie. Și nici dispoziție. Se luptă omul pentru avere, pentru promovare pe o scară ierarhică ce nu duce niciunde, se zbate cu locul de muncă, se zbate cu credite, rapoarte, contracte și emigrări… și pur și simplu pierde contactul atât cu știința cât și cu literatura. Evident că aici mă refer la cei care odată în trecut își făceau speranțe că o să fie posibil să devină niște oameni culți. Cât despre ceilalți… nu are nici un sens să mai amintești.

 

Șubrezirea intelectuală pare destul de generalizată în societatea actuală. A cuprins cam totul. A compromis esența umanului – adică intelectul. Faptul că oricare mare fotbalist e penibil când vorbește… că nu poate lega două cuvinte… este cumva de înțeles până la urmă, deja ești obișnuit că de la el nu poți avea pretenția să aibă capacități intelectuale peste nivelul pitecantropilor. Ce să zici de cei care practică box și au luat 10.000 de lovituri în cap… sau de hoardele tâmpe ale maselor religioase, de un obscurantism medieval similar celui de pe vremea Inchiziției. Când vezi însă că până și oameni care au ajuns să dețină funcția de ministru al învățământului spre exemplu, de facto sunt niște troglodiți, la ce te poți aștepta? Aceste specimene sunt oamenii de succes, modelele.

 

Îndoctrinați de mici cu tot felul de aberații religioase în contradicție evidentă cu realitatea, crescuți în medii anti-intelectuale bine înrădăcinate în incultură bigotă și anti-cultură, trecuți prin școli formalizate… pervertite… unde esența devine un detaliu, ce te poți aștepta de la ei?

 

Constați că mulți umanoizi-retardați nu mai au capacitatea de a formula coerent nici măcar câteva fraze… în domeniile lor de activitate? Constați că savanți ai secolelor trecute erau mai capabili să scrie structurat și fluent, fără a se pierde în detalii și fără a avea fracturi de logică – probleme frecvente la cei actuali. Aveau timp și chef să scrie un text frumos și finisat, pe care e o plăcere să îl citești și după secole. Dar cine mai e interesat de așa-ceva în lumea modernă a botoxului cu manele? Îți puteai imagina ca o societate europeană de secol 21 să devină un kitsch în halul acesta, când termeni de o simplitate penibilă nu mai sunt pe înțelesul oamenilor – chiar și a celor din elitele politice care iau deciziile referitoare la viitorul societății?

 

Se conturează o lume a formelor fără fond, o societate post-modernă în care totul este relativizat; adevărul nu mai răzbește la suprafață din cauza uriașelor fluxuri de neadevăruri. Manipulări-mincinoase rostite strident pe milioane de canale reușesc să acopere cu mizerie până și adevărurile științifice evidente și inatacabile. Ca și cum rațiunea ar fi fost ucisă pe traseu. Artele frumoase nu mai au frumusețe, umplute fiind de toate scârboșeniile și hidoșeniile posibile și imposibile. Ca și cum estetica ar fi fost trasă în țeapă. Cam asta am reușit să facem cu arta, știința și cultura.

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Oamenii ciudați care citesc cărți

  1. Dan Viorel zice:

    In toata aceasta ….tevatura, avem din pacate si complici….Intelectualitatea romaneasca, in primul rand, care a facut pact cu manelismul si cu kitsch-ul, pentru ….bani si pentru functii…!!! Ce este astazi Academia Romana..??? O entitate subordonata unor criterii politice si care a ajuns sa confere medalii si titluri academice unor agramati si inculti….!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  2. Asa este ! Si eu ma simt uneori debusolata caci nu mai am referinta cand descopar ca ceea ce pt mine e firesc pt altul e tocmai opusul. Si eu sunt o ciudata ca nu pot adormi daca nu citesc si as face-o in locul oricarei alte activități. Sa fie chestie de obisnuintă? De educatie, de o structurare a scării valorilor. Oricum as zice ca nici nu ma tentează sa devin altfel. Sa raman asa cum suntem printre ciudati

  3. Poliac Bobi via FB zice:

    Am vazut o statistica unde reiesea faptul ca, cam 70% din populatia ”cu studii” sunt ANALFABETI FUNCTIONALI. Pt. anii ce vor veni procentajul ar putea creste cu vreo 10/15%. Ii destul sa te uiti 5 minute la tv.

  4. Andrei Rona via FB zice:

    Recomand această carte. Vorbește despre trecut și oferă niște interpretări plauzibile. Apoi urmează „Homo Deus”. Vorbește despre viitor. Sunt două cărți uimitoare care chiar au reușit să ofere o perspectivă nouă și pertinentă.
    Yuval Noah Harari – Sapiens, scurta istorie a omenirii

  5. Motiu Sorin via FB zice:

    E jale. Din pacate acesta este tendința noii generații.

  6. Poliac Bobi via FB zice:

    Nu-i nimic exceptional, Ministresa culturii din Italia a declarat ca ultima data cand a citit o carte, a fost cu vreo 3 ani in urma. Ii la moda sa ai studii la ”Scoala vietii” si ”Universitatea strazii”. Un lucru inca nu l-am aflat, astia cu studiile la scoliile sus mentionate, au si ei vacanta?

  7. Csupor Jenő zice:

    In ziua de azi cine mai are timp si energie mentala dupa munca sa citeasca carti? Daca eram ca taranii de pe vremuri, care jucau 66 din noiembrie pana in martie, sigur se plictisea lumea si se apuca de citit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s