Insecte și entomologi în Maramureș

Insecte? Pentru marea majoritate a oamenilor adulți, ideea de insectă nu prezintă nici un fel de atractivitate. Din contră. Doar să își aducă aminte de tot felul de gândaci, coropișnițe, ploșnițe, țânțari, muște, carcalaci/ gândaci de bucătărie șamd… deja i se face scârbă; dacă ar avea de ales, omul simplu ar prefera ca aceste vietăți să nu existe pe Planetă. Biodiversitatea, piramide trofice și relații din ecosisteme, polenizarea, aspecte biogeografice, evolutive și genetice, toate acestea nu au nici un fel de relevanță în accepțiunea marilor gloate… și desigur cantitățile uriașe de oameni au și ele dreptatea lor tâmpă.

 

Fericirea e că există și fluturi cu desene splendide pe aripi, libelule în culori metalizate.. iar dacă te-ai apropia cu deschidere intelectuală și o lupă… orice insectă ar deveni interesantă, specială, o manifestare perfectă a vieții sălbatice. În mod instinctual, copiii au o capacitate mai bună de a se apropia de detaliile viului, în acea perioadă a vieții în care ei încearcă să descopere caracteristicile Lumii. Cu ajutorul școlii imbecilizante, care îi transformă cu încetul în roboți ascultători, interesul pentru cunoașterea Lumii se pierde, iar la stadiul adult omul devine un pitecantrop care se rezumă la pâine și circ. Foarte puțini dintre adulți își păstrează deschiderea față de Lume, dorința de a observa viul sălbatic, nevoia de a cunoaște, admirația față de forme, culori, patternuri comportamentale… ale unor ființe mărunte. Adevărul este că nici nu ai la ce să te aștepți de la omul prins în hamurile industriei, călărit de șefi și de fisc, de bănci și de familie, prins de un milion de obligații din care viu nu mai scapă. Din acest punct de vedere, este clar că preocupările legate de entomologie pot să fie extrem de rare, poate 1 sau 2 persoane din fiecare milion. Ai putea zice că la 20 de milioane pot exista cam 20-40 de oameni care să aibă o oarecare preocupare în domeniul entomologiei. Probabil că circa 25% – adică 5-10 oameni lucrează la muzee, institute de cercetare sau în universități, iar restul au astfel de preocupări din pasiune/ hobby.

 

Din punctul meu de vedere ideal ar putea să fie ca în Maramureș să existe o preocupare mai sistematică și mai semnificativă față de cercetarea variatelor grupe de insecte, în combinație cu activități de educație ecologică focalizate pe acest domeniu – inclusiv realizarea de imagini fotografice și de filme. Pentru a susține o astfel de dezvoltare este necesar 1. să se contureze un fel de program, 2. să existe contactele funcționale cu entomologii mai semnificativi care pot să fie implicați în activitățile de teren și 3. să existe susținerea pentru campanii de cercetare/ tabere… cazare, masă, carburant, echipamente șamd. În primul rând trebuie să existe intenția și capacitatea managerială. Se poate începe de la acțiuni mai mici, iar după acumularea de experiență se pot face și evenimente de anvergură mai mare. Se poate ajunge și la colectarea de probe pentru microscopie electronică, analize genetice șamd… probe care pot ajunge să fie prelucrate/ puse în valoare în colaborare cu experți din lumea civilizată… totul este să existe dorința și capacitatea de a nu rămâne indiferent.

 

Pe de o parte avem întinderea semnificativă a fânațelor din Maramureș, combinat cu mozaicuri de habitate, tot felul de zone ecotonale care oferă o extraordinară varietate de habitate. Această dispunere a mediilor de viață primește o plusvaloare prin utilizarea rară spre deloc a pesticidelor criminale… rezultând o situație mult mai naturală în comparație cu dezastrul ecologic al Vest-Europei. Din acest punct de vedere, în Maramureș poți să presupui existența unui tezaur entomologic… o biodiversitate care în locuri mai civilizate a fost demult distrusă de agricultura industrializată, chimizată, plină de pesticide de toate felurile, insecticide care lasă în urma lor o mare tăcere: pajiști și păduri civilizate-curate monoculturi în care nu mai mișcă nimic și nimeni. Realitatea este că moartea naturii este mult mai prezentă în vest decât pare la prima vedere. Pe la noi încă există speranța că se mai pot salva ecosisteme complexe funcționale. Avem aici un potențial laborator biologic la nivel de peisaj, un spațiu în care se pot face oricâte cercetări entomologice, descoperind o Lume Nouă… doar să fie cine.

 

La ce diversitate de habitate există în Maramureș… de la stâncării vulcanice, calcaroase și metamorfice la pășuni alpine, jnepenișuri, păduri de molid, fag, stejari, păduri de luncă, mlaștini/ turbării, tufărișuri, cursuri de ape, zone sărăturate șamd… îți poți imagina cam ce diversitate de specii trebuie să existe. Și despre toate acestea, din punct de vedere entomologic, impresia este foarte vagă… ai putea zice chiar apropiată de zero barat. Se pot organiza campanii de cercetare mai ample și mai diversificate, în care entomologia să fie larg abordată… dar se pot face și acțiuni mai restrânse, mai punctuale, în care să fie focalizare doar pe fluturi de zi și de noapte, sau doar pe libelule, sau doar pe coleoptere șamd. Îmi pot imagina ca astfel de acțiuni să dea un fel de efervescență în jurul subiectului, să deschidă discuții interesante, colaborări și prietenii care altfel nu ar exista.

 

Pentru a facilita cercetarea entomologică în Maramureș plus educația ecologică pe acest subiect, din câte îmi dau seama, cel mai mare deficit este pe plan managerial-organizatoric. Pe lângă asta, există și o chestiune limitativă dată de resurse financiare paupere, dar aspectul prioritar care blochează progresul este legat de managementul general; adică de punerea (sau nu…) în schemă a expertizei umane existente, a relațiilor interpersonale, a logisticii… care toate există cumva disparate, dar cineva trebuie să le combine la modul funcțional. Este vorba de un fel de management al cercetării și cercetătorilor, ceva care nu se învață la nici o facultate; iar experții își văd de treaba lor… de specialitatea lor infinitezimală… așa că pe ei nu te poți baza în aspecte de genul acesta. Există aici o nișă și o oportunitate care poate să aducă beneficii pentru managementul cunoașterii.

 

O abordare coerentă ar însemna crearea unei baze de date cu cercetătorii care pot să intre în discuție, entomologi specializați pe diferitele grupe sistematice, purtarea unor discuții preliminare cu ei, agrearea unor modalități de cooperare etc. Totodată, abordarea unor universități, mai concret a facultăților de biologie/ ecologie/ științe etc… creionarea unor variante pentru derularea practicilor de vară – poate să fie de interes. Oricum, esențial este ca subiectele să fie clarificate din timp, deoarece în acest domeniu, mai ales cel birocratic… există o inerție cruntă. Cu toate că vor exista un milion de probleme și nereușite, totuși combinarea Maramureșului și a cercetătorilor entomologi din țara asta și din alte țări, a studenților de la științe ale naturii, a unor oameni pasionați de natură… poate da un amalgam care să fie de succes.

 

Fără o susținere existentă la nivel local, fără o capacitate organizatorică în zonă… rarele vizite ale unor entomologi care ajung prin Maramureș nu au cum să aducă un progres semnificativ pe planul cunoașterii variatelor grupe de insecte. Dar, un element catalizator… oferirea unor oportunități de cercetare, suportul logistic și de alte feluri, accesul în locurile interesante… pot să ajute la o schimbare a situației. Una este situația în care vizitele specialiștilor din variatele centre intelectuale să fie aleatorii, conjuncturale și rare, alta este ca în background să fie o forță organizatorică aptă să susțină activitățile de teren la un mod rezonabil de puternic. La cât de mare dezastru este în cercetarea din acest spațiu geografic, la modul în care au fost sărăcite și înjosite elitele intelectuale interesate de cunoaștere, deja și niște facilități simple la nivel local pot să facă diferența între derularea de programe de cercetare versus totala inexistență a lor.

 

Pentru fiecare an, adică pentru fiecare etapă de primăvară-vară-toamnă, ar putea să fie programate una/ două/ trei campanii de cercetare/ tabere de câte o săptămână. În fiecare tabără de acest gen ai nevoie de minim 2-3 experți pe care să te poți baza (ideal 4-5 experți), mai ales dacă iei în calcul că oricând pot să apară variate probleme care să ducă la absența unora dintre ei. Pe lângă experți/ specialiști, pot să fie alți 10-15 oameni care să fie interesați de natură, studenți, voluntari din ONG-uri de mediu șamd. Dacă ai derula astfel de acțiuni timp de 10-20 de ani, ar rezulta o cunoaștere asupra entomofaunei Maramureșului la un nivel care nu există nicăieri în spațiul carpato-danubiano-pontic. Desigur, pe planul cercetării de biodiversitate ar ajunge să fie o poveste de succes.

 

Pentru mine, interesant în toată ideea asta ar fi nu seria de lucrări științifice pline de liste de specii și grafice, ci mult mai mult 1. imaginile fotografice făcute în teren sau în laborator – inclusiv microscopia electronică, 2. seria de filme care ar putea să fie realizate… incluzând interviuri în teren, care să redea atmosfera cercetării și 3. posibilitatea de a înțelege mai bine realitățile naturalistice ale Maramureșului, prin experiența de teren, direct la fața locului. Pentru ca ideea asta să devină realitate, e nevoie în primul rând de capacitate managerială, apoi de suportul logistic și financiar. Rezultă un fel de Maramureș Entomologic, așa cum nu a fost văzut niciodată de nimeni.

 

© dr. Peter Lengyel