Zboruri de vară la Creasta Cocoșului

Zona înaltă a Munților Gutâi, cu emblematica stâncărie numită Creasta Cocoșului… are mai multe alte zone spectaculoase, atât pereți verticali, cât jgheaburi, turnuri andezitice șamd. Deci, per total, ai ce vedea… și ai ce fotografia. Intenția de a face imagine aeriană de peisaj la modul serios, extinsă pe toate anotimpurile, ar presupune o abordare sistematică a zonei. Primul pas este să vezi de unde se poate zbura cu drona atât de bine încât să ai în obiectiv elementele pe care vrei să te focalizezi. Pentru această tatonare a ariei, cu scopul desemnării punctelor din care merită să zbori, cel mai adecvat este sezonul de vară – când accesul nu este îngreunat de zăpezi și noroaie, când vântul nu este o problemă atât de mare cum e primăvara, când cețurile nu blochează vizibilitatea așa cum este frecvent toamna. Cel mai dificil o să fie realizarea imaginilor pe timp de iarnă… dacă te gândești la dificultatea spre imposibilitatea accesului în zăpezile mari, riscul de a derapa cu mașina de teren chiar și prin zăpezile mici pe pantele foarte abrupte, temperaturile scăzute în care drona de facto este dincolo de limita de utilizabilitate a ei… Dar dacă ai definit bine punctele unde trebuie să ajungi, se poate face efortul cu TAF sau snowmobil, vehicule apte să care echipamentele în locurile care contează fix în momentele care merită… să ajungi să faci și imagini de iarnă în cele mai frumoase locuri.

 

Cred că îți poți imagina cam cum ar arăta cele 4 serii de imagini, făcute în cele 4 anotimpuri: ar rezulta o viziune fotografică asupra muntelui la un mod care nu a fost făcut niciodată. La fiecare ieșire ai descoperi detalii neobservate, unghiuri noi asupra unor subiecte vechi, combinații de lumini și culori care să ridice fotografierea peisajului la rang de artă. Desigur, pentru a face o astfel de serie, este nevoie de o implicare destul de specială – pasiune, capacitate și alocare de timp, plus resurse financiare adecvate: carburant, reparații frecvente la mașina forjată pe hârtoape la mama naibii, o dronă nouă dacă o spargi pe cea de acum… Probabilitatea ca drona să scape nevătămată din acest tip de zboruri este undeva pe la zero.

DCIM100MEDIADJI_0020.JPG

 

DCIM100MEDIADJI_0023.JPGDCIM100MEDIADJI_0028.JPG

DCIM100MEDIADJI_0002.JPGDCIM100MEDIADJI_0012.JPGDCIM100MEDIADJI_0032.JPGDCIM100MEDIADJI_0038.JPGDCIM100MEDIADJI_0043.JPGDCIM100MEDIADJI_0048.JPGDCIM100MEDIADJI_0090.JPGDCIM100MEDIADJI_0101.JPGDCIM100MEDIADJI_0107.JPGDCIM100MEDIADJI_0113.JPGDCIM100MEDIADJI_0118.JPGDCIM100MEDIADJI_0128.JPGDCIM100MEDIADJI_0133.JPGDCIM100MEDIADJI_0139.JPGDCIM100MEDIADJI_0144.JPGDCIM100MEDIADJI_0154.JPGDCIM100MEDIADJI_0172.JPGDCIM100MEDIADJI_0175.JPGDCIM100MEDIADJI_0180.JPGDCIM100MEDIADJI_0201.JPGDCIM100MEDIADJI_0207.JPGDCIM100MEDIADJI_0217.JPGDCIM100MEDIADJI_0223.JPGDCIM100MEDIADJI_0229.JPGDCIM100MEDIADJI_0235.JPGDCIM100MEDIADJI_0240.JPGDCIM100MEDIADJI_0245.JPGDCIM100MEDIADJI_0255.JPGDCIM100MEDIADJI_0260.JPGDCIM100MEDIADJI_0261.JPGDCIM100MEDIADJI_0266.JPGDCIM100MEDIADJI_0267.JPGDCIM100MEDIADJI_0271.JPGDCIM100MEDIADJI_0277.JPGDCIM100MEDIADJI_0292.JPGDCIM100MEDIADJI_0297.JPGDCIM100MEDIADJI_0303.JPGDCIM100MEDIADJI_0313.JPGDCIM100MEDIADJI_0324.JPGDCIM100MEDIADJI_0329.JPGDCIM100MEDIADJI_0335.JPGDCIM100MEDIADJI_0342.JPGDCIM100MEDIADJI_0346.JPGDCIM100MEDIADJI_0352.JPGDCIM100MEDIADJI_0364.JPGDCIM100MEDIADJI_0369.JPGDCIM100MEDIADJI_0373.JPGDCIM100MEDIADJI_0378.JPGDCIM100MEDIADJI_0383.JPGDCIM100MEDIADJI_0393.JPGDCIM100MEDIADJI_0403.JPGDCIM100MEDIADJI_0413.JPGDCIM100MEDIADJI_0418.JPGDCIM100MEDIADJI_0423.JPGDCIM100MEDIADJI_0428.JPGDCIM100MEDIADJI_0439.JPGDCIM100MEDIADJI_0444.JPGDCIM100MEDIADJI_0453.JPG

 

3 iulie 2018. Luând sub analiză partea de nord-vest a zonei înalte a Gutâiului, poți constata existența a 3 arii stâncoase cu valoare peisagistică mai specială. Deși distanța dintre ele este mică, de ordinul câtorva sute de metri/ un km, totuși dacă încerci să faci imagine de calitate cu ele… o singură seară de zbor cu drona nu poate rezolva problema. Toate cele 3 sunt destul de bine accesibile cu mașina de teren, așa că ajungi în locuri de unde e o plăcere să zbori la stânci. Am ales să încep cu Creasta Cocoșului, cea mai spectaculoasă dintre aceste zone stâncoase apropiate. Experiența arată că dacă te rezumi la perioadele cu lumini favorabile, ultimele câteva zeci de minute înainte de apus, nu ai nici o șansă să acoperi cu cadre filmate și fotografiate nici măcar această mică zonă. Se poate începe cu imagini de ansamblu, așa cum am făcut eu seara asta, dar dacă e să faci artă… e nevoie să intri cu drona printre stânci… Să prinzi acele momente când piatra este splendidă și să pui în imagine perspective halucinante. Problema este că fiecare zbor o să fie altfel, altele vor fi luminile, culorile, nuanțele… aspecte pe care omul obișnuit nici nu le percepe veci. Alte culori are vegetația. Să nu mai zic de ceață în fuioare, stânci printre nori… care ar mai da eventual plusvaloare. Cele câteva zeci de minute de lumini perfecte oferă șansa să vezi câteva aspecte, dar nici măcar un simplu bolovan mare nu se lasă pus în imagine cu ușurința pe care eventual ți-o imaginezi.

 

Frumusețea este o chestiune foarte subiectivă. Dar în momentul în care faci imaginea… trebuie să ai senzația că ceea ce vezi este dureros de frumos – altfel degeaba faci poze. Bine, chiar și imagini banale pot avea ceva caracter documentar, dar dacă fotografiile nu au și valențe artistice… pe cine să intereseze? În timpul zborului cu drona, intuitiv trebuie să simți când și unde e ceva care merită să fie transpus în imagine. Adică, nu e vorba de a zbura hai-hui și a face aleatoriu imagini sau cadre filmate, ci fiecare imagine trebuie să aibă o compoziție, un echilibru intern, un sens. Timpul când luminile sunt favorabile este foarte scurt, așa că nici măcar nu îți poți permite luxul să stai să analizezi, ci trebuie să mergi cumva pe punct ochit – punct lovit. Dacă e să fie ceva rezultate.

 

Pentru a crea cadre filmate interesante, trebuie să duci imaginea fluent pe traiectorii adecvate. Nu doar să zbori razant pe lângă stâncă și apoi peste pădure, sau deasupra crestei fix peste zimți, ci spre exemplu să te rotești pe lângă colosul de piatră – având în imagine atât partea însorită, cât mai apoi și partea din umbră. Doar că dacă tu ești de o parte și pilotezi drona spre zona de dincolo de marele bolovan…  la un moment dat contactul radio între drona și telecomandă sigur se va întrerupe. Adică… nu mai ai contact cu aparatul de zbor. Urmează câteva momente de liniște, deranjante… aircraft disconnected. Apoi dacă ai noroc, drona simte că nu e controlată și încearcă să revină spre punctul de plecare… poți să preiei controlul când iese de după stâncă. Pentru ca treaba să fie mai fericită, există prin zonă și falconiforme care pot să se apropie de dronă cam tare. Pasărea apare în câteva cadre filmate, când se rotea mai jos de aparatul de zbor, sau când a trecut rapid pe sub acesta… dar odată a venit aproape de tot… când din păcate nu filmam. Păcat… că era un cadru special. Oricum, sper să nu vină mai aproape… niciodată.

 

Deși am ceva experiență de imagini cu natura, fotografiere, dronă șamd… inclusiv cu Creasta Cocoșului, totuși mă surprinde până și pe mine cum descopăr cu ajutorul imaginilor aeriene tot felul de detalii, perspective interesante, se conturează volume ale muntelui și aspecte geomorfologice pe care nici nu le poți percepe altfel. Oriunde te-ai poziționa cu un aparat de fotografiat, dacă rămâi pe sol sau stâncă tot nu poți vedea contexte de ansamblu, impresii pe care doar păsările le pot avea. Problema este că pe ele nu le interesează. Tehnologia asta îți permite să vezi deodată ambii versanți conectați în entitatea care este muntele, nu doar o față deconectată și ruptă din context. E ceva fascinant în capacitatea de a înțelege mai bine cam ce e cu peisajul acesta.

 

De acasă de la mine până la Creasta Cocoșului pe drumul accesibil acum există o distanță de circa 65 de kilometri – treci pe serpentine Gutinul, urci pe la Mogoșa, mina Șuior, Poiana Boului, Creasta Cocoșului; deci, dus-întors, 130 km; dacă te mai plimbi prin zonă, faci lejer 150. Până anul trecut exista o variantă mult mai scurtă, de la începutul serpentinelor mai sus de Mara pe Valea Albă… doar că furtuna care a doborât mulți arbori a lăsat dezastru și în pădurea prin care trebuie să treci; așa că există o porțiune de câțiva kilometri unde drumul este blocat de trunchiurile căzute. Nici înainte de arborii doborâți nu era prea bine de urcat pe aici, că ai niște jgheaburi pline de noroaie adânci prin care nu poți trece încet – doar cu elan, dar la marginea lor ai arbori groși – dacă derapezi pe noroaie ai șansa să lovești mașina de copaci… așa că nu e prea atractiv. Și pe varianta mai lungă, deschisă acum, ai tot felul de locuri unde forjezi mașina, mai ales în zonele înalte aproape de stâncării; dacă te gândești la ce o expui, la ce uzură a pieselor, la ce risc de probleme tehnice, nu e doar distracție. Dar oricum, după o seară cu un apus de Soare cu imagini reușite, coborând lent pe hârtoape prin noapte… cu faruri și reflectoare iluminând calea… tot există senzația că nu ai dori să fii nicăieri altundeva.

Dacă privești seria de 60 de imagini făcute în acea seară, vei vedea cât de scurtă este perioada când luminile sunt realmente plăcute. Zborurile au început la ora 20 și au continuat până la apusul Soarelui, adică până la 21.25 (mai concret și câteva minute după aceea, adică până pe la 21.30). Această oră și jumătate este trecerea de la iluminare prea dură până la lipsa luminii necesare fotografierii din dronă. Concret, lumini frumoase pot să fie câteva zeci de minute, sau poate doar 10-15, oricum sub jumătate de oră. Restul e poveste.

DCIM100MEDIADJI_0109.JPGDCIM100MEDIADJI_0112.JPGDCIM100MEDIADJI_0122.JPGDCIM100MEDIADJI_0135.JPGDCIM100MEDIADJI_0141.JPGDCIM100MEDIADJI_0146.JPGDCIM100MEDIADJI_0157.JPGDCIM100MEDIADJI_0173.JPGDCIM100MEDIADJI_0178.JPGDCIM100MEDIADJI_0182.JPGDCIM100MEDIADJI_0183.JPGDCIM100MEDIADJI_0188.JPGDCIM100MEDIADJI_0194.JPGDCIM100MEDIADJI_0198.JPGDCIM100MEDIADJI_0205.JPGDCIM100MEDIADJI_0212.JPGDCIM100MEDIADJI_0217.JPGDCIM100MEDIADJI_0220.JPGDCIM100MEDIADJI_0226.JPGDCIM100MEDIADJI_0231.JPGDCIM100MEDIADJI_0240.JPGDCIM100MEDIADJI_0246.JPGDCIM100MEDIADJI_0250.JPGDCIM100MEDIADJI_0257.JPGDCIM100MEDIADJI_0259.JPGDCIM100MEDIADJI_0262.JPGDCIM100MEDIADJI_0264.JPGDCIM100MEDIADJI_0268.JPGDCIM100MEDIADJI_0277.JPGDCIM100MEDIADJI_0280.JPGDCIM100MEDIADJI_0289.JPGDCIM100MEDIADJI_0294.JPGDCIM100MEDIADJI_0297.JPGDCIM100MEDIADJI_0299.JPGDCIM100MEDIADJI_0307.JPGDCIM100MEDIADJI_0313.JPGDCIM100MEDIADJI_0320.JPGDCIM100MEDIADJI_0325.JPGDCIM100MEDIADJI_0327.JPGDCIM100MEDIADJI_0330.JPGDCIM100MEDIADJI_0332.JPGDCIM100MEDIADJI_0337.JPGDCIM100MEDIADJI_0342.JPGDCIM100MEDIADJI_0346.JPGDCIM100MEDIADJI_0347.JPGDCIM100MEDIADJI_0353.JPGDCIM100MEDIADJI_0358.JPGDCIM100MEDIADJI_0363.JPGDCIM100MEDIADJI_0368.JPGDCIM100MEDIADJI_0373.JPGDCIM100MEDIADJI_0378.JPGDCIM100MEDIADJI_0380.JPGDCIM100MEDIADJI_0383.JPGDCIM100MEDIADJI_0390.JPGDCIM100MEDIADJI_0395.JPGDCIM100MEDIADJI_0400.JPGDCIM100MEDIADJI_0405.JPGDCIM100MEDIADJI_0411.JPGDCIM100MEDIADJI_0416.JPGDCIM100MEDIADJI_0421.JPG

© dr. Peter Lengyel

PS. Imagini de primăvară de la Creasta Cocoșului se pot vedea la

https://peterlengyel.wordpress.com/2018/05/31/zboruri-de-primavara-la-creasta-cocosului/

 

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s