Kalotaszentkirály – Sâncraiu – Sehngrall

Kalotaszentkirály este un sat maghiar de la poalele Munților Apuseni, nu departe de Huedin, în Județul Cluj. Are premise excelente pentru dezvoltarea turismului rural, atât prin arhitectura tradițională a caselor, frumusețea vechii biserici, oferta variată de obiecte artizanale, curățenia impecabilă de pe toate străzile din localitate; nu cred că vei vedea măcar un chiștoc de țigară aruncat pe undeva. Bucătăria tradițională ungurească mai adaugă ceva savoare plus condimente. Tinerii care se distrează și azi prin dansuri populare maghiare, existența a numeroase pensiuni turistice… peisajul minunat al împrejurimilor… deci cam tot ce se poate dori pentru a avea câteva zile perfecte. De-abia aștept să revin în aceste locuri…

 

Aveam intenția să ajung de Paște la Kalotaszentkirály. Să pot face câteva cadre cu portul popular din zona Călata. Oamenii îmbracă acest port mai ales de sărbători, și mai ales când se duc la biserică. Bătrânii poate mai frecvent decât tinerii. Sper că seria de imagini o să cuprindă și câteva cadre bune din toate punctele de vedere. Cu plantele e mai ușor să faci fotografie, dar cu oamenii… Chiar dacă încerci să nu agresezi, să nu te bagi, tot e o chestie care poate să fie deranjantă. Mai ales în momente mai sensibile, practica religioasă. Am întrebat și au zis că nu e nici un fel de problemă. Dar trebuie să ai bunul simț pentru a nu perturba esența lucrurilor. Că altfel ușor poți să ajungi jalnic. Și nu cred că asta dorești.

 

Biserica e pe cel mai înalt loc al satului. Să vezi cum se adună oamenii, îmbrăcați impecabil, o parte a lor în port tradițional. Bărbații se despart de femei, unii stau de o parte, alții de alta. Cred că folosesc chiar și intrări separate. Ritualul religios cuprinde și momente de tăcere totală. E greu de crezut ca atât de mulți oameni să nu scoată nici un fâșâit, nici un sunet al respirației. Nerealist și impresionant. Să cânte împreună, inclusiv imnul maghiar – care e mai valabil aici decât oriunde altundeva.

 

Preotul vorbește destul de realist despre căutarea fericirii, a păcii, a liniștii sufletești. Despre marile dureri ale existenței, pierderea celor apropiați. Despre nimicnicia umană, îl cam pune pe om în context. Despre dăruirea propriei vieți pentru promovarea binelui. Are tot felul de pilde biblice, dar esențele le atinge bine, încercând să găsească motivația pentru pace sufletească, bucurie și speranță. Atmosfera îmi aduce aminte de cele din biserica reformată de la Sighet, unde am fost de foarte multe ori în anii copilăriei.

 

Bănuiesc că din exterior o astfel de comunitate tradițională maghiară pare mai idilică decât este ea în realitate. Dar pare că păstrează o parte din naturalețea și simplitatea lucrurilor, din vremea când cuvântul dat era mai important decât orice hârtie semnată. Din vremea când știai cine cum se raportează la tine. Știai care îți este locul. Cât pot oamenii să se bazeze pe tine și cât poți tu să te bazezi pe ei. Când știai că dacă zici pentru totdeauna cu tine, asta chiar înseamnă până moartea ne va despărți. Când munceai dur și mult, dar parcă avea un sens, familia. Când existau valori neperisabile. Când nu erai înconjurat de chestii de plastic, gonflabile, gadgeturi care își pierd valoarea în timp scurt – să ajungă la gunoi. Împreuna cu tot ce a fost viața.

 

Am impresia că localitatea asta e cea mai bine manageriază din tot județul Cluj. Curățenie perfectă, cam toate casele puse la punct, gardurile, fântânile publice, drumurile… adică aproximativ totul. Toate sunt atât de OK de parcă nu ar aparține de țara asta. Și cultural nici nu aparține.

 

Este asfaltat și marcat până și drumul care duce la terenurile agricole… cu panou de drum închis sub care scrie – “cu excepția proprietarilor de teren”. Drumul acesta asfaltat merge pe coclauri, sus, jos, dar mai mult urcă și te scoate la câteva sute de metri mai sus de localitate, pe plan altitudinal; cred că are poate 8 km? Trece printre fânațe și pășuni pe care poți vedea azi berze și căprioare, iepuri, tufe înflorite și plante ierboase interesante; ajunge prin pădure, unde se continuă cu drumuri de pământ; pe traseul asfaltat are șanțuri pentru apă – frumos integrate în peisaj, locuri lărgite unde un vehicul să treacă pe lângă celălalt; pe traseu era un grup de bicicliști, câteva mașini de lux venite din vest. Oricum, ai senzația că este în Elveția.

 

Cinci căprioare au ieșit dintre tufe. Nu își dădeau seama că așteptăm luminile apusului în mașină. Se vedeau bine din start, dar se apropie din ce în ce mai mult. Prin binoclu pot să le văd fiecare micro-detaliu. Liniște și pace. Așa arată un paște fericit.

dsc_7018dsc_7011dsc_7031dsc_7037dsc_7041dsc_7044dsc_7086

DSC_0596DSC_0603DSC_0620DSC_0630DSC_0632DSC_0642DSC_0648DSC_0664DSC_0667DSC_0679DSC_0680DSC_0689DSC_0692DSC_0701DSC_0713DSC_0724DSC_0725DSC_0737DSC_0743DSC_0746DSC_0749DSC_0773DSC_0792DSC_0798DSC_0827DSC_0833DSC_0838DSC_0842DSC_0855DSC_0861DSC_0864DSC_0870DSC_0873DSC_0876DSC_0880DSC_0882DSC_0954DSC_0969DSC_0971DSC_0975DSC_0977DSC_0984DSC_0990DSC_0995DSC_1001DSC_1004DSC_1007DSC_1010DSC_1013

dsc_7101dsc_7106dsc_7107dsc_7113dsc_7116dsc_7122dsc_7125

dsc_7191dsc_7193dsc_7196dsc_7199

dsc_7128dsc_7134dsc_7005dsc_6999dsc_6996dsc_6987dsc_6981dsc_6978dsc_6976dsc_6972dsc_6970dsc_6967dsc_6821dsc_6846

dsc_7145dsc_7148dsc_7155dsc_7159dsc_7175dsc_7178dsc_7181

dsc_6924dsc_6924xdsc_6943dsc_6953dsc_6954dsc_6957dsc_6962dsc_7054dsc_7067dsc_7071dsc_7073dsc_7079dsc_7100

dsc_6900dsc_6875dsc_6855dsc_6882dsc_6889dsc_6896dsc_6912

dsc_7225dsc_7228dsc_7238dsc_7243dsc_7263dsc_7295dsc_7299dsc_7343dsc_7359dsc_7371dsc_7375dsc_7382dsc_7391dsc_7398dsc_7429

dsc_7385dsc_7393dsc_7404dsc_7410dsc_7423dsc_7426

dsc_7435dsc_7437dsc_7438dsc_7442dsc_7443dsc_7446

DSC_3908DSC_3914DSC_3931DSC_3950DSC_3956DSC_3977DSC_3980DSC_3986DSC_3989DSC_3992DSC_3997DSC_3998DSC_4004DSC_4022DSC_4040DSC_4051DSC_4057DSC_4064DSC_4070DSC_4562

DSC_4692DSC_4698DSC_4701DSC_4706DSC_4710DSC_4716DSC_4722DSC_4728DSC_4734DSC_4736

© dr. Peter Lengyel

 

 

Acest articol a fost publicat în Muntii Apuseni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Kalotaszentkirály – Sâncraiu – Sehngrall

  1. Ana Maria via FB zice:

    Minunate imagini

  2. Stadler Timea via FB zice:

    Mert a gyökerek mindig fontosak. Fény, műanyag, csilivili nélkül. A szárnyak szintén. Ezt most jól megfogtad. 😉 Áldott húsvéti ünnepeket ott is, ahol éppen vagy.

  3. Mirel Matyas via FB zice:

    Pelicanul! Legenda Pelicanului face trimitere spre jertfa Christica. In bisericile reformate, acolo unde iconoclasmul este interzis, e printre putinele reprezentari vizuale. Apare si ca statuete deasupra baldachinului (amvonul?). Curios este faptul ca scena apare pictata si in bisericile de lemn romanesti, foste greco-catolice. In Salaj sunt cateva exemple…

  4. Ciocan Constantin zice:

    Un exemplu de exceptie. Din pacate sunt putine localitati bine si frumos gospodarite. Multumiri domnului Lengyel care ne aduce in atentie locuri si probleme interesante, vitale as putea spune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s