Plan pentru Tabăra Eco în Maramureș – Primăvara 2018

121x

Pentru a avea un eveniment de succes – la nivelul celor care au fost implementate până acum – este cazul ca aspectele strategice să fie bine orientate, din timp; pe lângă acestea, evident că o să fie nevoie de o largă flexibilitate, adaptarea la realitățile meteorologice, financiare, tehnice, la disponibilitatea echipamentelor și a persoanelor care contează. O mare diferență față de situații anterioare este că se schimbă abordarea: în loc să fie parte a unor proiecte aflate în implementare – finanțate din exterior, tabăra asta este o activitate de-sine-stătătoare, bazată pe resursele locale. Ideea este că dacă există capacitatea organizatorică și intelectuală, și se pune suflet în acțiunea asta, trebuie să rezulte ceva splendid.

 

Trebuie stabilite datele de începere și de sfârșit ale taberei – pe cât posibil în așa fel încât acțiunea fie în perioadă adecvată climatic și social. În cazul nostru, este vorba de sfârșit de aprilie – început de mai. E nevoie de discuții cu experții și participanții potențiali, plus de rezolvat aspectele financiare – astfel încât acțiunea să se poată realiza la nivel sustenabil. Selectarea participanților trebuie să se facă în așa fel încât să nu existe riscul unor situații aberante. Trebuie gândit un program pe 9 zile, în așa fel încât să nu fie nici plictisitor/ banal și nici epuizant. Un aspect esențial este ca el să fie foarte realist: să se bazeze pe 1. o bună cunoaștere a locurilor, a potențialului dat de fiecare lac, pădure, stâncărie, fâneață șamd, 2. pe implicarea persoanelor-resursă care să fie apte să creeze situația pentru care să merite să participi, 3. să existe resursele pentru a putea face activitățile la un mod performant (acces în zonă, vehicule, bărci, echipamente de scufundare, camere subacvatice, acvarii, corturi de camuflaj, capcane pentru fluturi de noapte, aparatură foto, hrană, cazare șamd). Este o chestiune organizatorică destul de complexă, dacă vrei ca totul să meargă șnur. Ideal este ca fiecare activitate să aibă responsabilul… care să se ocupe.

 

Lacul perfect pentru filmare. Bazat pe experiența din timpul proiectului cu Maramureșul Acvatic (2007-2009), poți decide care sunt apele cele mai transparente. Ca și atunci, scafandri se vor scufunda în aceste ape, pentru a putea să ne facem o impresie actualizată asupra situației. Îți poți imagina în ape perfect transparente cum vor arăta imaginile trase cu GoPro, în care se vor vedea scufundătorii, vegetația submersă, toată atmosfera mirifică a vieții acvatice. În acvarii trebuie filmate variate specii, de la larve de libelule la trichoptere, detalii cu plante acvatice, scoici, melci de apă, amfibieni sau pești. Ceva interviuri cu oamenii ieșiți din scufundare, despre experiența magnifică de a înota în asemenea mediu cu ape cristaline… ceva cadre trase cu drona zburând razant peste luciul de apă sau peste cuvertura plantelor care acoperă unele zone din lac, razant peste stufărișuri șamd. Este nevoie de cineva care să se ocupe de partea de botanică, plus cineva cu macronevertebrate acvatice. Imaginea lacului se poate completa cu ceva păsări de baltă, eventual cuiburi ale acestora, vegetația de pe maluri, un bizam șamd. Teoretic, după o zi de astfel de activitate (în condiții meteo prielnice, și cu totul funcționând perfect), se poate avea grosso modo materialul pentru un film care să fie bestial de frumos.

 

O zi cu 4 bărci de-a lungul râului. E nevoie de un râu cu ape adecvate, nici prea mici dar nici prea mari, pe care să se poată coborî cu 4 bărci gonflabile. Nici nu trebuie să fie prea încărcate bărcile, iar numărul lor oferă o imagine destul de spectaculoasă, atât participanților cât pentru fotografie/ filmare. Se pot trage cadre super-tari în zonele mai sălbatice. De preferat este ca pe fiecare barcă să fie și câte o cameră Go-Pro fixă, plus măcar o cameră de mână la cele 4 bărci prin care să se tragă discuții, atmosfera expediției, plus trase imagini din dronă. Trebuie bine stabilite locurile, de unde se pornește, unde se fac opriri, cine răspunde de fiecare barcă. Experiența pe Iza și pe Vișeu – din anii proiectului cu Maramureșul Acvatic, completată cu alte și alte ieșiri din anii care au urmat, plus cele din tabăra asta… oferă o bază pe care se poate construi ceva și mai tare: îmi imaginez că în viitor vom organiza astfel de ture pe ape mai mari, gen pe Someș sau pe Mureș ori pe Olt (cine știe…), pe câte o săptămână.

 

O zi la tinov. De ales o mlaștină oligotrofă (sau două) care se pretează la o zi petrecută interesant cu plante carnivore, mușchi de turbă, discuții despre aspecte legate de specii relicte glaciare, povești frumoase despre schimbări climatice demonstrate pe baza analizelor de spor și polen. Pentru o astfel de zi trebuie neapărat un botanist bun, apt să explice tot felul de aspecte – altfel nu are cum să fie ceea ce trebuie. Poate la o ediție viitoare de combinat activitatea asta cu o ieșire de teren a celor care cercetează tinoavele cu speciile de păianjeni, data loggere de înregistrare a temperaturilor etc – de la Universitatea Sapientia.

 

O zi pe o vale sălbatică. Ideea este de a parcurge un traseu nu foarte lung dar sălbatic – adică unul care să aibă caracteristici naturale: apă în mici cascade, pereți de stâncă, pădure. La fel ca în alte zone de interes, se fac observații asupra speciilor de plante, nevertebrate, reptile, șamd. Pernițe de mușchi, bolovani acoperiți de licheni, croitori, mierle de apă, codobaturi de munte… o biodiversitate exuberantă. Din fiecare astfel de loc vor rezulta atât imagini fotografice și videografice spectaculoase, cât și experiențe individuale de neuitat.

 

O zi prin pășuni și fânațe. O zi este de preferat să fie alocată unei priviri asupra zonelor înierbate: pășuni & fânațe. De mers în locuri cu diversitate de orhidee, de văzut cosași și lăcuste, fluturi de zi din variate specii, poate fotografiat reptile și păsări… depinde. De analizat potențialul eco-turistic al peisajului căpițelor și clăilor, de văzut cum biodiversitatea a fost modelată de utilizarea tradițională a terenurilor. De stat la povești cu câțiva țărani, care să explice cam cum stă treaba cu gospodăria tradițională țărănească. Desigur, pentru asta trebuie agreat cu anume oameni să stea la dispoziția noastră, că altfel, din hazard, mai mică probabilitatea să găsești unul adecvat – care să poată explica destul de bine… în timp util. În această zi se poate include ceva vizită la o stână, sau în zone cu cai și bivoli ținuți liberi (Platoul Vulcanic Igniș), încât să se poată trage niște cadre care să arate interacțiunea dintre creșterea animalelor domestice și suprafețele pășunate.

 

O zi în pădurea de stejari/ goruni.  Neapărat este nevoie de un botanist performant, care să povestească despre variatele specii pe care le vezi. Ar putea să fie bine să ai și un expert în ciuperci, care să poată comenta realist variatele specii pe care le observă participanții. Combinat cu observarea avifaunei, scorburi cu cuiburi, poate să fie ceva interesant; eventual înregistrare de cântece de păsări în zorii zilei (o echipă care se trezește devreme…). Plus un entomolog, apt să determine pe loc măcar insectele de dimensiune mai semnificativă. Așa cum se poate constata, o asemenea acțiune depinde mult de prezența unor oameni care să fie în stare să zică ceva credibil și interesant despre speciile prezente în teren. Ca imagine video/ foto, o asemenea zi are potențialul să scoată ceva destul de interesant încât să se contureze un film-scurt coerent.

 

O zi în pădurea de fag. Fiecare zi în pădure trebuie să aducă noutate, în sensul de specii caracteristice pentru acel tip de pădure, plus o înțelegere mai bună a proceselor ecosistemice. Este de interes o analiză a zonelor de pădure compactă în comparație cu zonele de margine/ ecotonale – care teoretic ar trebui să aibă o biodiversitate mai ridicată. De făcut o trecere în revistă a proceselor de descompunere a lemnului, discuții despre iască, scorburi, lilieci, bufnițe, cerambicide șamd. Se poate discuta despre diferența majoră dintre o pădure sălbatică, naturală – față de alta care se află sub presiune antropică.

 

O zi în pădurea de molid. În primul rând ai nevoie de o zonă cu molizi reprezentativi, adică nu un desiș cu exemplare tinere; pot să existe și pâlcuri de copaci tineri, dar e important să fie destul de mulți arbori impresionanți. Aici e locul unde se pot face observațiile asupra speciilor de păsări, modul în care își construiesc cuiburile sau își hrănesc deja puii. Observarea de uriașe mușuroaie de furnici, specii de ciocnitori, păsări răpitoare etc. Utilizarea de binocluri/ lunete. Discuții despre modul în care se poate face studierea biodiversității, monitorizarea. Constatarea diversității de specii, cu organisme tipice acestui ecosistem, încercarea activă de a face imagini bune în care ele să fie bine vizibile. Discuții despre starea în care se află pădurile de molid din Maramureș.

 

O zi prin defileu. Din fericire, accesul este ușor pe o zonă frumoasă de defileu. Opriri în cele mai interesante locuri, de coborât la apă, de văzut zonele cu ferigi, abrupturile, arborii cu trunchiuri acoperite de mușchi. De intrat pe câteva văi laterale mai interesante, de oprit prin poieni, poate de observat un șarpe a lui Esculap sau o acvilă de munte. Salamandre, tritoni, broaște din mai multe specii. De discutat despre managementul ariilor protejate și utilizarea lor în scop ecoturistic, de educație ecologică, cercetare de biodiversitate… menținerea valorilor naturale etc.

 

Botanistul. În schema logică a acestei tabere este foarte important să existe un botanist bun. Unul care să fie apt să recunoască instantaneu speciile de plante din Maramureș, apt să povestească cu lejeritate despre aspecte legate de specii vegetale, fitocenoze, areale, specii relicte șamd. Clar că este o fericire să ai confirmarea participării, de la persoana dezirabilă. O asemenea situație oferă șansa integrării în filme a unor aspecte de biodiversitate vegetală – care altfel rămâneau în ceață densă.

 

Reptile. În tabără vom avea ajutorul unui cadru universitar care se ocupă de reptile. Asta va permite existența unor „ședințe foto” cu animalele „târâtoare”. Vom avea în cadru câteva specii de șopârle, șerpi, poate și țestoase de baltă. Dintre reptile, vipera este singura specie care poate să pună anumite (minimale…) probleme de siguranță în cadrul peregrinărilor umane în păduri și prin stâncării sau fânațe maramureșene; vor exista niște prezentări despre modul ei de viață, hrănire, efectele veninului, hibernare, reproducere șamd… astfel încât cunoașterea aspectelor naturalistice să o aducă mai aproape de apreciere și chiar admirație. Cred că este evident că și acest subiect – al herpetologiei – adaugă la calitatea taberei, aduce nuanțe în plus în înțelegerea cât mai realistă a naturalului.

 

Fluturi de noapte. În timpul acestei tabere, în serile/ nopțile favorabile, adică cele fără ploaie sau vânt puternic, se vor continua studiile asupra fluturilor de noapte. Partea tehnică și științifică va fi asigurată de un expert cu care avem o lungă colaborare. O să fie ocazii perfecte pentru a vedea de aproape specii despre care nu bănuiai că ar exista în zonă, și a face imagini cu aceste splendori necunoscute. E o senzație aparte să vezi cum noaptea din adâncul pădurii ies rând pe rând vietățile acestea atrase irezistibil de lumină.

 

Două seri cu focalizare pe lilieci. Prezentare despre modalități de studiere a faunei de chiroptere, aplicație practică – utilizarea detectorului de lilieci pe bază de ultrasunete, plase etc. O noapte de preferat în pădure de stejar/ gorun și o noapte pe lângă ceva apă cu fânațe și pășuni. O să ne facem o impresie – face to face – despre viața acestor mamifere zburătoare. Vor rezulta imagini foto și video care să aducă mai aproape de sufletul uman aceste vietăți atât de neînțelese.

 

O noapte de primăvară cu cer senin. Se vor face observații cu telescopul, fiind vizibile galaxii, detalii ale Lunii, planete precum Jupiter, Venus, Marte. Se vor purta discuții despre aspecte de astronomie: meteoriți, comete șamd.

 

Aspecte GPS/ GIS. Vom alege câteva locuri în care să tragem trackuri GPS în cadrul vizitelor în teren. Vom utiliza atât GPS-uri profesionale cât și aplicații care se pot instala pe smartphone-uri. Un expert GIS va trece datele GPS pe hărți pe care se pot vizualiza traseele parcurse de diferite persoane, plus punctele mai interesante – de genul arbore secular, cuib de uliu porumbar, cuib de corb, cuib de huhurez mic (dacă îl găsim…). La fel, trackuri GPS de la ieșirea cu bărcile pe râu, locurile de oprire, observațiile mai interesante gen colonie de lăstuni de mal sau cuib de pescărel albastru.

 

Pe parcursul celor 9 zile este de preferat să existe câteva scurte prezentări pe subiecte foto, de câte o jumătate de oră, în sensul: fotografie de peisaj/ superangular, fotografie de păsări/ mamifere sălbatice cu teleobiectiv, fotografie macro, portrete, imagine din zbor șamd. Acestea nu trebuie să fie prea formale, ci la momente oportune să fie niște discuții libere și lejere despre ce și cum se poate face… bazat mai ales pe tehnici concret utilizate în teren și rezultatele obținute la fața-locului.

 

În privința filmărilor, o abordare unitară ar însemna o combinare a câtorva tipuri de cadre. Pe de o parte, dacă stăm câte o zi în anumite locuri, există tot timpul pentru a trage time-lapse-uri cu marele monstru Blackmagic Ursa: instalat undeva pe trepied în condiții în care are sens să iei time-lapse, poate produce minuni. Utilizarea versatilei camere Panasonic pentru cadre dinamice, poate trase din mână dacă așa e situația (totuși de preferat utilizarea de trepied…): detalii de plante, animale, interviuri, situații interesante șamd. Crearea de cadre subacvatice cu GoPro, instalarea acestor mini-camere pe anumite persoane, pe bărci, tragerea de imagine din unghiuri radical-noi… adică maxim de creativitate. Imagini din zbor trase cu drona. Deci, dacă ai 4 tipuri de imagine, toate filmate în 4K (bine, clar că e diferență uriașă între 4K din GoPro față de 4K din Blackmagic)… ai la dispoziție o sumedenie de abordări, care ajung combinate la montaj. Se poate spera ca în final să iasă ceva bestial de interesant, plin de viață.

 

Când se face programul pentru o astfel de tabără, este de dorit să existe idei destul de multe pentru a avea programe cu acoperire mai mare decât este fezabil să fie implementate în timpul dat. Adică, să ai rezerve, din care se pot alege unele, dacă e cazul. Nu de alta, dar este penibil să zici că azi vom sta la lacul X sau în pădurea Y… iar la fața locului să îți dai seama că din variate motive… ceva nu pușcă – adică după o vreme situația devine monotonă și banală. Trebuie să ai un simț perfect privind adecvarea la realitate, să simți când e destul, când mai trebuie ceva, cum să alterneze aspectele de aventură cu cele de relaxare. De aceea, stabilirea unui program are mai mult rol orientativ – la implementare foarte mult depinde de situația concretă, încât să rezulte ceva care să zici că a meritat din plin.

 

© dr. Peter Lengyel

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Plan pentru Tabăra Eco în Maramureș – Primăvara 2018

  1. Bura Emilia via FB zice:

    Frumos ! Felicitari ! Imi aminteste de proiectul ce-l visam noi la Farcasa in cadrul unei stane turistice ! Ne facusem plan si dotam stana cu un observator astromonic si sa admiram cerul in seri cu balmos si miel la frigare sub salcami si tei infloriti.

  2. adailton zice:

    Multa bafta Peter in aplicarea si respectarea pe cat posibil al acestui program. Iti urmaresc planul si dincolo, pe facebook, si sper sa iti iasa! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s