Vise naturalistice de primăvară

Este 3 martie 2018, dar dacă vezi cum arată Maramureșul… e în plină iarnă. Oricum, asta o să mai țină câteva zile și apoi vine altceva, mult mai plin de viață manifestă. Vine un fel de înviere, o primăvară plină de vigoare – în care totul este fresh și impecabil, de la plante la insecte și păsări. Întrebarea este cât ne putem noi ridica la nivelul acestei revigorări, mai ales animalele astea care am mai văzut câteva primăveri cu speranțe și am trecut deja și prin destule ierni dure. Ca un urs care iese din bârlog și se scutură de praf, își întinde oasele și mușchii anchilozați și privește cum urmează un an nou fericit: se topește zăpada.

DSC_1657

Broaște, tritoni, păsări care cântă pe la cuiburi, plante sălbatice înflorite în toate culorile, fluturi pentru imagini macro… ai putea zice că este un fel de paradis naturalistic. Ignorat, nebăgat în seamă. Interesant e că până și cei care ne simțim apropiați de natură… cam dificil avem timp realmente alocabil pentru marginea apelor și libelule, pentru a sta seara în pădure și a asculta un pic țipetele huhurezilor. În fiecare nouă primăvară avem tendința să zicem că de acum o să ieșim mai mult, o să vizităm pe îndelete locurile cele mai aparte… sau cele care prin prezența naturalistului primesc un altfel de sens. O fâneață, un pârâu, orice mică pădure poate deveni Paradisul Naturalistului, cât timp există în sufletul omului dorința de a cunoaște, deschiderea spre a vedea… și de a participa activ la acest spectacol al formelor și culorilor – având la îndemână aparatură de fotografiere/ filmare.

481

Dacă îți imaginezi cam ce serie de imagini cu reptile s-ar putea face, sau ce serie cu orhidee… subiectele ar fi nenumărate. Dar cine să aibă timp de ele, cine să se aplece printre ierburi, cine să le pună în lumini favorabile? Evident, astea se pot face doar dacă pui foarte mult suflet. Dacă te străduiești. Dacă nu îți este indiferent. Iar o astfel de investiție de timp & energie e posibilă doar dacă îți place nespus de mult ceea ce faci. A învinge inerția și blazarea, a pune echipamentele în mașină și a pleca pe teren… având în suflet și în minte speranța noilor descoperiri-personale, dorința de a face artă-naturalistică și speranța că alți oameni vor aprecia rezultatele și poate se vor apropia mai mult de ideea de conservare a diversității biologice și de dezvoltare durabilă reală? E prea mult?

DSC_3650

Planuri mărețe, speranțe, ca la fiecare nou an sau nou sezon… dar se percepe o mare izbire a teoriei de practică. Acum e cerul noros, sau e prea rece, bate vântul, trebuie rezolvate chestii administrative, e ceva întâlnire la care ai un fel de obligație să participi, mașina e în service, trebuie să intre la tipar ceva publicație, ești prea obosit după cine știe ce raport sau proiect finalizat,… și tot așa timpul realmente alocat terenului se reduce până devine aproape nesesizabil. Primăvara este o explozie de energie a naturii… de fapt este cel mai favorabil observațiilor și fotografierii; are și toamna culorile ei, și vara devin accesibile anumite locuri, nici iarna nu e de stat doar în casă… dar oricum, primăvara e cel mai bine afară. Ai 3 luni la dispoziție trei luni foarte dinamice: martie, aprilie și mai, fiecare săptămână cu aspectele ei tipice și restrânse în timp, fiecare detaliu care nu seamănă cu nimic altceva. Ori ai fost pe fază – în teren, la locul potrivit, pregătit să vezi exact ce trebuie evidențiat… ori poți să mai aștepți un an.

DSC_5472

Până la urmă e o chestiune de decizie & management. Ai la dispoziție 91 de zile de primăvară: martie, aprilie, mai. Cam câte zile poți aloca la modul realist ieșirilor în teren? Poate 45? Se pot comasa celelalte activități în așa fel încât să îți permiți 45 de “zile-libere”? Se pot face unele activități în așa-fel încât să ieși pe teren și să ai și munca făcută… spre exemplu se poate scrie raport la ceva grant sau texte pentru un nou proiect în timp ce ești în cort de camuflaj așteptând momentele favorabile de fotografiere a căruiva animal… sau în timp ce aștepți luminile favorabile în pădure sau fâneață? Oricum, îți poți imagina cam ce ar rezulta dacă ai aloca 45 de zile fotografiei naturalistice de primăvară, având la dispoziție echipamentele necesare și dorința de a face imagine de performanță?

169

A percepe cum se topesc zăpezile prin martie, a vedea înverzirea peisajului prin aprilie… Prin luna mai a dormi în mașina de teren (dacă ai amenajat condițiile) și a deschide ochii în cele mai bestiale puncte… pregătit pentru a face Imagine… A găsi în acest tip de existență un sens, a îți contura propriul tău Paradis Naturalistic, poate să reprezinte un fel de soluție. A te întinde pe jos când deja solul este încălzit de soare și au apărut verzile ierburi… și a privi de aproape… de foarte aproape ceva insecte sclipitor-metalizate cum se înfruptă cu polen sau nectar al florilor, sau a vedea prin teleobiectiv cum sturzul cântător sau măcăleandrul își hrănește puii… ai putea zice că sunt chestii banale. Poate. Dar dacă ai sufletul deschis pentru a percepe splendorile naturalului sălbatic, nu ai nevoie neapărat de acvile de munte sau de cerbi cu coarne impozante pentru a putea avea satisfacția copilărească de a te minuna de perfecțiune. E fix destul sturzul și măcăleandrul, sau o cioară de semănătură care se plimbă printre păpădii.

115

A te debarasa de tot felul de obligații administrativ/ societale și a petrece mai mult timp în preajma bălților și pe la pădure, a trage cadre time-lapse cu peisaje mirifice în zorii zilei și detalii macro cu delicatețea animalelor mărunte… toate acestea pot crește gradul de satisfacție personală, dorința de a exista, fericirea aceea care dă sens vieții. De fapt, atât imaginile fotografiate cât cele filmate ar trebui să deschidă ochii privitorilor spre sursa de satisfacție pe care o poate reprezenta observarea, cunoașterea, înțelegerea și protejarea vieții sălbatice.

DSC_0115

Nu știu dacă îți mai amintești când erai copil și veneai acasă după o zi petrecută pe dealuri – cam cât de eliberat erai de toate. Desigur, cu trecerea anilor… starea de adult vine la pachet cu tot felul de obligații, griji și stres, calcule… pe care deja le consideri parte a cotidianului; acest stil al vieții din societățile moderne… mai bine nu comentezi. A reveni cumva la bucuriile simple, a aloca timp acestei primăveri, a primi o parte din ceea ce îți poate oferi natura împrejurimilor… pare destul de atractiv, de realist și de fezabil. Poate că merită încercat. Eu asta voi face.

 

© dr. Peter Lengyel

 

Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Vise naturalistice de primăvară

  1. Ayssa Sarolta Arcan via FB zice:

    bine ca aveti unde cutreiera. Aici iti faci doar draci sa vezi ca totul este invadat de ghertoi si tinichelele lor!

  2. gigi zice:

    Primavara are fascinatia ei, totodata este perioada cand omul trebuie sa arate dragostea de pamant…. ,insamanteaza si planteaza , curata uscaturi , ajuta urmatorul ciclu de viata vegetala….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s