Zboruri de iarnă pe Câmpul Ștefan – Munții Igniș

Câmpul Ștefan sau Câmpul lui Ștefan este un fel de poiană uriașă aflată amonte de Cheile Tătarului, o zonă deschisă înierbată care se întinde până la Iezerul Mare. Cred că poate să fie un subiect în sine să încerci să fotografiezi din dronă caracteristicile acestui peisaj aparte. Am și avut o primă încercare: la nivelul depresiunii Maramureș vântul nu era o problemă, Soarele strălucea perfect, erau câțiva mici norișori… așa că părea fezabil să fie condiții bune și pe Platoul Vulcanic. Doar că odată urcat aici, am constatat că vântul are o intensitate brutală, era riscul mare ca aparatura de zbor să nu poată face față rafalelor. De la înălțime destul de mică am tras câteva cadre… rămânând cu speranța că data viitoare natura o să fie mult mai îngăduitoare. Visez să zbor departe peste zăpezi, în locuri cu patternuri speciale, locuri care niciodată nu au fost văzute de sus în albul imaculat al iernilor, și niciodată nu au fost fotografiate sau filmate.

DCIM100MEDIADJI_0003.JPGDCIM100MEDIADJI_0010.JPGDCIM100MEDIADJI_0016.JPGDCIM100MEDIADJI_0017.JPGDCIM100MEDIADJI_0027.JPGDCIM100MEDIADJI_0030.JPGDCIM100MEDIADJI_0036.JPGDCIM100MEDIADJI_0039.JPG

Dacă mă întrebi la ce sunt bune aceste poze cu peisaje generale redundante sau detalii ale unui câmp-montan acoperit de zăpadă… bună întrebare. Răspunsurile pot să fie variate, de la 1. dorința de a cunoaște locurile sălbatice aflate în preajma noastră, 2. de a observa în teren aspecte geomorfologice care nu pot să fie văzute de aproape ci se conturează doar dacă le vezi de la distanța adecvată, 3. un fel de artă de a pune în imagine aspectele naturalistice cu 4. scopul de a le prezenta publicului care… poate.. poate ajunge să le privească cu alți ochi și să le agreseze mai puțin. Și, pe lângă astea, fericirea totală de a ajunge în natură, de a te debarasa măcar un pic de tot ce este urban și controlat și a avea adrenalina dată de urcare și coborâre pe gheață, de a simți cum trage curentul, de a spera să vezi acvilele de munte care se rotesc pe cer. Chiar dacă ai sta doar o oră sau două, se simte diferența.

DCIM100MEDIADJI_0044.JPGDCIM100MEDIADJI_0045.JPGDCIM100MEDIADJI_0049.JPGDCIM100MEDIADJI_0055.JPGDCIM100MEDIADJI_0056.JPGDCIM100MEDIADJI_0060.JPGDCIM100MEDIADJI_0061.JPGDCIM100MEDIADJI_0071.JPGDCIM100MEDIADJI_0082.JPGDCIM100MEDIADJI_0083.JPGDCIM100MEDIADJI_0087.JPG

Cred că dacă nu am avea în noi spiritul de aventură, un fel de combinație între venerarea naturii sălbatice, dorința de satisfacții estetice, nevoia de a forța câte un pic limitele echipamentelor (și a norocului…) pentru a atinge frontiere care altădată păreau de neatins… dacă nu ar exista în noi această nevoie de a trece dincolo… nu ar exista nici o șansă pentru performanță. Speranța că o să fie ceva mirific, ceva inedit, că o să existe câteva secunde copleșitor de frumoase. Că o să te bagi în zăpezi mari și o să zbori peste păduri înghețate, că o să fie chiciură și cer albastru-vinețiu spre apus. Doar din nevoia sufletească sinceră omul găsește resursele pentru a se dărui unei pasiuni, altfel întotdeauna există scuze – de ce nu se poate face. Și interesant este cum fiecare ieșire în teren aduce noi idei, ce anume ar putea să fie făcut, cum ar trebui abordat fenomenul data viitoare. Cum ai putea realiza ceva care nu doar că până acum nu a fost făcut, dar dacă nu o faci, cel mai probabil nimeni nu o va face.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s