Zboruri de iarnă la Cheile Turzii

Cheile Turzii au caracterul de spectaculozitate… care este atât de necesar în fotografierea naturalistică romantică. A începe ceva muncă de transpunere în imagine aeriană a grandorii acestor chei… este în primul rând o dorință; dar repede îți devine clar cam câte resurse sunt necesare pentru a face o serie de imagini care să satisfacă propriile tale pretenții; desigur, trebuie început de undeva, iar pe parcursul timpului se poate ridica ștacheta, se pot ridica așteptările și se pot crea acele imagini care acum nu există decât în vise.

DCIM100MEDIADJI_0197.JPG

În capătul sudic al cheilor era ceață densă. Am ridicat drona pe verticală – la peste 300 de metri a ieșit deasupra norilor. Am făcut câteva cadre și am coborât aparatul, că mă gândeam la cazul în care apare o defecțiune de orice fel… nu mai ai cum să o aduci jos pe bază vizuală. E greu de stabilit ce este prioritar… siguranța aparaturii sau realizarea unor cadre care să taie respirația…

DCIM100MEDIADJI_0003.JPGDCIM100MEDIADJI_0007.JPG

Văzând de sus că la capătul dinspre nord al cheilor condițiile meteo sunt mult mai bune pentru a face fotografie și filmare, împreună cu colegii de la TVR am trecut în goană în locul respectiv. Dramatismul dat de norii/ ceața care se prelingeau prin chei, stânci fotogenice înconjurate de aburi albi… plus ceva lumini apropiate de cele de apus, au făcut posibilă realizarea de materiale foto/video așa cum speri, adică să fie mult mai bune decât cele pe care le-ai văzut despre zonă. Nu exclud să existe cadre bune făcute pe aici, dar este clar că eu încă nu am văzut ceva care să pună în valoare la modul corect aceste peisaje de vis. Desigur, zborul cu drona până și în condiții teoretic perfecte, fără vânt (adică cu adiere de 4 km/oră)… în practică nu seamănă cu teoria… adică drona afișează frecvent condiții dure în zona de turbulențe din preajma stâncăriilor, curentul de aer prea puternic din chei șamd. Dar dacă acum nu faci imaginile, în condiții cvasi-ideale, înseamnă că nu o să le faci niciodată.

DCIM100MEDIADJI_0015.JPGDCIM100MEDIADJI_0020.JPGDCIM100MEDIADJI_0026.JPGDCIM100MEDIADJI_0031.JPGDCIM100MEDIADJI_0037.JPGDCIM100MEDIADJI_0044.JPGDCIM100MEDIADJI_0051.JPGDCIM100MEDIADJI_0056.JPGDCIM100MEDIADJI_0063.JPGDCIM100MEDIADJI_0068.JPGDCIM100MEDIADJI_0073.JPGDCIM100MEDIADJI_0079.JPGDCIM100MEDIADJI_0084.JPGDCIM100MEDIADJI_0091.JPGDCIM100MEDIADJI_0101.JPGDCIM100MEDIADJI_0102.JPGDCIM100MEDIADJI_0106.JPGDCIM100MEDIADJI_0112.JPGDCIM100MEDIADJI_0117.JPG

Dacă ai o singură stâncă ce este bine iluminată, evident că imaginile o să fie destul de redundante. Dar se poate percepe schimbarea culorilor odată cu apropierea Soarelui de orizont, combinații cu lumini și umbre, ceață și detalii. În cavalcada aceasta a transformărilor de imagine, în care stânca este pusă în alte și alte ipostaze nebănuite, apar uneori niște combinații care dau senzația de perfecțiune… cam așa ar trebui să fie în idealul romantic a naturii sălbatice. Desigur, aceste peisaje în care stânca dură este îmbrăcată în voaluri diafane… sunt apariții de nălucă ce ușor se scufundă înapoi în banal. Dacă ai sta pe la Cheile Turzii să zicem o lună, câte o săptămână în fiecare anotimp, ai putea face acea serie de fotografii și de cadre filmate care să o prezinte pe bune. În răsărituri roz portocalii, primele fascicule de lumină pe stâncile de o parte, iar seara pe cele de pe versantul opus… Ai ajunge să cunoști detaliile, fiecare parte când merită fotografiată. Doar că pentru asta e nevoie de niște resurse, ceva implicare, alocarea timpului… plus câteva drone care să aibă menirea să fie prăbușite pe stânci. Altfel rămân doar ture de prospectare, în care îți imaginezi cam ce s-ar putea face.

DCIM100MEDIADJI_0123.JPGDCIM100MEDIADJI_0128.JPGDCIM100MEDIADJI_0138.JPGDCIM100MEDIADJI_0149.JPGDCIM100MEDIADJI_0154.JPGDCIM100MEDIADJI_0155.JPGDCIM100MEDIADJI_0159.JPGDCIM100MEDIADJI_0165.JPGDCIM100MEDIADJI_0166.JPGDCIM100MEDIADJI_0171.JPGDCIM100MEDIADJI_0172.JPGDCIM100MEDIADJI_0181.JPGDCIM100MEDIADJI_0186.JPGDCIM100MEDIADJI_0192.JPG

Interesant la fotografierea cu drona în condiții vitrege (adică aproape permanent) – este că în general nu ai timp să admiri live pe monitor locurile fotografiate sau filmate, mai ales când vezi că ai nu știu câte atenționări de toate felurile… de la vânt puternic la pierderea semnalului de coordonare sau a celui vizual, interferențe etc. Dacă drona este la 2 km de tine, aproape sigur că apar deja probleme mai ales la lightbridge (adică să vezi ce anume vede camera dronei), chiar dacă este în linie dreaptă, adică nu ai nimic care să obstrucționeze comunicarea între telecomandă și aparatul de zbor. Să nu mai zic de zboruri prin chei strâmte, unde repede apare ceva stâncă între tine și dronă… și afișarea aircraft disconnected… cu care până te obișnuiești… ai ceva senzații tari (în principiu, drona se va întoarce spre tine și poți relua legătura cu ea, sau va ateriza la locul de decolare). Cred că este evident că cel mai bine este să nu pierzi niciodată legătura cu drona… deși are tot felul de mecanisme care teoretic o vor aduce înapoi; dar a testa live capacitatea ei de a ieși din niște chei strâmte, cum anume radarele ei vor interpreta niște zone cu zăpadă, cum va evita obstacolele și cum o să găsească o cale de a ieși dintre bolovani… mai bine nu; problema este însă că dacă nu împingi lucrurile spre extrem, adică dacă nu scoți din ea cam tot ce se poate, cam degeaba o ai – dacă se rotește ca un cărăbuș în preajma ta… și nu se duce la mama naibii… unde trebuie să își facă treaba. Se simte aici o contradicție, și deloc nu este ușor să decizi… merită să încerci și zona X sau Y sau merită să o lași pe altădată. Rotirea acvilelor de munte în zonă iar nu dă prea mare liniște, când te gândești că oricând pot să rezolve problema. Așa că în locurile care contează faci imaginile în rafale, filmările și nu stai să freci menta când vezi că există un grad ridicat de risc… pe care îl percepi prea bine. Imaginile se pot admira pe un monitor mare, când ajungi acasă și vezi ce ai reușit să fotografiezi.

DCIM100MEDIADJI_0197.JPGDCIM100MEDIADJI_0198.JPGDCIM100MEDIADJI_0202.JPGDCIM100MEDIADJI_0203.JPGDCIM100MEDIADJI_0207.JPGDCIM100MEDIADJI_0213.JPGDCIM100MEDIADJI_0214.JPGDCIM100MEDIADJI_0220.JPG

Privind imaginile, se formează destul de clar două grupe majore: imagini spectaculoase din punct de vedere cromatic/ compozițional… și imagini documentare cu aspecte de geomorfologie și alte realități naturalistice. Sper că ele se pot completa reciproc, dând o imagine generală asupra zonei plus prezentând câteva detalii care să arate grandoarea-romantică a cheilor. Care dintre imagini poate avea o valoare mai mare… și care este o simplă poză… rămâne de văzut.

DCIM100MEDIADJI_0007.JPGDCIM100MEDIADJI_0013.JPGDCIM100MEDIADJI_0016.JPGDCIM100MEDIADJI_0017.JPGDCIM100MEDIADJI_0023.JPGDCIM100MEDIADJI_0027.JPGDCIM100MEDIADJI_0032.JPGDCIM100MEDIADJI_0043.JPGDCIM100MEDIADJI_0059.JPGDCIM100MEDIADJI_0063.JPGDCIM100MEDIADJI_0073.JPGDCIM100MEDIADJI_0075.JPGDCIM100MEDIADJI_0079.JPGDCIM100MEDIADJI_0083.JPGDCIM100MEDIADJI_0084.JPGDCIM100MEDIADJI_0088.JPGDCIM100MEDIADJI_0089.JPGDCIM100MEDIADJI_0093.JPGDCIM100MEDIADJI_0098.JPGDCIM100MEDIADJI_0103.JPGDCIM100MEDIADJI_0114.JPGDCIM100MEDIADJI_0119.JPGDCIM100MEDIADJI_0130.JPGDCIM100MEDIADJI_0135.JPGDCIM100MEDIADJI_0140.JPGDCIM100MEDIADJI_0145.JPGDCIM100MEDIADJI_0170.JPGDCIM100MEDIADJI_0196.JPGDCIM100MEDIADJI_0212.JPGDCIM100MEDIADJI_0214.JPGDCIM100MEDIADJI_0217.JPGDCIM100MEDIADJI_0219.JPGDCIM100MEDIADJI_0230.JPGDCIM100MEDIADJI_0239.JPGDCIM100MEDIADJI_0254.JPGDCIM100MEDIADJI_0269.JPGDCIM100MEDIADJI_0285.JPGDCIM100MEDIADJI_0259.JPG

Acum, la o primă încercare de a face imagine aeriană în zonă, desigur este mai ușor să produci ceva interesant – pentru că totul este nou, nemaivăzut. Dar dacă deja ai avea 20 de poze bune cu fiecare versant… mai greu ai ajunge să faci ceva și mai tare. Rămân la ideea că o lună de fotografiere în zonă ar putea produce acel material brut care să întreacă orice imaginație.

DCIM100MEDIADJI_0023.JPGDCIM100MEDIADJI_0027.JPGDCIM100MEDIADJI_0033.JPGDCIM100MEDIADJI_0043.JPGDCIM100MEDIADJI_0048.JPGDCIM100MEDIADJI_0053.JPGDCIM100MEDIADJI_0057.JPGDCIM100MEDIADJI_0083.JPGDCIM100MEDIADJI_0088.JPGDCIM100MEDIADJI_0094.JPGDCIM100MEDIADJI_0098.JPGDCIM100MEDIADJI_0099.JPGDCIM100MEDIADJI_0101.JPGDCIM100MEDIADJI_0103.JPGDCIM100MEDIADJI_0109.JPGDCIM100MEDIADJI_0114.JPGDCIM100MEDIADJI_0124.JPGDCIM100MEDIADJI_0174.JPG

© dr. Peter Lengyel

 

PS. În perioada acestei ieșiri am stat la Hotelul Sun Garden din Turda la ieșirea spre Cluj. Atât impresia generală, condițiile din camere cât și calitatea produselor din restaurant sunt la nivelul la care ele trebuie să fie. https://sungardensalin.ro/

Acest articol a fost publicat în Muntii Apuseni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Zboruri de iarnă la Cheile Turzii

  1. Endre-Jozsef Rakuscsinecz-Solyom via FB zice:

    Magnific!

  2. Gabriel Bănică zice:

    Bravo Peter! Eu m-am intors de la Histria acum, cel puțin 10 000 de gâște sunt pe acolo.
    Prietenie,
    Gabi B.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s