Zboruri peste ceață în Maramureș

Cred că omul este întotdeauna dornic să experimenteze ceva nou – aproape în oricare domeniu (există 2-3 excepții). Atractivitatea experimentării există și evident și la fotografierea de peisaje; oricât de frumoase sunt luminile de apus, tot devin odată redundante pozele cu Maramureș înainte de asfințit; ar merita experimentate ceva abordări ale peisajelor în ceață – doar că asta e fezabil mai ales la răsărit. Iar predictibilitatea situației din teren este și mai slabă la răsărit față de perioada de apus; după-masa târziu poți vedea cam care este atmosfera, unde ar merita ajuns, cum se conturează luminile, culorile șamd… pe când la răsărit ar trebui să pleci de acasă încă pe întuneric, să ajungi în locuri care poate au ceva șanse de a arăta splendid… când ceța se destramă și intră primele raze de lumină. Doar că e mult mai imprevizibil… poate că ai mers degeaba și nici nu ai dormit cât ai dorit – rezultatul poate să fie foarte ușor un mare zero.

DCIM100MEDIADJI_0001.JPG

DCIM100MEDIADJI_0005.JPG

DCIM100MEDIADJI_0006.JPGDCIM100MEDIADJI_0007.JPGDCIM100MEDIADJI_0010.JPGDCIM100MEDIADJI_0014.JPGDCIM100MEDIADJI_0015.JPGDCIM100MEDIADJI_0016.JPGDCIM100MEDIADJI_0019.JPGDCIM100MEDIADJI_0021.JPGDCIM100MEDIADJI_0022.JPGDCIM100MEDIADJI_0023.JPGDCIM100MEDIADJI_0027.JPGDCIM100MEDIADJI_0028.JPGDCIM100MEDIADJI_0029.JPGDCIM100MEDIADJI_0031.JPGDCIM100MEDIADJI_0035.JPGDCIM100MEDIADJI_0041.JPGDCIM100MEDIADJI_0042.JPG

Pe întuneric să pleci pe teren, cerul acoperit de nori/ ceață, dar nu se știe nici cât de mare este grosimea lor, cât vor persista, unde se vor disipa la un mod mai spectaculos, unde o să se adune în fuioare, unde o să fie o ceață compactă prin care nu vezi nimic șamd. Am urcat azi dimineața pe Platoul Vulcanic Igniș, dar a fost cam jalnic; erau pe Câmpul Ștefan niște zone adâncite acoperite de un strat de ceață, dar în rest peisajul era în ceva pâclă omogenă, și nicidecum nu părea să merite să ridici drona. Pe interfluviul dintre Mara și Cosău la fel, o pâclă ciudată care nu avea nimic special; pe dealuri ceva nori joși formați din adunarea cețurilor, dar în esența lor un zero barat. La întoarcere spre Sighet, când deja părea că nu o să mai fie nimic interesant, totuși se constată că de-a lungul Izei există ceva zone mai fotogenice. Era evident că e cam prea târziu pentru a avea lumini care să îmi placă, deja Soarele era mult prea sus, dar se poate încerca măcar ceva, pentru a nu zice că ai ieșit degeaba. Poate mâine o să fie mai bine. Dar poate o să dorm la ora aceea.

 

Acum toamna, e cea mai bună perioadă pentru a încerca imagini cu ceață – pentru că fenomenul este destul de prezent, la care se mai adaugă și faptul că peisajul este frumos colorat. Oricum, în abordarea peisajelor cu ceață ești expus masiv hazardului, și chiar dacă ai capacitate bună de a ajunge în locurile faine, și din start cunoști unde ce este chiar și pe întuneric, tot e mai probabil să nu faci nimic spectaculos. Dar și dacă ai prins undeva momentul cu condiții perfecte, când stâncăriile uriașe se ridică din marea de nori, sau când pădurea se pierde vag în ceață, când doar vârful dealului sau al muntelui iese deasupra oceanului alb… poate să rezulte ceva mult dincolo de imaginile-standard.

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Maramures. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s