Natura 2000 Balta Albă – Amara – Jirlău

Situl Natura 2000 Balta Albă – Amara – Jirlău; situat undeva la mama naibii, în județul Buzău. Un folder din septembrie 2012 și unul din octombrie 2012, de la două vizite separate; au mai fost și altele, dar până și acestea două au produs 2095 de imagini din acest sit. A le selecta? Mult. E dificil să le parcurgi măcar: tot felul de imagini cu păsări limicole și păsări de baltă, stoluri și exemplare văzute de aproape, variate peisaje, vite, capre, un cal care fuge, ierburi Salicornia, câte o figură umană mai interesantă. Egrete cu sutele și lopătari; nori de pescăruși, golfuri acoperite de rațe, grupuri masive de stârci, călifari, gâște sălbatice, nagâți, câte o pasăre răpitoare șamd. Imagini cu un fel de crustă albicioasă de la malurile unui lac, ceva ce nu am văzut nicăieri și nici nu știu încă ce poate să fie. Dintre cele peste 2.000, multe imagini sunt redundante, aproape identice, dar sigur se poate face o selecție de câteva sute. Chiar și fără să dau un search pe net, cred că este clar că nu există nicăieri o serie de imagini care să prezinte valorile naturalistice ale acestei zone. Cine naiba să se ducă acolo? Și cine să facă poze cât de cât, să le selecteze și apoi să le facă vizibile pe worldwideweb? Cine să aloce timp pentru asta și pentru ce? Chiar așa. Pentru cine? Pentru ce?

_DSC3432_DSC3447DSC_5005

_DSC3757_DSC3762_DSC3763_DSC3767

DSC_5017

_DSC2586_DSC2588_DSC2683

DSC_5121DSC_5127

_DSC2593_DSC2598_DSC2603_DSC2608

DSC_5131DSC_5136

_DSC2561_DSC2563_DSC2573

DSC_5141DSC_5145DSC_5150DSC_5162DSC_5172

_DSC2327_DSC2332_DSC2342_DSC2347

_DSC4287DSC_2518DSC_2523DSC_2581DSC_2592DSC_2627DSC_2638DSC_2643DSC_2653DSC_2658DSC_2661DSC_2676DSC_2691

Interesant este că deja atunci când am expus aceste două-mii-de-cadre, îmi era clar că nu o să fie timp de a te uita la ele, decât poate cândva peste ani, în ceva context mai favorabil, când vrei să îți aduci aminte cum a fost în trecutul acela, printre smârcurile Câmpiei Dunării. Poate vei avea surpriza să vezi câte o imagine mai reușită… poate doar aduceri aminte. Și parcă simți din nou mirosul amărui al zonelor cu alge scoase pe plajele imense ale lacurilor. Detalii aproape uitate.

_DSC3627_DSC3637_DSC3647_DSC3667_DSC3672_DSC3672x_DSC3687_DSC3687x_DSC3692_DSC3692x_DSC3707_DSC3707x_DSC3712_DSC3717_DSC3717x_DSC3722_DSC3722x_DSC3727_DSC3727x_DSC3727xx_DSC3732

_DSC4043_DSC4106_DSC4108_DSC4113_DSC4118_DSC4121_DSC4126_DSC4128_DSC4133_DSC4136_DSC4136x_DSC4141_DSC4141x_DSC4148_DSC4161_DSC4181_DSC4183_DSC4186_DSC4191

_DSC3782_DSC3798_DSC3798x_DSC3817_DSC3832

_DSC3858_DSC3862_DSC3871_DSC3888_DSC3901_DSC3953_DSC4014

_DSC2757_DSC2762_DSC2772_DSC2812_DSC2822_DSC2847_DSC2857_DSC2877_DSC2878_DSC2883_DSC2886_DSC2888_DSC2891_DSC2892_DSC2893_DSC2896_DSC2898_DSC2903_DSC2908_DSC2918_DSC2932_DSC2937_DSC2953_DSC2957_DSC2997_DSC2998_DSC3017_DSC3028_DSC3033

Când am văzut că sunt peste 2.000 de poze de la situl Natura 2000 Balta Albă – Amara – Jirlău… îmi era clar că voi avea nevoie de circa o săptămână să mă uit peste ele; mai ales că pot aloca doar o mică parte din zi, în rest fiind tot felul de chestiuni organizatorice, ieșiri pe teren, editare de materiale video șamd. Sigur la început sunt interesante pozele din folderele de la Amara & Balta Albă, dar după o vreme devine o muncă de rutină… să iei un calup de imagini, să vezi ce este cu ele, dacă are sens să păstrezi anumite cadre. Tot felul de călifari, rațe, gâște sălbatice, stârci, egrete, lișițe, pescăruși, nagâți, lopătari, prundărași, fugaci, fluierari șamd. O diversitate de păsări de baltă, de multe ori în număr impresionant. Când mă uit la imagini, mă întreb oare cât de capabile sunt ele să redea forfota aripatelor și valoarea naturalistică a acestei zone? Mai concret, cât de incapabile sunt ele să redea aceste aspecte.

DSC_5317DSC_5325DSC_5350DSC_5375DSC_5387DSC_5397DSC_5407DSC_5422DSC_5460DSC_5475DSC_5482DSC_5502DSC_5520DSC_5525DSC_5530DSC_5545DSC_5555DSC_5565DSC_5573DSC_5588DSC_5596DSC_5600DSC_5605DSC_5626DSC_5645DSC_5652DSC_5675DSC_5683DSC_5690DSC_5696DSC_5699DSC_5708DSC_5720DSC_5728DSC_5735DSC_5748DSC_5758DSC_5765DSC_5851DSC_5871

Niște imagini fotografice nu pot să redea nici întinderile enorme ale pustietăților, smârcurilor, zonelor mlăștinoase pe care le străbați pe sute de kilometri, pe drumuri neumblate, printre stufuri, pe la margini de lacuri. Și nici senzația pe care o ai când auzi că în careva golf este o aglomerare de chire, chirighițe, pescăruși, doar că nu ai vizibilitate asupra lor. Se mai ridică în zbor câte un stol… dar nu ai cum să estimezi câte sunt pe apă… doar le auzi de dincolo de stufuri. Imaginile nu pot să redea nici mirosul apelor stătute, bolboroseala sulfuroasă a mlaștinilor pline de materie organică în descompunere, mirosul sărat-amar al sărăturilor, aromele zonelor cu pelin. Fotografiile, mai documentare sau mai artistice, pot să redea o fracțiune din ce era pe acolo… iar dacă ai umblat prin astfel de habitate, dacă ai avut deschiderea să le simți pe viu, eventual pozele pot să îți amintească senzația.

_DSC3121_DSC3126_DSC3128_DSC3177_DSC3178_DSC3188_DSC3193_DSC3197_DSC3198_DSC3227_DSC3232_DSC3257_DSC3267_DSC3276_DSC3292_DSC3302_DSC3308_DSC3332_DSC3352_DSC3353_DSC3357_DSC3358_DSC3362_DSC3367_DSC3372_DSC3373_DSC3392_DSC3397_DSC3407_DSC3408_DSC3413_DSC3413a_DSC3427_DSC3427x

Dacă oprești pe coastele uscate din preajma lacurilor – ai ocazia să stai de vorbă cu careva păstor; sau păstoriță. Dacă îi vezi de aproape, ai senzația că ai dat de un trib de masai care s-au mutat cumva în Europa. Un fel de Europa. Am aflat că pe ea o cheamă Virginica… nume predestinat în pustietatea asta. Stă toată ziua cu vitele, cred că sunt vreo 30, răsfirate, băgate prin bălării, prin stuf. Nu prea are altă preocupare decât să se uite la ele. Deși e praf și pulbere totul, pare că ea este fericită… oricum nu mai nefericită decât sofisticatele care stau la pândă pe terase. Ai impresia că omul este cam la fel de fericit sau nefericit, aproape indiferent de situație. Imagini despre Virginica, fata de pe deal, care stătea cu animalele. Păstorița. Și poveștile aberante pe care le rostea, în puținele ei cuvinte. În timp ce ne uitam la apusul de soare. Fragmente de trecut.

DSC_2546DSC_2577

DSC_5187DSC_5192DSC_5197DSC_5200DSC_5207DSC_5212DSC_5221DSC_5235DSC_5240DSC_5253DSC_5263DSC_5275DSC_5282DSC_5285DSC_5290

_DSC2368_DSC2371_DSC2382_DSC2407_DSC2432DSC_5022DSC_5022xDSC_5025DSC_5027DSC_5032DSC_5032xDSC_5037DSC_5046DSC_5051DSC_5057

_DSC3842_DSC3847_DSC3852

_DSC4198_DSC4211_DSC4216_DSC4228_DSC4231_DSC4238_DSC4241_DSC4246_DSC4261_DSC4263_DSC4266_DSC4269_DSC4272_DSC4273

_DSC3957_DSC3961_DSC3968_DSC3968x_DSC3993

Când ai în apropiere ceva specii mai interesante, tendința este să faci un număr mare de imagini; niciodată nu se știe exact ce o să fie valoare, mai ales la animalele care se mișcă mult, sunt sau nu în focus, au poziții corporale mai interesante, se poziționează diferit unele față de altele, luminile variază, oglindirea pe apă sau culorile reflectate sunt de un milion de feluri. Nu există nici o garanție că măcar încă odată în viață le vei putea vedea de aproape, în lumini bune, cu echipamentele fotografice performante orientate spre ele. O problemă la selectarea unor imagini din careva serie… este că greu te poți decide care să rămână și care să fie șterse, definitiv. Nu e atât de simplu să ajungi aproape de păsări sălbatice în natură, mai ales dacă este vorba de careva specie mai rară, pe care o vezi de puține ori în viață, sau ceva specie care nu prea suportă apropierea omului. Sau o specie care nu e rară, doar că nu trăiește în zona unde îți duci tu viața… ori stă o zi dacă se oprește în timp de migrație. Dacă ai lumină bună pe ele și ești destul de aproape, faci o serie de imagini din care apoi ai dori să rămână câteva bune… dar e greu de decis care merită, și din ce motive. În unele imagini se vede cum limicolele își caută hrana, altele cum se plimbă prin apa mică, unele cu aripi întinse, altele cum își aranjează penele. Dar nu pot să rămână prea multe poze cu aceeași specie, așa că ar trebui să dai delete cu mai multă hotărâre. Dacă ai câteva imagini bune, poți eventual să clarifici (spre 100%) ce specie este în poze. La speciile de limicole există o atât de mare diversitate de forme, subspecii, penaj diferit al adulților, juvenililor, în timp de migrație, iarna, primăvara șamd… încât nu e atât de simplu cum pare. Vizual, astea păreau din start fugaci de țărm (Calidris alpina)… dar am simțit nevoia să întreb câțiva colegi care se ocupă mai serios de limicole. De altfel, am și primit deja o confirmare că asta este, de la un coleg de la Universitatea Iași.

_DSC2436_DSC2441_DSC2449_DSC2454_DSC2459_DSC2461_DSC2466_DSC2473_DSC2476_DSC2477_DSC2489_DSC2491_DSC2494_DSC2499_DSC2501_DSC2511_DSC2513_DSC2516_DSC2524_DSC2529_DSC2534_DSC2541_DSC2543_DSC2546_DSC2548_DSC2553_DSC2616_DSC2618_DSC2621_DSC2623_DSC2628_DSC2633_DSC2643_DSC2646_DSC2647_DSC2648_DSC2656_DSC2667_DSC2671_DSC2678_DSC2688_DSC2693_DSC2696_DSC2698_DSC2701_DSC2706_DSC2711_DSC2713_DSC2717_DSC2718_DSC2721_DSC2723_DSC2741_DSC2743

O pasare limicolă cu picioare verzui – fluierar de mlaștină (Tringa glareola).

_DSC2317_DSC2322

Circa 200 de egrete mari la un loc… destul de rar sa vezi atât de multe.

_DSC3042_DSC3047_DSC3052_DSC3062_DSC3067_DSC3077_DSC3082_DSC3087_DSC3097_DSC3102_DSC3107DSC_5091DSC_5096DSC_5101

Când în 2012 vezi dezastrul total de la clădirea pe care este un panou despre Amenajarea piscicolă Amara – acvacultură în Sit Natura 2000 – realizat în 2010… siglele guvernului României și UE… îți dai seama că nu ai cu cine.

DSC_5112DSC_5117DSC_5106

Deși aici nu este Delta Dunării, vezi că ai de a face cu niște suprafețe uriașe ale apelor, mlaștinilor… și aproape toate sunt greu accesibile până și cu Land Rover Defender. Îți dai seama cam câtă vreme ar trebui să stai pe aici doar pentru a vedea cu luneta rând pe rând acele păsări care par niște puncte pe luciul de apă… în speranța că vei observa și ceva specii mai rare, eratice, prezențe accidentale. Iar în ceea ce privește monitorizarea dinamicii păsărilor din acest sit Natura 2000… îți imaginezi cam care este realitatea. Cine naiba să stea după ele, să aibă date din teren – date credibile, pe ani de zile, decenii, să vadă trenduri, schimbări survenite, să încerce să înțeleagă cauzele. Cred că este clar că nu ai cu cine.

_DSC3553_DSC3577_DSC3587_DSC3592_DSC3742_DSC3911_DSC3914_DSC3923_DSC3923x_DSC3933_DSC4021_DSC4038_DSC4051_DSC4052_DSC4076_DSC4076x_DSC4096_DSC4269x_DSC4270_DSC4272x_DSC4273x_DSC4278_DSC4287xDSC_2691x _DSC2512_DSC2947_DSC2948_DSC2962_DSC2972_DSC2973_DSC2977_DSC2978_DSC2982_DSC2987_DSC3023_DSC3063_DSC3117_DSC3136_DSC3139_DSC3153_DSC3158_DSC3177x_DSC3178x_DSC3186_DSC3197x_DSC3198x_DSC3209_DSC3217_DSC3221_DSC3227x_DSC3231_DSC3232x_DSC3233_DSC3238_DSC3247_DSC3287_DSC3298_DSC3343_DSC3347_DSC3368DSC_5290xDSC_5298

Pentru a avea cât de cât o imagine realistă despre dinamica păsărilor de la aceste lacuri, teoretic este nevoie ca măcar o persoană, un ornitolog pasionat, să stea toată ziua prin zonă. Să poată ajunge să evalueze efectivele cuibăritoare din variatele specii și dispunerea zonelor de cuibărire, a coloniilor; apoi să observe pasajul, mai ales că în timpul migrației diferitele specii pot să fie prezente pe timp scurt, să vadă efectivele care folosesc zona pentru hrănire și pentru odihnă… poate doar pentru câteva ore sau zile; să stea iarna să perceapă care este situația cu speciile care își petrec timpul pe aici, cine știe câte gâște, cufundaci… despre care încă nu se știe nimic. Și nici nu o să se știe.

 

© dr. Peter Lengyel

Acest articol a fost publicat în Campia Dunarii de Jos. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Natura 2000 Balta Albă – Amara – Jirlău

  1. Ștefan Ciurescu zice:

    Cunosc….O vreme am muncit prin asemenea peisaje…Păsările – ca păsările…Libere ca „pasărea cerului”…Dar, oamenii? Captivi în lumea aceasta de dincolo de timp…Abandon, ruină și detașare…

  2. Judit Sebesi via FB zice:

    Időtlen őspuszta tájak, ahol még a természet csodáit nem tette tönkre az ember. Eszméletlenül jó felvételek.

  3. Tarta Vasile Andrei Tva via FB zice:

    Ce frumos se poate trai intr-o ambianta.Cineva trebuie sa invete din asemenea exemple.

  4. József zice:

    Calidris ferruginea, de altfel singura sp. din genul cu tartita albã de la noi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s